31 July 2012

Iaurt grecesc cu ce vreti voi

Cand am fost in (semi)luna de miere in Grecia, am mancat cel mai bun iaurt ever. Pufos si cremos cum nici in vis nu visezi, de si acum mi-a ramas mintea la el. Am aflat asa se face la ei minunatul iaurt grecesc si ca nu se poate aduce in bagaj 25 de ore pe autocar :) Am cautat apoi prin Bucuresti magazinele grecesti despre care am auzit, dar pe care nu le-am vazut nici in ziua de azi (se zvoneste ca sunt prin Obor :P), deci va dati seama cat de bun a fost iaurtul ala, de a meritat atat de mult efort pentru a-l gasi din nou.

Pana intr-o zi cand minunatul Oly a venit in viata noastra cu iaurtul grecesc 10%. A fost asa o bucurie, ca aproape am calcat stramb in relatia de lunga durata cu Napolactul (insert blush here).


Asa ca va recomand un iaurt grecesc cu ce vreti voi. Musai de incercat cu miere pur si simpu (asa am mancat in Grecia, cand m-a cucerit forever and ever). Merge si cu fructe de care va plac voua. Noi am avut niste afine proaspete de la Dorna, care s-au potrivit la fix in peisaj. Merge cu orice fel de dulceata (inclusiv cu peltea de gutui, o nebunie!). La cat de bun e, poti sa ii pui orice in el si tot e delicios. Si, fiindca e foarte consistent, cred ca merge perfect la micul dejun, pe langa o felie de paine neagra cu ceva pe ea (pasta de avocado, omleta, telemea, rosii cu usturoi, you name it)

(Disclaimer: Nici Olympus nu a platit postarea asta, desi tare mi-as fi dorit sa o fi facut. Si sa ne scalde in iaurt dintr-asta grecesc, ca miere si fructe avem noi. Vorba vorbei, sa curga iaurt si miere :P)

27 July 2012

Joaca la tara

Am fost trei zile la tara, la bunicii mei. Anul trecut, cand Maria avea doua luni si ceva, a fost foarte simplu - ea a dormit in cosulet, rapusa de aerul tare de munte, cam 80% din timp, timp in care noi ne-am catarat in copaci, am facut treaba prin curte, am zacut in livada cu o carte in mana, am sapat la fundatia unei case, etc. De data asta, cu toddlerul din dotare, a fost ceva mai complicat, pentru ca am avut foarte multa treaba:

- am mutat cred ca mai bine de un sfert din pietrele din curte
- le-am insirat pe trepte si praguri

- le-am adunat intr-o galeata de plastic pe care am gasit-o pe acolo

- am capturat un set de carlige colorate si am facut cu ele ce am putut si noi (eu le prindeam de o brosura de la Kaufland, Maria le desprindea, apoi vroia sa le prinda si nu ii prea iesea - decat ce se vede mai jos). Asta a tinut-o intens ocupata mai bine de jumate de ora, cat noi am stat de vorba la gura sobei (din bucataria de vara, de afara)

- am terorizat gainile si curca fugarindu-le si tipand "ham" dupa ele
- l-am alergat si pe ham prin curte, atat cat i-a permis lantul
- am pictat cu apa pe treptele de la prispa
- am scos sticle dintr-o naveta si le-am pus inapoi in gaoacele lor over and over again (matusa mea are un magazin la tara, motiv pentru care am avut la dispozitie navete cu sticle)
- ne-am asezat pe si ne-am ridicat de pe toate prispele, pragurile si pietrele mai mari din curte de zeci de ori (cred ca e o faza :P)
- am mancat visine de pe jos si nuci de pe sus (si am aflat ca nucile verzi direct din copac sunt yuck)

- am vaslit (ca nu stiu cum sa spun altfel) cu niste tulpini de porumb

- si, in cele  din urma, am picat la datorie - unii dintre noi, altii dintre noi au picat sub un pom cu o carte de vara in mana.


Prima iesire constienta la tara - succes pe toata linia.

