Tort

Pe ultima suta de metri, fac curat in bucatarie. Judecand dupa tropotele si troncanelile intense din hol, Maria cara jucarii si diverse alte obiecte din sufragerie in dormitorul in care am pus bradul.

Apoi liniste. Iar cand esti parinte, stii ca linistea inseamna ca something is cooking :P

Langa brad, Maria a intins masa ei de lucru. Cu limba in coltul gurii, incearca sa puna nasturii unei bluze-fata de masa. Doar se stie ca fata de masa trebuie sa aiba nasturii incheiati. Tot covorul e plin de blide de plastic - vreo 9 sau 10 - pe care tocmai le-am scos din debara sa ma gandesc ce e de facut cu ele.

- Mami, Maria a facut toit! zice si imi intinde o farfurie goala, cu o marioneta pe bat pe post de lingura.
- Mmmmmm, ce bun e! Ce ai pus in el?
- Bomboane si branzica.

Chiar asa. Nu cred ca sunt destule torturi cu bomboane si branzica pe lumea asta :))

Touch and Feel - Culorile

Antic Ex Libris (care, apropo, a anuntat intr-un comment aici ca va avea site-ul functional pentru comenzi in cateva saptamani, yey!) e un loc absolut evil pentru orice impatimit al cartilor. Am intrat putin si a trebuit efectiv sa ma smulg de acolo jumate de ora mai tarziu.

Ultima achizitie - o carte din colectia Touch and Feel: Colours. Asa cum bine ii spune si numele, este o carte cartonata de marime medie (aprox format A5, dar patrata) cu insertii din diferite tipuri de materiale. A noastra era despre culori, dar in aceeasi colectie mai erau Animals, Toys, My home (sau ceva similar).

Arata cam asa:

 

Fiecare volum costa 9,9 RON.

Am mai vazut, ca prin vis, niste chestii tare faine acolo (la Antic Ex Libris chiar de peste drum de Coltea):
- carti de la editura Collins  - Collins Classics - la 9,9 lei bucata (toate volumele de Jane Austen, ceva Dickens, Bronte, Hardy, Poe, etc)
- niste carti cu modele de felicitari - o suta si ceva de modele si la sfarsit sabloane gata decupate din carton plus inca ceva materiale (autocolante si ceva hartie, parca) la 15 lei
- carti de matematica si citire in limba engleza (3-5 ani, 6-8 ani) cu planse si carioca dry erase (intre 5 si 15 lei)
- carte cu stickere de Craciun - multe muuuulte stickere la 25 lei
- agenda cu coperta dupa un tablou al lui Alphonse Mucha - 20 lei
- calendar de advent cu stickere in fiecare compartiment - nu i-am vazut pretul
- set CDuri cu povesti de Beatrix Potter - 150 lei (uof!)
- un calendar de perete in-cre-di-bil cu ilustratii din Guess How Much I Love You (mai degraba un fel de organizer cu pagina pentru fiecare luna) plus stickere la 30 lei. Nu l-am putut deschide, ca era sigilat, dar, din ce am putut vedea, arata minunat
- doua carti tare faine cu activitati de Craciun - cu machete, jocuri de jucat cu zarul, fise de colorat, stickere si tot felul de alte activitati, la 5 lei bucata (au pe coperta un Mos Craciun si un om de zapada, am luat vreo 4 de dat cadou)

Asa ca, daca aveti drum pe la Universitate si ceva bani de cheltuit pe cadouri de Craciun, dati un ochi ;)

Oameni de zapada din capace

Cand ai un pistol de lipit, toate obiectele din jur iti par.. obiecte lipibile :))

Asa am ajuns sa facem pe banda rulanta niste omuleti de zapada.

Am scos toate capacele de la cutii de lapte pe care le-am harciogarit de-a lungul timpului. Le-am grupat doua cate doua. Le-am lipit intre ele cu silicon cald.

Am desenat nasul, gura si nasturii cu un marker permanent. Va las pe voi sa ghiciti care sunt cei facuti de Maria ;)

Le-am lipit nasuri din carton rosu sau din pompon mic mic rosu.

Le-am legat fulare la gat si gata treaba.

Urmeaza sa le faca tati niste gauri cu un cui fierbinte, sa le putem agata. Ar fi trebuit sa facem treaba asta inainte, dar nu am mai avut rabdare sa ajunga el acasa.

Spor la mesterit!

Ingerasi din fetru

La invitatia Adrianei, am mesterit si noi niste ingerasi intr-una din serile trecute.

Am pornit de la un model de inger din fetru si sarma, insa am profitat la maxim de noul nostru pistol de lipit si am trisat putin la partea cu cusutul.

Am decupat, dupa modelul din linkul de mai sus, fata, rochita si aripile ingerasului. Pentru ca am folosit pistolul de lipit, am taiat doar cate un exemplar din fiecare forma (aveam la indemana si ceva fetru mai gros, care sta destul de teapan)

Pe fata am cusut cu ata neagra ochii si gura. PONT: in prima faza, pentru ingerasul rosu, am desenat ochii si gura cu un marker, dar s-a intins tot si a iesit ceva urat de tot. Asa ca am lipit o fata cusuta peste :P

Pe aripi am lipit capul si rochita, apoi am ornat rochita cu nasturi si cordon colorat (am luat de la Lidl un set de panglici foarte faine, 3 modele x 5m, la 10 lei).

Si gata modelul de baza. De aici incolo, the sky is the limit. Urmatorilor doi (cel verde si unul albastru pe care Mos Nicolae l-a facut deja cadou) le-am facut si par din fetru galben. Urmatorilor probabil le vom pune si maini, probabil si ceva mai mult bling-bling, la cererea Mariei :)

Spor la mestereala!

I gave up by noon: A message to those without children about buying g...

M-a distrat foarte tare articolul asta

I gave up by noon: A message to those without children about buying g...: (or please think before you buy...) This weekend I got caught up in the sales and ended up buying all the gifts for our 3 nieces and sever...

Barba Mosului sau calendarul nostru de advent

Mare pacoste e si internetul asta cate-odata. De exemplu atunci cand se apropie Craciunul si peste tot te ademenesc proiecte care de care mai crafty si mai spectaculoase. Acu, cand e vorba doar de tine, mai poti sa de abtii. Dar cand e vorba de binele copilului, sa curga aracetul si sclipiciul :))

Totusi, de data asta am reusit sa ma abtin. Aveam de ales intre a investi bruma de timp liber pe care o aveam in mesterirea unui calendar fain de advent si a face efectiv ceva cu Maria, avand ca reper o foaie scrisa (destul de urat, as putea adauga) cu pixul in master-agenda mea. Faptul ca  Maria nu e inca destul de mare si maldarul de rufe + bucataria praf m-au convins sa aleg a doua varianta.

