31 May 2014

Larry Cohen - Retete impotriva ingrijorarii (lansare de carte)

Cand a venit prima data in Romania, habar n-aveam cine e si de ce. Cand a venit a doua oara, am aflat prea tarziu. Ca va veni anul asta din nou am aflat din timp si am avut cu atat mai mult timp la dispozitie sa imi mananc ficatii ca nu pot ajunge la workshopuri. Dar mai era lansarea de carte! Mi-am trecut-o in agenda de acum vreo 2 luni si am tot asteptat. Si n-am asteptat degeaba.

Daca peste noapte ar disparea toate cartile de parenting de pe fata pamantului si s-ar sterge din memoria colectiva toate teoriile psiho-pupu despre cum sa iti cresti copiii, iar eu as putea sa salvez una singura, aia ar fi clar Playful Parenting, a lui Larry Cohen. Am incercat, functioneaza, are sens. Am facut-o cadou, am recomandat-o, o recomand si in continuare (si tocmai am mai pregatit una de facut cadou :)) ). Asa ca m-a bucurat foarte mult faptul ca s-a tradus la noi inca una din cartile lui Cohen, The Opposite of Worry. Si, cum nu am putut ajunge la workshopuri, n-am putut lipsi de la lansarea de carte de vinerea trecuta.



Ca un geek care se respecta, am ajuns acolo printre primii, m-am asezat in fata si am scos caietul de notite. Si m-am bucurat. Pentru ca am fost intr-un cadru destul de intim, am fost putini, am avut timp la dispozitie si am putut sa intreb tot ce mi-a stat pe suflet. Chiar nu cred ca imi puteam dori mai mult.

Notez mai jos cateva din ideile pe care le-am retinut:

Tehnica celui de-al doilea pui (the second chicken technique)
- Larry a facut un experiment cu puii pe care ii cresteau parintii lui si a observat ca, atunci cand ii este frica, un pui sta nemiscat (playing dead) aproximativ un minut, pana se asigura ca pericolul a trecut
- cand sunt doi pui, care stau nemiscati unul langa altul, amandoi se ridica abia dupa 5 minute
- cand un pui sta nemiscat si vede alt pui mergand pe langa el, primul pui se ridica imediat, considerand ca pericolul a trecut

Extrapoland, copiii se linistesc atunci cand adultul de langa ei e stapan pe situatie.
Asadar, atunci cand copilul este speriat, il privim in ochi si ii spunem: "Uita-te in ochii mei si spune-mi ce vezi". Daca vede ca noi nu suntem speriati, ci calmi, se va linisti mai usor.

Daca si noi suntem speriati, le putem spune: "Si eu sunt speriat, dar uite ce fac in sensul asta...".
a. lucruri practice: ma uit atent in ambele parti inainte de a traversa un bulevard aglomerat, ma adapostesc sub grinda in timpul unui cutremur, etc
b. lucruri care tin de reactia afectiva: respir adanc, etc

Cand copilul este speriat de ceva concret (de ex un crocodil):
1. joc de rol - copilul este crocodilul si parintele se sperie in cele mai amuzante feluri cu putinta
2. joc de rol - parintele e crocodilul, dar e un crocodil foarte neindemanatic (nu prinde copilul, musca din masa si se loveste la dinti)

Larry vorbeste despre gestionarea sentimentelor pornind de la MODELUL FLACARII (flame model)
Scanteia - de obicei un sentiment, un gand (de ex. pentru acelasi fapt - nu m-ai salutat - pot fi doua reactii: nu m-ai salutat pentru ca ai ceva cu mine si ma supar si eu pe tine vs. nu m-ai salutat pentru ca nu m-ai vazut)
Gazul pe foc - foamea, oboseala
Apa - numeste sentimentul respectiv (te ajuta sa iti dai seama ce e), descrie reactia fizica pe care sentimentul respectiv ti-o provoaca (bate inima, iti simti obrajii fierbinti, etc), evalueaza intensitatea sentimentului pe o scala de la 1 la 6. Parcurgand toti acesti pasi, mai multe zone din creier participa la reactia fata de sentimentul respectiv, nu doar acea parte a creierului afectata de sentimentul propriu-zis)

Oglindirea sentimentelor
- foarte importanta pentru copii, pentru ca ii ajuta sa se simta intelesi si astfel gestioneaza mai usor sentimentele respective
- daca e nervos, putem spune geva de genul "Grrrrrrr, ce nervos esti" (imitandu-i mimica si gesturile)
- taci din gura! sau te plangi degeaba adauga la starea de tensiune si frustrarea de a nu fi inteles de catre parinti

A urmat o sesiune de intrebari si raspunsuri, care nu au fost legate doar de tema cartii.