(Dati un ochi si pe colectia Little Lucky - jocuri si activitati de exterior. Abia astept sa mai creasca Maria :) )

21 July 2012

Colectia Aventurile lui Pixi

Stateam in fata librariei, vorbeam la telefon, cand mi-a sarit in ochi un raftulet cu carticele mici mici, foarte frumos ilustrate. Am intrat si am luat doua dintre ele. Le-am citit in seara respectiva si a doua zi ne-am intors dupa restul colectiei.

Aventurile lui Pixi sunt prezentate in 11 carticele cam cat o palma: ilustratii foarte foarte foarte dragute (in genul desenelor facute de mana, nu la repezeala pe calculator); povesti simpatice si de bun-simt, curatele; mai potrivite pentru copii nitel mai marisori (au cam mult text pe pagina pentru Maria noastra, asa ca le-am citit eu si i le-am povestit seara la culcare), pentru copiii mai maricei, cartile au pe ultima coperta cate un joculet legat de tema cartii respective (gaseste diferentele, cauta obiectul diferit, ghici ghicitoarea mea, etc); pret foarte ok in raport cu calitatea - 2,99 RON bucata.

Cum Maria nu le-a prea luat in vizor inca (pentru ca nu se deschid usite, nu se invarte nimic, au putin prea mult text), momentan m-am bucurat doar eu de ele (v-am spus cat de frumoase sunt ilustratiile? sunt topita dupa genul asta de desene)

Am luat inca un set si l-am facut cadou unei fetite de 3 ani - a fost teribil de entuziasmata, ne-a acoperit de pupici. Le-am gasit in librarie, dar pot fi comandate si de pe site-ul Libris. Mi-a placut tare tare mult de Libris, au avut o promotie cu transport gratuit si am comandat de la ei, sunt foarte de treaba. E prima data cand sun sa dau comanda de ceva si ma suna ei inapoi pentru ca erau liniile ocupate. Uau!

Pentru mai multe idei de carti pentru copii, musai dati un ochi pe colectia Carti pentru copii 2 de la Little Lucky

20 July 2012

Viata in Suceava (2)

Dupa aproape doua saptamani de impropriu spus concediu (pentru ca in ultima saptamana am tras la jug intens in campul muncii) am apucat sa imi dau seama si ce nu imi surade asa de tare aici.


Vorbeam data trecuta despre ce ne atrage pe noi la Suceava si la posibilitatea de a reveni in orasul natal. Dar nu e totul numai lapte si miere, sunt si destule parti mai putin placute, care fac Bucurestiul mai tentant in momentul de fata (pentru noi, cel putin):

- Locurile de munca – consultanta in resurse umane nu e un domeniu infloritor aici. Si probabil de profesori de pian sau religie de deja plin orasul. Chiar nu imi imaginez ce as putea lucra aici. Plus ca, in genere, e greu cu orice loc de munca in zona. Colegii mei ramasi in Suceva abia si-au gasit de lucru la ridicat navete la un depozit. Ceea ce e foarte trist
- Gura lumii – toata lumea stie pe toata lumea, ceea ce poate deveni destul de sufocant. Nu poti sa iesi din casa cu un ciorap de un fel si unul de alt fel fara ca toata lumea sa afle despre asta (nu e basm, am patit-o prin liceu  si mama a aflat inainte de a ajunge eu acasa). Si atitudinea de “vai, nu poti sa zici aia/sa faci aia/sa porti aia. Ce o sa zica lumea?”. Horrorrrrrrr! Imi place ca in Bucuresti, daca vrei, poti foarte usor sa te pierzi in multime
- Lipsa unui DM – am vazut in baie la mama un deodorant Balea si am sarit in sus de bucurie. Mi-a spus ca l-a uitat verisoara din Timisoara cand a stat la noi de Craciun :( Suntem mari fani DM. Scutecele lor sunt foarte bune si extrem de ok ca pret, gelul de dus pentru bebei e singurul pe care il folosim pentru Maria chiar de la inceput si mai toate produsele lor au mai putine prostii in compozitie fata de altele. In lipsa de DM la Suceava, am revenit la Pampers si gel de dus random din farmacie
- Locurile de joaca pentru copii – stiu doua. Si doua parcuri. Atat. Ce-i drept, sunt mai naturale (a se citi “cu pamant si praf, nu cauciuc”), dar sunt prea putine si prea distruse. In Berceni-city, doar in zona in care stam noi sunt 15 parculete (nu glumesc), amenajate, aranjate, si destul de libere daca nimeresti bine momentul zilei. Da, parintii injura ca la usa cortului, sparg seminte si arunca chistoacele pe locul de joaca, dar poti oricand sa mergi in parculet dimineata, cand e mult mai bine
- Strazile sparte si foarte murdare – se face curat doar in centru si pe marginea drumurilor mai importante din oras. In rest e prapad. Trotuarele sunt asa de sparte ca iti rupi carutul in doua. Toamna, frunzele nematurate de pe trotuar se transforma in pamant, ca in padure. Intre blocuri nu se strange gunoiul din spatiile verzi never-ever. E chiar mizerie-mizerie si nu pot sa nu compar asta cu faptul ca, atunci cand stateam in Crangasi spre Giulesti Sarbi, undeva spre Lacul Morii, in capatul lumii (acolo unde apa cade in spatiul cosmic de pe testoasa care tine pamantul) in fiecare seara se maturau toate stradutele mici-mici de printre blocuri. Ca sa nu mai zic ca modul in care arata Berceni-City acum este motivul pentru care ne-am urnit si am mers la vot anul asta (we <3 Piedone – nu ma intereseaza ce face el in rest, la noi in cartier e curat si frumos)