Totusi, am ales o modalitate grafica de a marca zilele ramase pana la Craciun. Am printat si laminat un Mos Craciun de la Busy Little Bugs (colectia de materiale gratuite e tare tare faina si mai sunt cateva fise pentru Craciun) si in fiecare zi lipim pe barba cate o bulina rosie.

7 down, 18 to go :)

Despre cum nu sunt spatiala

Pentru oricine m-a vazut sau a vorbit cu mine vreodata, nu e o surpriza ca inteligenta mea motrica este egala cu zero. Literalmente :))

Sau cel putin asa zice instrumentul "Potențialul de Învățare FasTracKids", creat de Dr. Loius Norbeck. Dar sa o luam de la inceput.

In 1983, Howard Garder a publicat o lucrare in care vorbea pentru prima data despre Teoria Inteligentelor Multiple.

In viziunea lui Gardner, inteligenta este:
1. abilitatea de a crea un produs sau de a oferi un serviciu apreciat intr-o anumita cultura
2. un set de abilitati care ajuta o persoana sa rezolve problemele cu care se confrunta pe parcursul vietii
3. potentialul de a gasi sau crea solutii la anumite probleme, prin acumularea de noi cunostinte.

El a formulat o lista de 8 tipuri de inteligenta:
1. lingvistica
2. logico-matematica
3. muzicala
4. motrica
5. spatiala
6. interpersonala
7. intrapersonala
8. naturalista
(ulterior a luat in calcul si o a noua inteligenta, cea existentiala sau morala)

Puteti citi mai multe despre aceste tipuri de inteligenta aici in limba engleza sau aici in romana.

In seara de Mos Nicolae, ne-am jucat pe baza acestei teorii si am parcurs evaluarea propusa de Dr. Norbeck. Este vorba despre un chestionar cu 28 de itemi - fiecare item este format din doua imagini reprezentand unul din cele 8 tipuri de inteligenta. Subiectul alege A sau B in functie de imaginea/activitatea care ii place cel mai mult dintre cele doua.

Si iaca, asa am aflat cu dezamagire in suflet si in pixul cu care am adunat raspunsurile ca nu sunt tipul vizualo-spatial. Spun "cu dezamagire" pentru ca intotdeauna mi-am imaginat ca ma pot baza la maxim pe inteligenta mea spatiala si capacitatea de a citi harti si de a-mi aminti locuri. Da, asta e tot ce mi-a ramas din perioada de glorie pre-natala, dupa care bruma mea de materie cenusie went down the drain: capacitatea de a citi o harta :))

In schimb, dominanta mea e inteligenta lingvistica - cei care ma stiu, din nou, nu au fost deloc suprinsi, avand in vedere faptul ca vorbesc tot timpul. Mama si factura de la Romtelecom de pe vremea cand era mai ieftin sa vorbesti dupa 10 seara pot da marturie in sensul asta. Acum, de cand am copii, cand dau peste un adult vorbesc in continuu. Lipsa contactului prelungit cu persoane adulte will do that to you :))

Lasand gluma putin la o parte, desi instrumentul a fost creat pentru copii cu varsta intre 3 si 7 ani, pe mine m-a ghicit. Acu', nici nu era foarte greu - intre imaginea cu iepurasul care alerga si iepurasul care citea in fotoliu pe care era s-o aleg??? Sau intre aia cu iepurasul care mergea la Mac cu prietenii si iepurasul care sarea coarda ?

Una peste alta, a fost un exercitiu haios.


Asa, ochiometric, voi de care sunteti? Sariti coarda sau faceti calcule in minte cu numere din trei cifre? :))

Cum sa vorbesti cu fiica ta despre corpul ei

De ceva vreme vreau sa va vorbesc despre articolul "How to talk to your daughter about her body" (aparut pe Hope Avenue), dar abia acum am reusit sa traduc o parte din el. Un articol care mi-a fost tare drag, despre lucruri pe care poate multe dintre noi nu le-am auzit la momentul potrivit:

"Cum sa vorbesti cu fiica ta despre corpul ei, pasul unu: nu vorbi cu fiica ta despre corpul ei, doar explica-i cum functioneaza.

Nu ii spune nimic daca a slabit. Nu ii spune nimic daca s-a ingrasat.

Daca tu crezi ca fiica ta are un corp superb, nu-i spune asta. Uite ce ai putea sa ii spui in loc: “Arati foarte sanatos!” e o varianta buna. (…) “Imi dau seama cat de fericita esti – radiezi.”

Nu face comentarii cu privire la corpul altor femei. Nup. Nici macar un comentariu, fie el dragut sau rautacios.

Invat-o sa fie ingaduitoare cu ceilalti, dar si cu sine insasi.

Sa nu cumva sa vorbesti despre cat de mult iti urasti corpul de fata cu fiica ta, sau sa ii vorbesti despre noua dieta pe care o urmezi. (…) Cumpara mancare sanatoasa. Gateste sanatos. Dar nu spune lucruri ca “Acum nu mananc carbohidrati”. (…)

Invat-o pe fiica ta sa gateasca varza.

Invat-o pe fiica ta sa faca prajitura de ciocolata cu doua pachete de unt.

Poate amandoua aveti coapse voluminoase sau pieptul mai lat. E foarte usor sa urasti aceste parti ale corpului, care nu sunt masura 0. Nu faceti asta. Spune-i fiicei tale ca, cu picioarele ei, poate sa alerge un marathon, daca vrea, si ca pieptul ei e doar carcasa unor plamani puternici. Ea poate sa tipe si sa cante si sa ridice lumea pe umeri, daca vrea.

Aminteste-i fiicei tale ca cel mai bun lucru pe care il poate face cu corpul ei este sa isi mobilizeze sufletul ei minunat."

(Integral aici)

Sa aveti un weekend linistit!