Cum pastram legatura cu preadolescentii si adolescentii?
- facand ceea ce fac si ei, ceea ce le place lor - uitat la filmul lor preferat, de exemplu, sau ascultat cu ei muzica lor preferata
- daca va e greu sa faceti asta un timp indelungat, setati un timer pentru 10 minute
- incercati sa nu luati peste picior muzica, filmul, emisiunea respectiva
- insistati mult pe timpul 1 la 1 cu copilul. O ora pe saptamana e minunat, dar si 15 minute pe saptamana sau o data la doua saptamani e bine.

In cazul unui incident (copilul tocmai a tras o sperietura zdravana) cand este mai bine sa incercam sa ne jucam pe tema asta? Imediat sau asteptam un semn din partea copilului ca e ok sa abordam subiectul?
- nu ne putem juca atunci cand sentimentul respectiv (frica, emotia, etc) este la intensitate maxima
- asteptam ca cel mic sa se calmeze si apoi putem incerca sa detensionam situatia prin joc

Certurile dintre frati:
- timpul 1 la 1 cu fiecare dintre ei e extrem de important
- putem sa ii intrebam daca le place ce fac
a. cel care ia bataie spune ca nu, cel care da bataie spune ca da: "Haide sa facem ceva care sa ne faca placere tuturor, nu doar tie"
b. amandurora le place sa se certe - vezi cam cat dureaza inainte ca harjoana sa degenereze intr-o cearta adevarata, iar data viitoare desparte-i la timp

Daca se cearta pe o jucarie pe care amandoi vor sa o aiba ACUM, ia jucaria:
- vai ce jucarie frumoasa
- e atat de interesanta, nu-i de mirare ca va place atat de mult si ca amandoi vreti sa va jucati cu ea
- eu niciodata nu apuc sa ma joc cu ea si e atat de frumoasa!
- cred ca o sa ma joc cu ea acum, ca tare imi mai place
- imi place asa de tare ca voi doi, daca va uniti fortele, nu cred ca veti reusi sa mi-o luati (wink wink)

Smiorcaiala:
- copilul nu iti va spune niciodata "Cand pleci la serviciu ma simt atat de singur. Vrei te rog sa ma tii in brate si sa imi arati ca ma iubesti?" sau "De cand a venit bebe, simt ca m-ai neglijat. Imi arati si mie ca ma iubesti la fel de mult ca pe el?"
- smiorcaiala e, de regula, semnul unei nevoi de atentie/afectiune neimplinite

Ce facem atunci cand copilul vorbeste in continuu?
- punem un cronometru si in urmatoarele 10 minute suntem extra-entuziasmati sa auzim tot ce are de povestit "Zi-mi tot, ia-o de la inceput!"
- cu copiii mai mari, se poate juca jocul provocarilor (eu te provoc ca timp de 10 minute sa taci din gura, iar tu ma provoci la randul tau ca in urmatoarele 10 minute sa...)

Sper ca ceva din cele de mai sus v-au fost de folos. Iar daca ati fost la conferinta, spuneti-ne si noua ce ati invatat frumos :)

29 May 2014

The secret life of Walter Mitty

- Chiar vrei sa vedem un film cu Ben Stiller? Esti sigur?!?

Ma pregateam pentru un alt film vulgaro-stupid, din gama celor care ies pe banda rulanta in ultima vreme si de care mi-e groaza. Am fost surprinsa (tare, tare surprinsa) sa descopar un film frumos. Poate nu cel mai destept, poate nu cel mai bine scris, poate nu cel mai bine jucat. Dar e cel mai frumos - spectaculos non-bombastic, vizual vorbind - film pe care l-am vazut in ultima vreme.

Merita sa-i dati o sansa. Luati-l ca pe un fel de basm. Luati-l ca pe un fel de ruda indepartata a lui Big Fish.


Mi-a placut mult si coloana sonora. Nu cred ca mi s-a mai intamplat de foarte mult timp sa caut piesele de pe coloana sonora a unui film. Jose Gonzalez a intrat in playlist :)


22 May 2014

18 May 2014

15 May 2014

Despre sportul stiintific si Tae Bo

Si m-am apucat de sport :)) Pentru cine ma cunoaste, asta ar putea fi un banc foarte bun.