- Orasul in sine  – in Suceava, dupa ce dai doua ture de oras, stii deja tot ce poti sa stii. In Bucuresti, asa cum e el, inca avem multe lucruri de descoperit si de facut, nu i-am epuizat toate posibilitatile in ultimii 7 ani. Uneori ne plimbam prin oras cu ochi de turist si ni se pare incredibil de frumos. Mai ales in zonele cu case vechi – la ambasade, pe Maria Rosetii si pe Toamnei, in Centrul Vechi iarna, cand se strang terasele, in Cotroceni. Eu, cel putin, nu ma mai satur de zonele alea, si sunt de fiecare data lucrui noi de descoperit in ele (case care nu ti-au sarit in ochi pana atunci, gradini, porti, etc)

M-am bucurat tare mult de comentariile voastre la postarea trecuta :) asa ca va invit si de data asta sa imi spuneti care au fost partile mai putin placute ale mutarii in orasul mic/la tara (pentru ca banuiesc ca au fost macar cateva)

14 July 2012

Viata in Suceava (1)

Disclaimer: urmeaza o postare teribil de cliseistica si lunga despre viata intr-un oras micut vs viata in Bucuresti, mai mult pentru scopul de punere de ordine in ganduri. Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat.

Asa cum ziceam, de cateva zile m-am intors, cu Maria, in orasul de bastina, in timp ce la noi in acasa in Bucuresti se intampla oaresce demolari. Acu', nu imi dau seama daca pur si simplu sunt nostalgica, dar de fiecare data cand vin aici ma izbeste faptul ca in Suceava e liniste si frumos, oamenii sunt buni, timpul trece altfel si ca trebuie musai sa ne mutam inapoi in Bucovina. Ce-i drept, niciodata nu am stat suficient de mult aici cat sa ne izbeasca si dezavantajele locuitului in Suceava, dar e o situatie care ne-a pus pe ganduri de multe ori.

Asa ca, pentru a ne pune ordine in ganduri, de data asta am facut o lista (v-am spus vreodata ca sunt topita dupa liste?) despre viata in Suceava, cu bune, cu rele.

Astazi, cu bune:

- Familia - desi sunt singura la parinti, avem o familie numeroasa in Suceava si imprejurimi. Mama are 7 surori, dintre care 5 stabilite prin preajma. Eu am crescut cu verisorii aferenti ca si cu proprii mei frati (am mancat si multa bataie fraterna in copilarie de la ei), ne intelegem foarte bine cu totii, ne ajutam in orice situatie. Plus ca majoritatea au si ei copii de varsta Mariei sau mai mari
- Familia care face agricultura bio - dap, ingrasaminte naturale, mancare naturala la animale, tot tacamul. Tocmai am primit o plasa mare de castraveti si dovlecei din productia proprie - asa ca ii pot face Mariei mancare linistita. Plus ca primim si oua, lapte si carne, toate de tara, cam in fiecare saptamana
- Linistea - seara, daca iesi pe afara, chiar nu se mai aude nimic. La noi in cartier, cel putin. Nici manele, nici copii care tipa pe afara la 12 noaptea, in timp ce parintii stau la bere si asculta manele la boxele de la masina (daca sta cineva in Berceni, stie la ce ma refer)
- Aerul curat - da, stiu ca e totusi oras, nu padure, dar se simte diferenta cand vii in Bucuresti. Cand cobori din tren, chiar se simte ca Bucurestiul miroase urat (de fiecare data, acelasi miros specific si tare yuck)
- Distanta foarte mica pana la Putna - care e acasa pentru mine
- Distanta foarte mica pana la bunici - in subcarpati, la o margine de sat, langa padure; nivel de civilizatie primitiv, poluat doar cu etno si taraf tv de cand si-au pus antena; livada imensa cu tot soiul de pomi si flori si legume; batatura cu diverse animale
- Posibilitati variate de a pleca din oras - ce ma termina la Bucuresti este ca nu reusim niciodata sa ne urnim din oras. Nu avem carnet, nu avem prieteni cu masina, avem un copil mic -> mai niciodata nu plecam din Bucuresti. Doar de doua ori pe an la Cernica. Si in Suceava, atunci cand situatia o cere. Aici, in schimb, toate rudele au masina, avem matusa la Vatra Dornei si bunici la Slatina, matusi care s-au retras in satele din apropierea Sucevei, matusi si unchi care mai tot timpul merg la padure vara
- SH foarte foarte ieftine. Din acelea din care iti iei toata garderoba de vara pt doua persoane cu 30 de lei (la calitate super). Dap, asta e un criteriu foarte important pentru mine de cand nu reusesc sa imi gasesc haine pe formatul meu decat in SH.
- Kaufland la doi pasi de casa - in Berceni sunt absolut toate magazinele posibile si imposibile, mai putin Kaufland, care, desigur, ne place cel mai mult
- Aproape orice la doi pasi de casa - daca vrei sa mergi undeva, chiar poti. Nu te descurajeaza faptul ca trebuie sa faci 90 de minute dus, 90 de minute intors, ceea ce presupune ca poti sta acolo unde mergi maxim o ora. Sau mai bine nu mai mergi deloc. E o reala problema pentru noi, pentru ca nu apucam sa ne vizitam mare parte din prietenii care stau in cealalta parte a orasului)
- Oameni mai linistiti - mai molcomi, ceva mai putin stresati, cu ceva mai multa rabdare. Se simte la magazin, la posta, la primarie, in autobuz. Sanse scazute sa se tipe la tine asa, din senin. In prima vacanta inapoi in Suceava m-am trezit alergand dupa semaforul verde. Lumea se uita ciudat la mine J
- Networking - mama a facut networking toata viata - a lucrat la singurul magazin mare (gen Obor) din Suceava de pe vremea lui Ceasca, asa ca se stie cu multa lume, iar acum are o cafenea/terasa unde iar vine lume din cea mai variata. Asta m-a ajutat de nenumarate ori cand am avut nevoie de: un mester, un instalator, un nene care face mobila, un nene care repara electrocasnice, un profesor de istorie pentru un proiect la serviciu, un profesor de economie, un traducator de limba franceza, etc. Asta nu avem in Bucuresti. Stim un singur mester, care era ocupat vara asta, asa ca aproape am luat in calcul sa aducem un nene din Suceava sa ne puna gresia si faianta si sa ne zugraveasca in casa. We were that desperate.
- Magazinul de smoothie-uri si cookies de casa – pe pietonala, pe langa Casa de Cultura. Preturi decente, papa bun, concept foarte tare, o doamna proprietar de nota 10. Nu se poate sa venim in Suceava si sa nu mergem acolo
- Bazinul de la universitate – niste preturi de zici ca nu-i adevarat. Nici nu mai stiu de  cate ori am vrut sa merg la bazin in Bucuresti, dar nu mi-am permis sa platesc un abonament la un bazin decent. Plus ca imi lua, practic, o ora sa ma duc acolo, o ora sa ma intorc. Aici, stam la 10 minute de bazin, conditiile sunt foarte bune (sau asa erau anul trecut)
- Pare un loc ceva mai bun pentru a-ti creste copilul, cu ceva mai mult bun simt, cu nitel mai putina badaranie si pornografie pe strazi
- Cumparaturile “de la rusi” – produse, in genere alimentare, decente ca ingrediente si mai mult decat decente ca pret. Aduse de obicei din Ucraina, uneori din Moldova. Cele mai bune bomboane de ciocolata si cel mai gustos nectar de fructe. Si nu, aici nu o sa gasiti bomboane Bucuria la 10 RON suta de grame (!!!) ca in Sun Plaza. Ci cam la 40 RON kilogramul.