Despre ustensile de bucatarie si brazi de Craciun

A venit zapada, asa ca a fost numai bine de pornit cu masina in lume. Nu de alta, dar prima ora de scoala de soferi am facut-o tot in prima zi de ninsoare de anul trecut :))

Am fost la Ikea sa luam ustensile de bucatarie, ca setul pe care il ochisem de ceva vreme a intrat la reducere prin Ikea Family - de la 30 la 17 lei. Asa de tare mi-au placut, ca am luat un set pentru mama si unul pentru verisoara de Craciun. Zic de setul Grunka. Tare mi-am dorit o lingura mare. Nu am nici cea mai vaga idee ce fix acum la ce o sa imi foloseasca, dar am vazut la Jamie si tare mi-a placut :))

Iesind din Ikea, am vazut ca in parcare se vand brazi. Nu am apucat sa citesc afisul, ca era viscol si Sofia era mica :P Dar am retinut ca pentru fiecare brad natural cumparat de acolo se ofera un voucher de 20 lei. Daca aduceti bradul inapoi, adica, dupa ce v-ati bucurat de el. Noi ne gandim serios la varianta asta, pentru ca e primul an in care facem Craciunul in Bucuresti - si nu cred ca ne mai trimite matusa brad de la tara de la bunica :))

Asadar, noi ne gandim la brad natural, reciclabil. Ar mai fi varianta bradului in ghiveci, dar nu stiu ce sa facem cu el apoi. Voi ati avut? Unde l-ati plantat dupa Sarbatori? Cumparati brad adevarat? De unde? Sau sunteti eco all the way si mergeti pe varianta de plastic? Cine aduce bradul la voi? Maria a decis deja ca bradul il aduce Mos Craciun si il lasa in balcon, asa ca Mosul sa fie!

Vacarestiul noaptea...

Pe frig proaspat si luna plina

Priceless :)

Casuta pentru casti

De-a lungul timpului, am nenorocit cateva perechi de casti pentru ca le tot aruncam in geanta sau in buzunarul de la ghoizdan. Nu e nevoie sa va explic in ce hal le scoteam de acolo de fiecare data (asta in cazul fericit in care le gaseam in timp util).

Anul asta, de Paste, ne-am facut de cap cu oua Kinder la birou si am ramas cu o cutiuta de la surprize - casuta perfecta pentru casti. Nu stiu ale voastre cum sunt, dar ale mele au incaput fix la fix in gaoace. In formula asta, sunt ceva mai usor de gasit - culoarea ajuta mult :)) - si sunt si in siguranta.

Mireasa pentru fiul meu

Vecina noastra de deasupra e batrana. Si nu prea aude. In schimb, noi auzim tot, ca la noi in casa: stirile, Taraful, emisiunile mondene si ce se mai da la televizorul vecinei la 4 dimineata :))

De vreo 3 saptamani, se aude obsesiv acelasi jingle, mai ales in intervalul 12-16. In bucatarie, in baie, in camera mica. In camera de zi mai putin, pentru ca, de regula, ori tipa Maria, ori canta Mami Urs cea jucarie-chinezeasca-cantatoare-capatata o melodie Aqua foarte nepotrivita pentru copii (cine, in the world, a pus melodii Aqua in jucariile pentru copii? A ascultat vreodata cineva versurile?).

Paranteza: se apropie Mos Nicolae si Mos Craciun. Probabil aveti prieteni cu copii si va ganditi la ce cadouri sa le luati. Daca tineti cat de cat la prietenii vostri si daca amaratii respectivi nu v-au gresit cu nimic, nu luati copiilor o jucarie cantatoare, care eventual face si ca toate animalele :)) Incercati mai degraba ceva de lemn, oamenii aia va vor fi recunoscatori :))

Revenind la batrana noastra, jingle-ul care se repeta cu precizie de ceasornic la noi in casa a ajuns sa ma obsedeze. Trebuia sa aflu ce e. Asa ca am incrucisat programul tv cu un youtube search pentru a asculta jingle-ul emisiunii si am depistat sursa noastra de stres zilnic: emisiunea de mare angajament "Mireasa pentru fiul meu". Nu inteleg daca postul respectiv mai da si altceva toata ziua sau daca vecina a inregistrat toate emisiunile si se uita la ele pe repeat. Cert e ca toata ziua imi suna in cap "Mi-rea-sa pentru fiul meeeeeeeeeeeeeu".

Iar noaptea suntem abonati la Taraf sau Favorit, asta nu mi-e clar inca. Care, in mod absolut bizar, a inceput sa fie ok. Azi-noapte, pe la 4, in timp ce ascultam un cantec saltaret jumate-populara-jumate-manea, ma gandeam ca, slava Domnului, vecina macar nu se uita la filme de groaza. Cum ar fi sa ma trezesc la 3 noaptea cu muzica de thriller si cu tipete gen "Psycho"? Mda, Taraf sa fie :))

Pe de alta parte, si noi avem doi copii mici si un pian, plus aspirator nocturn cu batista sugarului. Clar nu suntem in postura de a face scandal :))

Setul de stampile de la Lidl

De cum am vazut stampilele in oferta de acum ceva vreme, (multumim, Coca!), am sarit in sus de bucurie si ne-am facut drum la Lidl. Stampilele erau de mult timp pe lista de cumparaturi pentru Maria.

Am deschis cutia si ne-am minunat de toate desenele pe care le putem face.

Mno, momentan Mariei ii este inca greu sa nimereasca cele patru culori din tusiera (sunt niste patratele foarte mici), dar am luat din supermaket o tusiera de dimensiuni normale si niste tus, sa ii fie mai usor.

Piticul s-a distrat de minune si a chitait de bucurie tot timpul cat ne-am jucat cu stampilele. Clar mai avem de lucru cu ele si ii va prinde tare bine la capitolul motricitate fina - in afara de lucrul cu stampilele in sine, o ajuta faptul ca e destul de greu sa scoti o stampila si sa o pui inapoi (acum suntem ca in bancul cu politistii care aveau multa forta). Dar se rezolva si asta in timp.

In plus, toata treaba cu stampilele s-a dovedit a fi si un bun exercitiu de imaginatie: in loc sa puna stampila norma, la un moment dat Maria a inceput sa invarta stampila in timp ce apasa, iar apoi incerca sa isi dea seama ce a desenat :))

Cred ca ceva mai tarziu vom folosi stampilutele acestea si pe foile do-a-dot.

Voi mesteriti cu stampile? Cum va mai jucati cu ele?

Nu inteleg

De ce si mai ales cum explodeaza cartofii in cuptor. Au dispozitive explozibile la ei? Ar trebui sa ii perchezitionez inainte? Sa ii trec printr-un dispozitiv dintr-ala ca la aeroport? Or fi mana in mana cu cuptorul? Oare cuptorul stie ca, daca e acoperit cu un strat strasnic de cartof explodat, nu ai de ales si trebuie sa il speli? Or fi mai multi cartofi dintr-astia kamikaze, sau e de regula unul pe sac? Ar trebui sa ma tem?