Rasfoind niste bloguri straineze acum ceva vreme, am dat peste un articol in care se anunta ca ceva oameni de stiinta au studiat intens problema si au creat un program de exercitii fizice de 7 minute, care sa lucreze toate (majoritatea?) grupelor de muschi din corp.

Doar 7 minute, zici? I can totally do 7 minute. Ca doar e cu 1 minut mai putin  decat 8 minute legs sau 8 minute buns sau 8 minute abs (singurele chestii sportive organizate pe care le-am facut in ultimii...multi ani).

Asa ca 7 minute trebuie sa fie o floare la ureche. M-am documentat, am descarcat aplicatia pentru Android si am purces.


Mno, simplu ca buna ziua nu e. Nici nu iti crapa splina din prima, dar te transpira nitel. Cred ca si omuletul din film te cam induce in eroare, face ca totul sa para extrem de simplu - mai ales The Plank, cand el pare efectiv ca sta si se relaxeaza pe coate si fluiera un cantecel. Plus ca sunt unele tipuri de exercitii (a se vedea flotarea cu ridicare pe o parte, cu o mana in sus) la care nu am putut decat sa rad. Really? Eu? Si flotare, si pe o parte, si cu mana in sus? Uahahahaaaa...

Dar cel putin am incercat. Si, decat deloc, 7 minute workout  in fiecare zi e ceva.

Apoi, lucrurile au degenerat si am ajuns la Tae Bo Basics.


Da, asta workout de-adevaratelea. Atat de de-adevaratelea, incat nu merge decat de maxim 3 ori pe saptamana :)) Si, ca dovada a faptului ca inteligenta mea motrica este egala literalmente cu 0, problema cu Tae Bo nu a fost sa rezist (nu ma intelegeti gresit, nu fluier in timpul programului, abia daca mai respir), ci sa reusesc sa fac lucrurile alea in timp real. Mai ales in ceea ce ei numesc double time, respectiv eu numesc "oh really?!?" cand miscarile se intampla de doua ori mai repede. Deci cum? Un-doi-trei-stanga? Un-doi...si-acum ce? Ridic? Fandez? Cum?!? Mana dreapta? Piciorul stang? Arghhhh...

Prima data cand am facut asta, trebuie sa fi fost o priveliste cel putin hilara, daca e sa ma iau dupa modul in care Maria se uita cand la monitor, cand la mine, cu o privire intrebatoare, parand ca nu intelege legatura intre cele doua. Dar e din ce in ce mai bine, daca nu am ajuns sa fac exercitiile chiar corect, cel putin nu imi mai dau cu stangul in dreptul la fel de des :)

Voi, doamnele? Va simteti bine? Jucati sport? :P

11 May 2014

Matrioska, pretend play si urcatul pe pereti

De ziua ei, Maria a primit de la buni o Matrioska. O stiti (sau LE stiti? nu mi-e clar inca) - papusile rusesti de lemn care se strang unele in altele, de la cea mai mare mare la cea mica. Foarte mica, inecacioasa si de lemn. Foarte inecacioasa, mai ales cand ai in casa un omulet de 9 luni, care baga orice scama in gura (dar care, in mod misterios, nu reuseste sa nimereasca gura cand are in mana ceva de mancare). Anyways.


Maria se joaca cu Matrioska. Eu veghez cu ochiul de vultur, sa ma asigur ca piticul mic nu pune mana (si, prin urmare, gura) pe ea (pe ele?). La un moment dat, Maria se joaca de-a magazinul. Adica eu stau la calculator, ea imi aduce papusile sa le cantaresc si sa le plateasca. Mi le aduce intai pe cele mai mici doua papusi. Le iau, bat in tastatura, fac bip, i le dau inapoi si ii urez o zi buna. Apoi intorc privirea vigilenta pret de cateva secunde, timp in care matriostele se evapora. Acum erau la Maria in mana, acum nu-s.

Bombonelele astea mici de lemn, perfect inghitibile, au disparut. Eu nu le vad, dar sigur Sofia-care-gaseste-toate-scamele-de-pe-covor o sa dea de ele in scurt timp. Evaluez situatia. Sofia se lupta cu ciucurii de la covor, deci am vreo 5 minute sa gasesc papusile dezertoare. Nu cred ca au ajuns prea departe. Cat de repede poa' sa sara? Ca de alergat sigur n-au alergat, cu conformatia lor de pinguini colorati.

