29 September 2013

Despre cum ma invata Maria playful parenting

Am inceput cartea lui Larry Cohen acum ceva vreme dar, pentru ca aveam un exemplar foarte prost, din care se citea incredibil de greu, am abandonat-o pana cand am prins reduceri la Elefant si mi-am luat un exemplar nou.

Acum o citesc cu inghitituri mici, in masura in care imi permite viata cu un toddler extra-energic si cu un bebe mic. Ca mi-e tare draga cartea asta, nu e nevoie sa mai zic. Vreau sa va povestesc, in schimb, despre cum cartea asta m-a ajutat sa vad ca, de fapt, Maria ma invata Payful Parenting.

Si acum Maria se culca...
Si mami o inveleste, ii da pupic si o tine in brate. Apoi Maria se trezeste si mami ii da pup
Asta jucam over and over again in fiecare zi. In contextul in care am dormit cu Maria pana am plecat la maternitate, iar acum dorm cu bebe de alaptat. Asa ca, de cateva ori pe zi, Maria isi face un pat pe jos, eu o invelesc cu o paturica, o pup, astept sa se trezeasca sa ii spun "Buna dimineata" si sa o pup iar. Ne culcam si ne trezim impreuna de cate ori are Maria nevoie :)

Cauta mami pe jos!
Maria se ascunde dupa perdea. O caut in sertar, dupa usa, in papucii de casa, dar ea nu e nicaieri. Fac o fata trista si spun "Nu e nicaieri Maria, nu o gasesc pe Maria", timp in care ea chicoteste dupa perdea. Imediat ce spun asta, ea iese, eu ma bucur si ea vine fugind la mine in brate si ne bucuram si ne pupam si o luam de la capat.

Gura mare!
Mare dreptate avea Larry Cohen cand spunea ca, daca facem schimb de roluri cu copiii, trebuie sa ne asteptam sa auzim din gura lor cele mai urate lucruri pe care le-am spus vreodata lor. "Gura mare!" zice Maria in timp ce incearca sa imi indese in gura sa imi dea de mancare diverse obiecte (total neapetisante) de prin camera. Asta se intampla mai ales in zilele in care uitam ca ne-am promis sa nu ne indopam copiii si ajungem sa "inca o lingurita".

In aceeasi ordine de idei, tot asa am aflat ca sunt o mama mai panicata decat credeam. In momentul in care Maria se juca si tot spunea "Ai grija, ai grija!", am inceput sa numar de cate ori ii spuneam eu, la randul meu, sa aiba grija. Oho, am avut ce numara, nu gluma. Am constientizat, acu incerc sa ma potolesc.

Si exemplele ar putea continua (de exemplu, vorbea astazi cu soricelul si ii explica de ce nu are voie sa faca pipi la olita cu chiloteii pe el, in timp ce eu tocmai ma duceam sa duc dovezile incidentului similar la baie).

Chiar daca nu face nimic altceva (desi ma indoiesc serios de asta), cartea asta cel putin m-a ajutat sa vad ca Maria incearca sa imi spuna mai multe lucruri decat vedeam/intelegeam pana acum.

8 comments:

  1. Imi place si mie mult cartea asta, si-mi place cel mai mult de Maria, care nu are nevoie sa-l citeasca pe Cohen ca sa se joace frumos. Eu inca mai fac eforturi sa ma joc implicat, de-adevaratelea cu copiii mei.

    Sa fiti veseli cu totii!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu... Noroc cu Maria, ca insista :) Multa bucurie si voua!

      Delete
  2. Am auzit de acest autor, în special la Otilia Mantelers, însă nu mi-a trecut prin cap să o caut să văd dacă e tradusă. Am găsit-o acum pe net, m-ai făcut curioasă să o citesc şi eu, mi se pare foarte interesantă.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sper sa iti placa si sa iti fie de folos :) Spor la joaca!

      Delete
  3. Eu inca n-am terminat cartea asta.
    O citesc de aproape un an. M-am oprit la un moment dat (putin dupa jumatatea cartii) pentru ca era prea mult de digerat pentru mine. Inca n-am trecut la pasul urmator.
    Am constientizat intre timp diverse lucruri: spre exemplu ca indiferent ce face cel mare eu ma astept sa faca vreo prostie si il corectez inainte de a avea ocazia sa se gandeasca la prostia respectiva. Foarte urat din partea mea. Foarte confuz pentru copil care mai tot timpul nu intelege ce-a facut.
    Acum depun eforturi sa tac si sa-l las sa faca prostii intr-o limita tolerabila ca sa poata intelege unde greseste si sa se corecteze singur. Ma surprind deschizand gura cu vreo admonestare pe limba si o inchid repede la loc.
    Cea mica insa e mult mai norocoasa decat cel mare. La ea mi-e mai usor sa ma controlez pentru ca inca nu mi s-a format "deformarea".
    Dar suntem pe drumul cel bun.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dap, tare greu e... Si noi ne tratam :)

      Delete
  4. Tare dragute jocurile voastre!
    Copiii chiar nu au nevoie de cartea lui nenea Cohen, bine zice Andru. Noi, in schimb,... trebuie sa ne prezentam la joc cu temele facute.
    Inca de anul trecut mi-am propus sa cumpar cartea. Am citit deja prea multe impresii pozitive despre ea, asa ca acum nu prea mai am scapare. ;-)
    Irina

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) te urmareste, nu mai poti scapa. Sper sa iti placa si sa iti fie de folos!

      Delete