Sa aveti un weekend linistit, fara cartofi explodati. Ma duc sa spal cuptorul. A invins :)

Sortare

Maria, in dulapul cu haine:
- Asta e a lu' mami!
Si arunca bluza pe jos, intr-o parte.
- Asta e a lu' tati!
Si arunca tricoul pe jos, in partea cealalta.

Si tot asa, cale de 15 minute, pana a scos tot din dulap. La sfarsit am obtinut doua maldare, "a lu' mami si a lu' tati".

Si asa am renuntat la calcatul rufelor inainte de a le pune in dulap :))

Ce bine ca nu se matura strazile!

Pentru ca miroase, in sfarsit, a toamna adevarata!

Mult timp dupa ce am venit in Bucuresti, nu am reusit sa imi dau seama de ce aici nu mirosea a toamna de-adevaratelea. Abia cand am ajuns inapoi in Suceava s-a facut lumina: in Suceava nu se matura strazile, poate doar cele "de la drumul mare", cand si cand :)) Cert e ca printre blocuri pe la noi toamna e ca in padure - pe  jos e covor de frunze ude faramitate si chiar miroase a padure. Adica a toamna adevarata (nu se poate toamna mai adevarata decat toamna in padure, asta e clar!)

In Bucuresti, culmea, a tot fost foarte curat :) Cand stateam in Crangasi, desi nu era an electoral, se maturau strazile in fiecare dimineata si in fiecare seara. Si nu parea sa stea primarul la noi pe strada, langa Lacul Morii. In Magheru nu prea erau copaci, deci nici frunze :P Iar in Berceni am prins perioada de dinainte de alegeri, cand se matura intr-o veselie. Anul asta cred ca autoritatile nu mai au nimic de demonstrat la capitolul curatenie, asa ca ma pot bucura de covorul de frunze de pe trotuare. Si de mirosul de toamna adevarata :)

Negresa super-rapida de post

O reteta failproof (pe cuvant daca gasesc un echivalent la fel de eficient pe plaiurile carpatine). Se face intr-o singura tava, din ingrediente usor de gasit in orice camara - adica nimic fensi-pensi.

Am vazut reteta in emisiunea Mad Hungry cu Lucinda Scala Quinn. Imi place tare mult emisiunea asta - de regula se intampla chestii simple, pe care le poate face orice impiedicat (myself included), mai ales pentru ca retetele nu sunt deloc pretentioase in termeni de masuratori si pentru ca Lucinda explica ce poti drege daca ceva nu ti-a iesit bine.

Sursa foto

Puteti vedea aici reteta originala si filmuletul aferent (pe aceeasi pagina, in dreapta).

Ingrediente uscate:
1 1/2 cani faina alba
1 cana zahar
3 linguri cacao
1 lingurita bicarbonat
1/2 lingurita sare

Ingrediente ude
6 linguri ulei
1 lingurita esenta de vanilie
1 lingura otet (nu, nu e prea mult - nu se simte deloc in produsul final)
1 cana apa rece

Ingredientele de mai sus sunt pentru o tava de 18 pe 25 cm. Tocmai am masurat-o cu ruleta :)) pentru ca de foarte multe ori m-am avantat la o tava mult prea mare pentru posibilitatile compozitiei.

Tava nu se unge cu nimic. In ea se pun ingredientele uscate si se amesteca putin cu un tel. Apoi se face o adancitura in care se toarna ingredientele ude. Se amesteca totul cu un tel, apoi cu o lingura de lemn - cu lingura se ajunge mai usor in colturi si pe muchiile tavii - pana cand nu a mai ramas deloc faina neamestecata.

Se da la cuptor cam 20 de minute la foc mediu (nu stiu sa va zic exact la ce treapta, cuptorul meu are o personalitate proprie).

Pe deasupra se poate pune o glazura din unt si zahar pudra, ca in reteta originala. Am incercat varianta asta si a iesit cam greoaie pentru noi. Am ramas la zahar pudra simplu sau zahar pudra cu nucsoara (tare imi place nucsoara in dulciuri in ultima vreme) sau zahar pudra cu levantica. Merge si simpla, daca nu vreti sa va mai complicati, ca la cat de buna iese negresa asta, serios ca nu mai conteaza daca are ceva deasupra.

Nici spor nu va mai zic, e atat de simpla ca aproape se face singura. Va zic doar Pofta buna!

A book of sleep

O carte minunata! Ilustratii fermecatoare, prilej de cuibarit cu puiul/puii din dotare - exact ce trebuie pentru o carte de citit inainte de culcare.

Seara, cand luna plina se ridica pe cer, toata lumea merge la culcare. Mai putin bufnita.

Unii dorm linistiti (aici facem pauza de imbratisare :P)

Altii fac mult zgomot cand dorm.

Altii dorm cu un ochi deschis.

Altii cu doi ochi deschisi. Si nici macar nu clipesc.

Iar dimineata, cand rasare soarele, toata lumea se trezeste. Mai putin bufnita cea obosita.

E prima carte pe care i-am citit-o Mariei in engleza, la cererea ei :) Si nu ne-am mai saturat de ea. Se gasea la Anthony Frost (acum pare sa nu mai fie pe stoc - noi am primit-o cadou prin mai). Am vazut ca ar mai fi aici

Toamna in Bucuresti

In aer se simte ca urmeaza Sfantul Dimitrie, nu credeti? Cea mai frumoasa perioada din an, in Bucuresti. Cand in fiecare centimetru de oras se simte ca e sarbatoare. Cand pe Dealul Mitropoliei e plin de tufanele colorate si veste de lana. Cand vremea rece de toamna se mai incalzeste de la lumina aurie a vesmintelor. Cand se canta frumos si oamenii sunt mai plini de speranta. Cand in oras e un zumzet plin de bucurie :)

Sursa foto

Ceea ce va dorim si voua!

Minienciclopedii Larousse - Bebelusul

Cand am vazut-o la biblioteca Ion Creanga, am sarit in sus de bucurie. Cautam o carte care sa ne ajute sa ii explicam Mariei faptul ca, in curand, va avea un fratior sau o surioara. Minienciclopedia Larousse - Bebelusul a fost prima carte pe care am gasit-o pe tema asta si nici ca am mai avut nevoie de alta.