Bun. Ultima persoana care le-a vazut in viata e Fiica cea Mare.
- Maria pui, zic, unde sunt matriostele? Papuselele acelea mici mici pe care ti le-am dat in mana acum un minut.
- Mmmmmm, nu stiu. (pare ca incearca sa isi aduca aminte)
- Ti le-am dat in mana. Unde le-ai pus?
- Nu mai stiu. (pare ca nici macar nu incearca)
- Le aveai in mana si ai mers cu ele...
- Laaaaa... (isi freaca barbia) uite, am uitat.

Grrrrrrrrrrrr...
- Bine, te rog ajuta-ma sa le gasesc.
- Daaaa, sa gasim papusile. (cu vocea de v-ati-ascunselea, vocea de mami-ascunde-te-dupa-perdea-sa-nu-te-gasesc). Oareeeee, o fi papusa aici, in dulapior? Nuuuuuuu. Dar aici, sub birou? Nuuuuu! Nu e nici aici!

Deja incep sa fierb. Da, e adorabila, dar eu acum nu vreau decat sa gasesc papusile dezertoare si sa le inchid inapoi in matrioska mare, departe de papilele gustative ale mezinei. Eu stiu ca ea stie unde sunt. Si mai stiu ca ea stie ca stiu ca ea stie unde sunt si ca nu vrea sa imi zica (are sens?). Serenity calm...

Reluam.

- Maria pui, stii cumva unde sunt papusile mici mici mici pe care le aveai in mana acum un minut?
- Cred ca da! Sunt in dulapiorul pentru Matrioste.

Dulapiorul pentru Matrioste. Desigur! Cum, cum a putut sa imi scape.
- Si unde, mama, e dulapiorul asta? (cu o ultima lucire de speranta in ochi)
- Aici! Si imi arata cu degetul in ...gol. Into thin air, cum s-ar spune, si rade in hohote.

Silly silly predend play @#^%#^#%! Da, pretend play e genial cand copilul vrea sa se plimbe cu barca si tu ai doar un lighean si o coada de mop. Dar cand tu nu ai nevoie de matrioska inexistenta din dulapul de matrioska inexistent, ci de papusa adevarata, din lemn adevarat (cea care nu trebuie sa intre in gura extrem de adevarata a bebelusului adevarat si el), lucrurile nu mai sunt amuzante.

Booon. Trebuie sa facem asta the hard way. Dupa jumate de ora de rascolit prin camera,gasesc cele doua papusi mici mici pitulate intre niste carti. Inca nu stiu cum au ajuns acolo, dar imi dau seama ca acum chiar ne trebuie un dulap de Matrioste. De-adevaratelea. Si eventual cu cheie :)

08 May 2014

Panou din polistiren - DIY

De multa vreme ma tot invarteam in jurul ideii de panou de pluta. Mi se parea (si inca mi se pare :P) ca e foarte util la casa omului, mai ales la casa omului cu omuleti mici. Am tot asteptat sa se alinieze astrele si bugetele pentru un panou de pluta mai marisor, dar asta nu s-a mai intamplat. In schimb, Carmen mi-a dat avant cu panoul ei cu margarete. Atunci am decis ca nu se mai poate fara si am purces la lucru.

Am folosit un rest de polistiren extrudat (e cel verde, mai subtire) ramas de cand am izolat unul din pereti. L-am imbracat intr-o bucata de material galben, pe care o aveam prin casa. Imi pare rau ca nu am apucat sa fac poze, dar am fost nevoiti sa ne miscam repede, pentru ca fetele erau amandoua pe pozitii :) Oricum, nu e nimic complicat, toata treaba a durat sub 10 minute.

avizier polistiren


Am intins materialul pe polistiren si l-am fixat in colturi cu piuneze. Restul de material l-am fixat pe spatele panoului tot cu piuneze. De sistem de fixare pe perete nu am avut nevoie - pur si simplu am infipt panoul intr-un cui mai zdravan pe care il aveam deja  batut in perete. A intrat imediat, fara probleme.

Apoi am pregatit materialele. Aveam nevoie de o modalitate de a reprezenta vizual zilele saptamanii (ceva foarte simplu, potrivit pentru un toddler). Cineva mi-a sugerat o reprezentare prin asociere si mi s-a parut o idee foarte buna. Am ales asocierea cu animalele domestice (la fel de bine se poate si cu flori, mijloace de transport, personaje; the sky is the limit) si am folosit 7 cartonase din ultima colectie de la Mega Image. Asadar, avem Luni cu rata, Marti cu cal, Miercuri cu vacuta, etc. Iar pentru a marca "azi"-ul, am decupat un cerc din carton portocaliu, pe care il mutam mai departe in fiecare dimineata, cand se trezeste Maria - ii place tare mult cand facem asta.