Cam asta despre partile bune ale Sucevei. Dar nu e numai lapte si miere aici. Revin si cu relele in scurt timp :)

Este cineva pe aici care s-a mutat din Bucuresti/alt oras mare in orasul de bastina? If so, cum a fost? A meritat? V-ati re-obisnuit? Va lipseste ceva din orasul mare? Sunt tare curioasa pe tema asta, va astept la discutie in comentarii.

12 July 2012

Dilema: Copiii si obiectele mici

Eram ieri cu mama in Kaufland si vroiam sa iau niste bilute colorate, sa ne jucam cu Maria cu ele (aveam pe acasa diverse cutiute, deci era ceva potential de a o tine pe Maria ocupata). Doar ca mama mi-a atras destul de vehement atentia ca e foarte deosebit de periculos sa fac asa ceva cu Maria, ca poate sa le inghita.

Acum va intreb pe voi, mame de toddleri si fost toddleri :) cum procedati. Va jucati cu ei doar cu jucarii/obiecte pentru 3+ ani (care nu pot fi inghitite)? Sau le dati si piese mai mici (mai ales pentru sortat), dar stati langa copil si le strangeti bine dupa ce terminati? Ar trebui sa stiu ceva inainte de a ma apuca de treaba asta? (Just in case, am vazut filmuletele de prim-ajutor in cazuri de inec cu corpuri straine). Maria a cam depasit etapa in care baga totul in gura, dar nu se stie niciodata.

Multam de ajutor!

05 July 2012

Viata se complica

Fix in momentul asta viata e mai simpla doar in titlul blogului, pentru ca la noi acasa e o complicaciune totala :)) In afara de copil mic si haos, mai bifam:

- incercare de a pune gresie si faianta incepand de luni, motiv pentru care am alergat in mod mai mult sau mai putin organizat prin magazine dupa cele necesare, care maine vor fi depozitate strategic pe hol, respectiv pe hol si pe orice alt centimetru nefolosit din restul casei (Maria o sa fie intr-un party continuu printre materialele de constructii)
- demolat mobila de bucatarie cu tot ce e in ea (de preferat pus farfuriile si paharele in cutii inainte de demolat)
- pregatit de plecare la Suceava sa poata mesterul sa se apuce de demolat
- tot ce trebuie facut inainte de plecare si de renovare (mers la posta pentru a trimite mai departe cartea calatoare de la All, despre care sper sa va spun mai multe in curand, spalat rufe, strans cat mai multe lucruri din calea fortelor creator-distrugatoare ale renovarii, gatit in avans pentru Nea Nelu zidaru' si alte cele)
- proiecte cu deadline-uri mai stranse decat capacele de la dulceata facuta de mama

Acestea fiind spuse, sper sa ne auzim cu viata cu adevarat mai simpla saptamana viitoare din Suceava, unde lucrurile au cu totul alt ritm (si nu numai pentru ca gateste mama si se ajunge de oriunde oriunde in jumate de ora pe jos :)) )

Mult spor!

03 July 2012

Daca va streseaza telefonul de serviciu...

Schimbati soneria :) Am pus o melodie mai vesela si acum parca nu e asa tragic cand suna :P

Am trecut de la

O melodie tare faina, de altfel,  la

Mult mai bine :) cel putin pana ma obisnuiesc si cu asta si devine lipsita de sens. Pana atunci, yeeey!