In carte, Maria l-a vazut pe bebe in burtica de cand era cat o boaba de mazare, apoi cat o nuca, apoi cat o para. A vazut cum bebelusul creste si incepe sa miste, sa auda, sa recunoasca vocile.

A vazut ca, la un moment dat, bebe a crescut foarte mult si s-a intors cu capul in jos (aici de obicei ne opream din citit si Maria incerca sa stea in cap).

Am citit despre pregatirile pentru venirea lui bebe - si am revenit la carte si in momentul in care am inceput si noi pregatirile. Am discutat, impreuna, despre momentul in care mami si tati vor merge la spital sa il scoata pe bebe din burtica de la mami.

Scena nasterii, in sine, e prezentata foarte dragut si firesc.

Apoi, Maria a vazut cum bebe este foarte mic la inceput si nu poate sa faca multe lucruri. Apoi a invatat despre ce mananca bebe, cu ce se joaca, cum evolueaza de la stat in cosulet la alergat in parc :)

Foarte interesanta mi s-a parut si ultima parte: doua pagini intitulate "Bebelusului ii place", respectiv "Bebelusului nu ii place". Una dintre imagini ("Bebelusului nu ii place scutecul murdar") ne-a dat prilej de discutie in momentul in care am inceput sa folosim olita si sa renuntam la scutecul cu pupu.

Pe mine, personal, m-a ajutat teribil o imagine din primele trei luni de sarcina in care mama era obosita si statea in fotoliu, iar fetita venea cu jucariile langa ea. M-am folosit intens de imaginea asta pe perioada sarcinii :))

Cartea are texte destul de scurte si clare, este foarte bine impartita si include cam toate informatiile de care ar putea avea nevoie un copil cu privire la sarcina si primul an de viata al bebelusului. Grafica e foarte simpatica si fireasca. Maria s-a identificat destul de mult cu surioara cea mica (cea mai mica din cei 4 copii ai familiei care asteapta bebelusul) si asta ne-a ajutat mult. Maria a inteles ca, la un moment dat, voi pleca la spital cu tati, sa il aducem pe bebe acasa. Mno, a inteles si ca mami are bebe in burtica, tati are bebe in burtica si Maria are bebe in burtica, dar asta e alta poveste :)

Din cate am inteles de la Irina, volumele din minienciclopedia Larousse au fost la un moment dat la pret (foarte, as zice eu) redus la Carrefour. Noi le-am luat de pe Elefant, le-am prins la un moment dat la ceva promotie.

Voi de ce carti v-ati folosit pentru a le explica celor mici despre bebelusi?

Despre cum ma invata Maria playful parenting

Am inceput cartea lui Larry Cohen acum ceva vreme dar, pentru ca aveam un exemplar foarte prost, din care se citea incredibil de greu, am abandonat-o pana cand am prins reduceri la Elefant si mi-am luat un exemplar nou.

Acum o citesc cu inghitituri mici, in masura in care imi permite viata cu un toddler extra-energic si cu un bebe mic. Ca mi-e tare draga cartea asta, nu e nevoie sa mai zic. Vreau sa va povestesc, in schimb, despre cum cartea asta m-a ajutat sa vad ca, de fapt, Maria ma invata Payful Parenting.

Si acum Maria se culca...
Si mami o inveleste, ii da pupic si o tine in brate. Apoi Maria se trezeste si mami ii da pup
Asta jucam over and over again in fiecare zi. In contextul in care am dormit cu Maria pana am plecat la maternitate, iar acum dorm cu bebe de alaptat. Asa ca, de cateva ori pe zi, Maria isi face un pat pe jos, eu o invelesc cu o paturica, o pup, astept sa se trezeasca sa ii spun "Buna dimineata" si sa o pup iar. Ne culcam si ne trezim impreuna de cate ori are Maria nevoie :)

Cauta mami pe jos!
Maria se ascunde dupa perdea. O caut in sertar, dupa usa, in papucii de casa, dar ea nu e nicaieri. Fac o fata trista si spun "Nu e nicaieri Maria, nu o gasesc pe Maria", timp in care ea chicoteste dupa perdea. Imediat ce spun asta, ea iese, eu ma bucur si ea vine fugind la mine in brate si ne bucuram si ne pupam si o luam de la capat.

Gura mare!
Mare dreptate avea Larry Cohen cand spunea ca, daca facem schimb de roluri cu copiii, trebuie sa ne asteptam sa auzim din gura lor cele mai urate lucruri pe care le-am spus vreodata lor. "Gura mare!" zice Maria in timp ce incearca sa imi indese in gura sa imi dea de mancare diverse obiecte (total neapetisante) de prin camera. Asta se intampla mai ales in zilele in care uitam ca ne-am promis sa nu ne indopam copiii si ajungem sa "inca o lingurita".

In aceeasi ordine de idei, tot asa am aflat ca sunt o mama mai panicata decat credeam. In momentul in care Maria se juca si tot spunea "Ai grija, ai grija!", am inceput sa numar de cate ori ii spuneam eu, la randul meu, sa aiba grija. Oho, am avut ce numara, nu gluma. Am constientizat, acu incerc sa ma potolesc.

Si exemplele ar putea continua (de exemplu, vorbea astazi cu soricelul si ii explica de ce nu are voie sa faca pipi la olita cu chiloteii pe el, in timp ce eu tocmai ma duceam sa duc dovezile incidentului similar la baie).

Chiar daca nu face nimic altceva (desi ma indoiesc serios de asta), cartea asta cel putin m-a ajutat sa vad ca Maria incearca sa imi spuna mai multe lucruri decat vedeam/intelegeam pana acum.

Dileme - Tarta Mandel

Tarta asta mi se pare una din cele mai bune prajituri din lume. Pana si mama a fost de acord - nu cred ca o prajitura din comert poate primi un compliment mai mare :))

E un produs propriu Ikea si se prezinta sub forma de ceva blat cu migdale, crema extra yummy pe baza de unt (cred) si migdale pe deasupra. Am impresia ca au si varianta cu ciocolata, dar nu am incercat-o inca.

No, de povestit nu va pot povesti cat de buna-i, trebuie musai sa o incercati pe pielea voastra. Dar ma gandeam ca poate reusim sa o hackuim putin - pentru ca Ikea e tare departe de noi si nu ajungem suficient de des pe acolo :))

Banuiesc ca nu e chiar fizica cuantica toata treaba, dar cum mie imi lipseste cu desavarsire experienta culinara, va intreb pe voi daca aveti vreo idee cu privire la cum putem reproduce minunatia asta.