Vroiam si niste pictograme pentru rutina de dimineata si cea de seara. Dupa indelungi cautari, m-am oprit la varianta asta. Am printat in dublu exemplar si am folosit imaginile si pentru rutina de seara.

Un alt moment important al rutinei noastre de dimineata este sa vedem cum e vremea - moment in care Maria urca la mine in brate si ne uitam impreuna pe geam, sa vedem ce imagine punem pe panou. Imaginile le-am descarcat de aici. Tot aici am gasit si cartonasele pentru anotimpuri si tare m-am bucurat ca se asorteaza :))

Cioara din mijloc, de pe ultimul rand, este acolo pentru ca asa a vrut Maria :))

Sunt convinsa ca modul in care arata panoul se va schimba in timp si abia astept sa mai mesterim materiale pentru el, cand mai creste Maria.

Tragand linie:
- cost panou - in jur de 8 lei, daca iau in calcul cat am dat pe bucata mare de material, din care mi-au ramas resturile folosite la panou si cutia cu piuneze :P
- timp panou - 10 minute
- cost materiale - sub 2 lei (printat si laminat)
- timp materiale - 5 minute (fara sa iau in calcul cat am sapat dupa ele - cred ca vreo 2-3 ore in total)

Bucuria copilului, nepretuita :)

05 May 2014

Sfantul Efrem cel Nou (5 mai)

"Să se bucure credincioşii şi să se veselească, mulţumindu‑I lui Dumnezeu pentru aflarea sfintelor moaşte ale mult‑păti­mi­torului mucenic Efrem, prin care se revar­să mulţime de minuni şi se arată mul­ţi­me de tămăduiri, şi să îi cânte în­tr‑un glas robului Său: Bucură‑te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, noule făcător de minuni!" (Acatistul Sfantului Efrem cel Nou)

Rugăciunea părinţilor pentru copiii lor
Sfinte Efrem, ocrotitorule al părinţilor bine‑credincioşi şi al copiilor lor, auzi rugăciunea noastră şi sârguieşte‑te să ne vii în ajutor. Ne rugăm ţie, sfinte, pentru copiii noştri. Ocroteşte‑i prin rugăciunile tale, fii lor povăţuitor pe calea adevărului şi fereşte‑i de toată ispita şi necazul. Fii lor călăuză pe marea cea învolburată a vie­ţii acesteia. Fii lor dascăl înţelept, învă­ţându‑i să aleagă cele bune şi să se ferească de cele rele.

Roagă‑te pentru ei Iubitorului de oameni, Dumnezeu, să le dăruiască sănătate sufletească şi trupească şi minte luminată. Tu, cel ce te‑ai arătat fetiţei pe care ai îndemnat‑o să se spovedească, îndeam­nă‑i şi pe copiii noştri să meargă pe calea spovedaniei. Tu ne‑ai învăţat că Sfânta Împărtăşanie este cel mai mare ajutor pentru copii, pentru aceasta ajută‑i pe aceştia să trăiască o viaţă curată, pentru a primi fără osândă Sfintele Taine.

Ne rugăm ţie, Sfinte Efrem, pentru toţi copiii credincioşi, pentru duhovnicii şi părinţii lor. Fereşte‑i de prieteniile pierzătoare de suflet, fereşte‑i de uneltirile celui viclean. Ajută‑i, sfinte, să ducă o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi să fie pilde de credinţă şi evlavie pentru cei din jurul lor. Ca, lucrând cele de folos şi simţind ocrotirea ta, să îţi mulţumească în fiecare zi a vieţii lor şi pe Dumnezeu să Îl laude în tot ceasul, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

04 May 2014

Craciunul nu se mai termina...

...la noi acasa.

Citim aproape in fiecare zi Cum si-au petrecut jucariile Craciunul, pe care Maria o iubeste (i-am prelungit termenul a 4-a oara la biblioteca)



(E nitel cam creepy, daca ma intrebati pe mine, dar eu am o problema serioasa cu clovnii :P)

Si azi mi-a cerut sa facem papusi din hartie cu Mos Craciun, pentru ca a vazut poza pe Mr. Printables.

Si nu mai spun nimic de Dom' Dom' sa-naltam, cantat pe repeat de prin noiembrie incoace.

Asadar, Hohoho! Primiti cu colindul?