Ingredientele sunt:

Pentru inspiratie, v-o mai arat o data :))

Idei? Sugestii? Retete similare?

Guess how much I love you - postcards

Tot la Antic Ex Libris am gasit un set incredibil de carti postale (legate sub forma de carte) cu cei doi iepurasi din Guess How Much I Love You - cartea cu cele mai frumoase ilustratii din lume, daca ma intrebati pe mine.

In afara de cateva imagini din cartea propriu-zisa,sunt cateva ilustratii pentru fiecare anotimp:

Primavara

Vara

Toamna

Iarna

Maria e topita dupa carticica asta - ii place tare mult sa ii imite pe cei doi iepurasi (iepurasul sta asa, iepurasul face asa).

As fi cumparat tot teancul de carti, cred ca sunt un cadou foarte foarte potrivit pentru oricine s-a indragostit de Guess How Much I Love You. Un exemplar costa 9,9 RON.

Exista speranta

Copiii din fata blocului joaca "Tara, tara, vrem ostasi!" si "Ratele si vanatorii" si "Ursul doarme si viseaza". Si, uneori, canta Backstreet Boys :))

Eu zic ca mai e, inca, speranta pentru generatiile care vin :))

(Dap, in Berceni chiar sunt copii care se joaca in fata blocului. Multi. Si stau afara pana tarziu)

Cu copiii in bucatarie 2

Tocmai am terminat o sesiune de gatit in formula completa si mi-am dat seama ca lucrurile s-au schimbat mult de ultima data cand am povestit de copiii in bucatarie. In principal s-a schimbat faptul ca Maria e mai mare, ajunge in mai multe locuri si e din ce in ce mai creativa cu modul in care se amesteca diverse ingrediente in momentul in care ma intorc eu cu spatele :)) De exemplu, in seara asta am fost la cativa milimetri de a avea un snitel cu 50/50 pesmet si sare. Am avut, in schimb, sare in toata bucataria :P

Lasand gluma la o parte, gatitul cu copiii mi se pare una din cele mai faine lucruri pe care le putem face impreuna. Spun asta si pentru ca am copilarit intr-un apartament cu o bucatarie de vreo 2mp, motiv pentru care gatitul impreuna cu mama nu prea era o optiune. Asa ca acum profit din plin de timpul pe care il petrec cu Maria in bucatarie.

Trebuie sa recunosc ca e foarte greu sa treci de impulsul de control freak si sa nu explodezi cand faina/oul/sarea sau toate combinate ajung pe masa (in cel mai fericit caz), pe jos sau pe pereti cand tu chiar ai de facut treaba. Dar putina rabdare face ca toata treaba sa merite, pentru ca, de cele mai multe ori, copilului ii ia destul de putin sa invete cum se fac anumite lucruri, cum se manuiesc anumite ustensile, etc. Plus ca placerea de a-l vedea cum mestereste, cum invarte cu mainile in diverse oale si cum descopera noi texturi face toti banii si toata smotruiala de dupa.

In momentul de fata, Maria este ajutor de bucatar cu mult succes cand vine vorba de:
- omleta - spargem ouale impreuna, dar ea le bate cu furculita (deja in 9 din 10 cazuri ouale nu mai ajung pe jos :P)
- ales orezul - eu aleg ce e de scos, ea il trage de pe masa in oala; cand se entuziasmeaza prea tare, il trage prin toata bucataria, dar gresia se matura usor
- amestecat diverse aluaturi pentru prajituri/briose/clatite - replica ei preferata in materie de gatit, "Maria amesteca bine bine", inseamna ca nimeni nu trebuie sa indrazneasca sa puna mana pe lingura sau pe furculita, ca se lasa cu razboi
- curatat usturoiul - dupa ce eu il zdrobesc cu lama cutitului; prima data cand am facut asta, era atat de fascinata si de concentrata pe usturoiul ala incat m-am oprit din ce faceam si am stat 5 minute sa ma uit la ea - a a fost de-a dreptul incredibil
- condimentat mancarea - in afara de viziunea ei mult prea liberala cu privire la sare :)) ne intelegem cand vine vorba de condimente. Fie ca trebuie sa bage mana intr-un borcan sau sa scuture din toate puterile un recipient-solnita, asta cred ca e activitatea ei preferata. A invatat multe nume de condimente si ar pune scortisoara peste orice, just for the fun of it :))
- pregatit ingredientele pentru masina de paine - aici cantarul e clar gadgetul favorit, dar ii place foarte mult sa toarne ingredientele in cuva dupa ce le masuram. Si chestia asta devine din ce in ce mai putin messy pe zi ce trece
- o data sau de doua ori am framantat impreuna, dar asta era pe vremea cand puteam sa o ridic sa o bag la dus dupa. Acum facem o pauza, ca oricum am trecut din nou pe masina de paine. Dar sunt convinsa ca framantatul e un mare hit pentru toti copii

Am vazut ca au aparut pe net o multime de retete pe care copiii le pot face singuri, cu foarte putin ajutor din partea parintilor. Si chiar retete ilustrate, pentru cei care nu stiu inca sa citeasca. Abia astept!

Intre timp, va recomand un articol interesant despre gatitul cu copiii.

Voi gatiti impreuna?

Viata in 4

Multam de recomandare, Andru! :)

Expozitie Leonardo da Vinci la Sun Plaza

Mergand ieri la doctor, am vazut la metrou un banner imens care anunta o expozitie despre Leonardo da Vinci la Sun Plaza. Nu credeam ca o sa fie mare lucru (ca deh, ce expozitie daVinci poti sa faci intr-un mall), dar am zis sa mergem sa dam un ochi, ca era in drum.

Nu pot sa va zic cat de tare m-am bucurat ca nu am mers direct acasa. M-am entuziasmat ca un copil mic scapat intre jucarii renascentiste :))

Pentru ca, in afara de reproducerile picturilor lui Leonardo, sunt expuse foarte multe machete facute dupa schitele lui cu diverse inventii (de la tun la scripeti). Cu machetele respective poti chair sa te joci, sa le invarti, sa vezi cum functioneaza. E incredibil!

Chiar la intrarea in mall este amplasata o camera cu frize pe pereti in care puteti citi, pe ani, informatii cu privire la Leonardo omul (cand s-a nascut, ce studii a facut, unde a locuit, etc), inventatorul (prezentarea cronologica a inventiilor lui, cu detalii despre fiecare in parte) si artistul (infomatii despre picturi - tot in ordine cronologica).

Apoi sunt expuse inventiile si picturile, in niste conditii deosebite, pe culoarele de la parterul Sun Plaza. E atat de fascinanta toata treaba, incat chiar poti sa ignori muzica tutz tutz si locul trendy-flendy si te poti cufunda in voie in atmosfera renascentista. O atmosfera renascentista ceva mai moderna - din loc in loc sunt plasate touchscreen-uri cu informatii complete despre toate exponatele.


Noi nu am avut aparat la noi, dar puteti vedea mai multe imagini pe modernism.ro. Din cate am inteles, expozitia a mai trecut pe la noi in 2008 sau 2009 (atunci a fost la Opereta). Daca nu ati vazut-o atunci - sau chiar daca ati vazut-o atunci - va recomand sa dati o fuga pana la Sun Plaza, pana pe 29 septembrie. Cred ca pentru copiii mai marisori o sa fie extraordinar de faina.

Daca treceti pe acolo, sa imi spuneti cum vi s-a parut :)

Tort cu frisca si piscoturi

E de departe cel mai simplu tort din lume, dar e bun bun de tot. Il facea ruda la care stateam in anul I cand se certa cu prietena si, sincera sa fiu, nu imi parea rau ca uneori se certau cam des :))

Aveti nevoie de:
- piscoturi - in functie de tava in care veti lucra. Intr-o forma de tort normala cu fund detasabil au intrat fix doua folii de piscoturi
- fructe - de care vreti, de care gasiti, de care aveti prin frigider/camara
- putin sirop (de la un compot, de exemplu, daca folositi fructe din compot) sau niste lapte
- frisca

Piscoturile se tavalesc rapid prin sirop sau lapte si se aseaza frumos in tava.

Peste ele punem frisca-fructe, frisca-fructe si tot asa, in functie de cat de inalta este tava :))

Dupa ce am pus ultimul strat de frisca mi-am dat seama ca am uitat sa ii fac poza - va arat un colt cu fructe, sa ma credeti pe cuvant :))

Se acopera cu folie si se da cateva ore la rece. Rezultatul muncii de 10 minute nu a mai vazut lumina blitului, dar puteti sa ma credeti pe cuvant ca orice tort cu piscoturi arata foarte fensi pensi cand scoti forma si se vede garduletul de piscoturi :P

Ca de obicei, tips and tricks de gospodina.. in devenire:
- puteti pune folie alimentara pe fundul tavii (daca e tava cu fundul detasabil), sa nu curga chestii prin frigider. Eu am un pitic pe creier cu plasticul si mancarea, asa ca am infofolit tava dupa pe deasupra
- am folosit frisca UHT (o chestie teribil de chimicoasa, pentru ca familia nu e prietena cu frisca din smantana). E foarte gustoasa, dar nu va asteptati sa se taie in felii bine definite, ca un tort diplomat de exemplu. Puteti incerca intaritor, frisca din smantana sau chiar un alt fel de crema. The sky is the limit.

Pofta buna!

Limonada calda cu ghimbir

Sau ceai de lamaie, daca e sa fim sinceri :))

Daca ati racit cumva peste vara, asa cum am patit toti trei (am bolit in total vreo 3 saptamani), va recomand cu multa caldura :) limonada asta. Multumim Alina!

Peste zeama de la o lamaie am pus o lingura de miere si apa calda pana sus (la noi, sus a insemnat 1 litru). Ei, toata treaba e ca, in limonada/ceaiul de mai sus sa razuiti cat ghimbir puteti duce (the more, the merrier :)) ) si sa il lasati sa se infuzeze bine de tot. Combinatia asta scoate raceala destul de rapid. Eu clar nu am putut sa imi fac de cap cu ghimbirul, dar am pus in loc o ramura de busuioc si tot a fost bun.

Oricum, limonada/ceaiul fierbinte pe canicula - priceless :)

Sanatate!

Lace up! - carte de snuruit

In ultima vreme am dat peste niste carti tare tare frumoase, despre care vreau sa va povestesc si voua.

Lace up! este clar una din descoperirile verii, de la Antic Ex Libris (un anticariat din zona Universitate, despre care v-am mai povestit aici).

Cartea include un pantof pop-up (care se poate si proba - asa zice pe coperta :)) ) si un snur colorat:

Daaaar contine si multe alte planse cu diverse activitati de snuruire.

Ajuta echipa de fotbal sa dea gol:

Uneste palaria cu accesoriul potrivit:

Numara soldateii:

Pe celelalte planse (pe care nu am apucat sa le fotografiez) poti sa:
- unesti margelele pentru a obtine un colier
- tesi un fular
- asociezi diverse imagini
- treci snurul prin gaurile nasturilor, etc.

Cartea costa 9,9 RON si sper sa mai fie pe stoc, pentru ca pe cea din fotografii am luat-o pentru un copilas tare drag noua si Maria a ramas fara :)

Tot la Antic Ex Libris am mai gasit niste carti cu activitati despre culori, notiuni opuse, animale, numere si alfabet, care includ seturi de flashcards si folii cu autocolante. Erau parca vreo 25 de lei bucata. Sper sa le mai gasim cand om avea si bani la noi.

Si mi-au sarit in ochi planse mari (A1, cred), cartonate, cu animalele domestice, alfabetul, universul, tabla inmultirii, culorile si cifrele - la 8 lei bucata. Numai bune pentru o camera de homeschooling :)

Do-a-dot cu buline adezive

Am citit prima data despre cariocile Do-a-dot la Raluca. Apoi am vazut multe multe tipuri de fise foarte faine de stampilat cu do-a-dot, pe care le-am strans ca un harciog ce sunt. Dar de carioci nu e chip sa dam (chiar, au aparut si pe la noi?), asa ca am improvizat.

Gasiti foarte foarrrte multe fise cautand pe google "Do-a-dot printables", iar in cazul in care nici voi nu aveti carioci, le puteti inlocui cu:
- buline adezive - ca cele de mai sus (le-am luat anul trecut din Cora, cu 6 lei setul de 10 folii)
- pompoane colorate
- monede
- nasturi
- bilute de plastilina pe care copilul le turteste apoi cu degetul (nu stiu unde am vazut asta initial, dar puteti gasi imagini si aici, in josul paginii)

Voi cu ce mai inlocuiti cariocile do-a-dot?

Organizare: cutiile de la ciuperci

De cand ma stiu mi-au placut tare mult cutiile. Acelea practice, daca se poate si dragute, in care poti sa iti aranjezi maruntisurile. Si cutiile mari, de depozitat lucruri. Si cutiile alea din filmele americane, in care isi strangeau lucrurile de pe birou oamenii care erau dati afara de la munca :)) Mi se pareau teribil de frumoase. Nu-i de mirare ca pot sa petrec ore in sir la Ikea, e ca un fel de Disneyland :))

Doar ca bugetul de cutii e practic inexistent, oricat ar fi ele de colorate, practice si frumoase, asa ca revenim la ce avem pe langa casa. Iar cutiile albastre de la ciuperci sunt o comoara, I tell you! Din pacate nu ne plac ciupercile si nu mancam suficient de des pentru a avea muuuule muuuuulte cutii :))

Le-am folosit pentru:

- carticele Marei - cele mici care se imprastie de altfel prin toata casa

- proviziile pentru busy-bags/craft - se randuiesc foarte frumos in dulapuri

- organizat legumele/fructele in sertarul mare al frigiderului - sa nu se storcofleasca toate in sertar unele peste altele

As mai avea nevoie de cateva pentru separatoare/organizatoare in sertare - avem niste mobila veche cu sertare foarte late si ar merge bine niste cutii de genul asta in loc de separatoarele de cumparat

Daca va plac ciupercile, nu si cutiile, tinem legatura :)))

Vacanta in Bucuresti

Anul asta, cu un toddler si cu o burtica de luna a 9-a, nu o sa apucam sa ne indepartam prea tare de casa. Nu de alta, dar nu cred ca imi surade ideea de a naste in tren :)

Si cum nici finantele nu ne ajuta aproape deloc (bugetul de nascut are prioritate :P), cautam variante de vacanta ieftina in Bucuresti.

In afara de Biblioteca Ion Creanga, va recomand cu multa caldura Oraselul Copiilor. Noi mergeam de regula in Tineretului/Vacaresti pentru ca aveam abonament doar pe linia de autobuz spre centru. Acum ne lafaim cu abonamentul pe toate liniile :)) si mergem foarte des in Oraselul Copiilor, care a fost amenajat foarte frumos in ultimul an.

Plaja ecologica

Este principala noastra destinatie. Am descoperit-o recent si, inainte de a raci zdravan, acum doua saptamani, am mers acolo aproape in fiecare dimineata.

Sursa foto

Este vorba de o zona cu multa iarba bine ingrijita si cu mici insule de nisip, in care sunt plantati palmieri. Din pacate, imaginea de mai sus este destul de veche, inainte ca lucrarile sa fi fost finalizate. Acum, in jurul palmierilor s-a pus nisip in care copiii se pot balaci in voie. Nu e nisip fin ca la mare, ci nisip mai aspru, de constructii (deci nu e foarte comod sa zaci pe el prea mult timp :) ), dar pe copii nu pare sa ii deranjeze treaba asta. Maria, cel putin, e topita dupa plaja improvizata si se trezeste in fiecare dimineata zicand "Mergem in parc la galeata, la nisip?".

Plaja ecologica o gasiti in spatele Oraselului, chiar spre marginea dealului care da inspre lac (locul acela frumos de unde se vede tot Parcul Tineretului, de sus). O sa o recunoasteti dupa pensionarii bronzati-si-foarte-bronzati care sunt acolo toata ziua. In afara de pensionarii in slip, cantitatea de tanti cu titile goale este rezonabila (desi, chiar si asa, este prea mult daca ma intrebati pe mine).

Locul in sine e foarte curat si ingrijit, exista si niste dusuri in aer liber (de unde puteti lua apa pentru bataile cu apa :) ), toalete mai mult decat decente in apropiere si toalete ecologice chiar pe plaja, intr-un colt. Se pot inchiria sezlonguri gratuite de la Politia Parcului, cu buletinul.  Este suficient loc si de plaja, si de nisip, si de bataie cu apa, si de jucat cu mingea/paletele, etc. In afara de palmieri, sunt si destul de multe conifere (tipic romanesc :)) ) si alti copaci umbrosi, deci puteti sta si la umbra, daca vreti sa ramaneti in parc pana mai tarziu. Noi, de obicei, coboram spre lac cand se face cald si mergem sa hranim ratele.

Chiar langa plaja ecologica este un loc de joaca destul de mare, cu toate acareturile posibile si imposibile, deci e foarte probabil sa faceti ture intre plaja si leagan, mai ales daca aveti copii mai mici.

Fantana muzicala
In aceeasi zona este si fantana muzicala, unde e o bucurie de nedescris:

Sursa foto

Nu am vazut-o si seara, cand sunt aprinse luminile. Doar ziua, cand e plin plin plin de copii care sar si se balacesc in ea.

Noi nu am fost in Orasel decat dimineata, in timpul saptamanii, cand majoritatea tiribombelor din parc sunt inchise, nu ai pe ce cheltui banii aiurea si nu te calci pe bataturi cu toata lumea :))

Banuiesc ca in weekend lucrurile stau altfel. Voi ati fost? Ce mai e de descoperit in Orasel?

Kitul de curatenie

Am vazut ideea asta pe mai multe bloguri, de la americani si de la noi: o galeata in care sa tinem tot ce ne trebuie in materie de produse de curatenie, pe care sa o luam cu noi in fiecare camera atunci cand facem curat. Doar ca in cazurile respective era vorba de case destul de mari. Cum noi nu aveam galeata si nici casa, ci un apartament micut, am adaptat-o la nevoile noastre:

- o cutie din Ikea - gratuita, in care iti transporti vesela. Dupa ce am despachetat cumparaturile am stiut ca va fi foarte utila cutia asta la casa omului
- produse de curatat de baza (noi avem de la Amway), in sticle cu pulverizator (sa nu mai stau de fiecare data sa masor/dizolv/amestec): un detergent universal, unul pentru cada si dus, un degresant pentru bucatarie
- un spray pentru mobila - aici inca mai caut variante mai curatele. Am tot zis ca incerc varianta cu nuca, dar nu am reusit inca. Parca tot un spray as vrea, si cu nuca nu cred ca se poate :)) Daca stiti vreo varianta mai naturala, dati de stire
- o sticluta cu solutie de apa si otet pentru geamuri - in continuare preferata mea
- carpe din diverse haine reciclate
- burete, laveta

Tin cutia la indemana, iar sticlele mari cu solutiile in sine am putut sa le ingrop mai adanc in debara, pentru ca nu am nevoie de ele decat o data la ceva vreme, cand se mai goleste cate un recipient cu fâs.

Spor la curatenie! :)