Myth busters: coliva

Daca stiti sa faceti coliva fara sa ardeti oala, puteti sari peste postarea asta :) Daca nu, keep reading.
 
Tot din seria myth busters face parte si coliva. Nu stiu daca ati fost vreodata la un parastas in Moldova. Sau mai bine zis la pregatirea pentru parastas. E o desfasurare de forte mai ceva ca la Master Chef. Sau cel putin asa mi se parea mie cand eram mica. Se facea coliva, se dadea comanda de colaci, se pregateau tot felul de placinte care mai de care mai pufoase si mai scaldate in ou (asta era cam singura chestie pe care aveam voie sa o facem noi, copiii - sa intindem oul cu pensula peste placinte si va spun cat se poate de serios ca nici din pensula lui Rubens nu au iesit opere de arta mai rubensiene ca placintele alea; ulterior am repetat experienta pe un lot de placinte facute de mine si au iesit asa cam ca din pensula lui Picasso, dar sa nu divagam :)) ) Coliva, piesa centrala in toate pregatirile astea, era o opera de arta si cine a pus vreodata cacao sau bomboane Cip cu sablonul de carton pe o coliva stie la ce ma refer :))

Ei bine, pentru mine a fost foarte clar ca sa faci coliva e un fel de super opera de indemanare si un foarte big deal. Myth Busted!

De la mama citire, toata treaba e sa pui la o parte grau 3 parti apa si sa bagi oala la cuptor, sa nu se prinda. De obicei fac in ceaun de tuci si daca nu am prea mult timp la dispozitie il pun pe aragaz, dar stau langa el sa invart din cand in cand. Dupa ce fierbe arpacasul (atunci cand a inflorit frumos acolo in oala) puneti zahar dupa gust si dupa posibilitati si mai lasati putin pe foc, pentru ca de la zahar compozitia se face mai zemoasa. De aici incolo, mai trebuie sa amestecati graul cu biscuite zdrobit, nuca, stafide (inmuiate dinainte in lapte sau rom), coaja de portocala si merisor, esente si arome de ce va place voua mai mult.

Retete puteti gasi pe net sau, mai bine, la orice femeie din familie. Eu o sa va las cu ceva tips&tricks din experienta mea de gospodina ratata, lucruri pe care o femeie vrednica nu o sa vi le spuna, ca nu a trecut prin ele:

- spalati bine arpacasul. Serios, stiu ca pare la mintea cocosului, da' sa nu sariti peste asta. La un moment dat nu aveam curent si am pregatit coliva la lumanare :)) A doua zi pe lumina am observat ca a mea coliva era facuta jumate din arpacas si jumate din neghina. Sau cumparati un arpacas foarte curat si ati scapat de stres :))
- graul si arpacasul nu-i tot aia - sta marturile o coliva pe care nu am putut sa o impart pentru ca s-a dovedid a fi necomestibila. Pentru altcineva in afara de noi :) Nu aveam arpacas, nu se mai gasea pe nicaieri, am inlocuit cu grau. Am fiert la el 6 ore. Abia se putea mesteca. Deci arpacasul e arpacas, graul e grau
- luati arpacas din timp pentru ca de sarbatorile cand se merge cu coliva la biserica nu se mai gaseste prin magazine. Am patit-o de vreo doua ori si acum incerc sa am in camara tot timpul
- notati-va undeva sambetele cand se face pomenire, sa nu fiti pe graba - eu o am pe mama, care e cel mai bun reminder pe tema asta
- nu e musai sa faceti cantitati industriale - la noi la parastas se facea in oala de 10 kile, eu prima data am pus la fiert un kil de arpacas. A iesit atata coliva ca efectiv nu aveam in ce sa o mai pun. Acum fac o caserola mai maricica, de obicei cam din o cana (250ml) de grau. Mai mult decat suficient
- nu e musai sa pregatiti coliva dimineata inainte de a pleca la biserica - asta mi se parea cel mai greu in tot procesul asta, pentru ca trebuia sa ma trezesc cu noapte in cap, sa framant, sa ornez si sa nu intarzii la biserica. Asta pentru ca fierbeam arpacasul seara si ma frigeam la degete daca vroiam sa il framant tot atunci. Acum pur si simplu il pun la fiert in timpul zilei, seara framant si pun in caserola, ornez si dau la frigider.
- graul fiert FRIGE! Chiar daca are pojghita rece deasupra. Nu sariti cu mainile pana la coate la framantat pana nu sunteti 100% siguri ca s-a racit cat de cat. Trust me :)
- nu aveti idee in cate feluri se pot zdrobi biscuitii daca nu aveti blender sau masina de nuci. Sau razatoare (da, se poate sa nu ai razatoare in casa/la camin:P ) Spun doar mojar de metal pentru macinat piper si alte cele. Dar aveti grija ca sar daca dati prea cu zel. Sau punga si ciocan/sticla de sticla. Nucile la fel

Deci chiar se poate, nu e greu deloc, musai de incercat.

Myth busters: Socata

De cand ma stiu au fost o serie de chestii care m-au blocat la capitolul gatit. Niste chestii monumentale, cum numai mama si femeile vrednice de la noi din familie puteau sa faca. Niste chestii care iti ies numai de la o varsta incolo, dupa ce ai ucenicit ani de-a randul langa o femeie gospodina. Cum sa incerci macar sa faci cozonac ca al mamei? Trebuie sa te pregatesti cateva luni, sa iti rezervi pentru asta cel putin o saptamana si sa te pregatesti psihic de esec (ca al mamei n-o sa iasa in veci). Sau sarmale? Nu poti sa faci pur si simplu sarmale. Trebuie sa faci peste 100 de sarmale, trebuie sa toci kile de ceapa pentru ele, trebuie sa chemi familia extinsa sa te ajute sa le invarti. Asa se face la noi. Si cum mama e gospodina desavarsita (stiu ca si a voastra e, dar a mea e cea mai cea :-) ), am ramas cu niste sechele cu privire la gatit.

In categoria asta intra socata. Pentru mine orice insemna "fermentat" era egal cu butoi de 20 de kile, cumparaturi facute cu lada, niste chestii SF si total peste nivelul meu de indemanare (cam ca la muraturi asa).

Dar anul asta pofta de socata a fost mare, Piata Sudului plina de flori de soc (in pungi, la un leu, nu in tufe si gratis) si internetul a fost plin de retete. M-am oprit la reteta asta de socata si mi-am luat inima in dinti. A fost asa simplu ca nu mai puteam de bucurie - chiar a iesit din prima, e practic failproof. Myth busted!

Nu am avut butoi de 20 de kile :))) asa ca am pus intr-un borcan de 3l, apoi intr-o oala de 10 :)
Pentru prima tura, la 3 l de apa, am pus:
- 5 flori mai mici de soc - putin spalate si zvantate
- 2 lamai stoarse
- 1/2 lamaie feliata
- 400g zahar
Le-am acoperit cu apa si le-am lasat peste noapte. A doua zi am dizolvat 1/4 cubulet de drojde si l-am pus deasupra si am completat cu apa pana sus. Am lasat borcanul acoperit pe balcon cam doua zile, pana s-a facut acidulat si bun. Am scurs mascazul, am turnat socata in sticle si am pus-o la frigider. Nu sariti pasul asta daca nu vreti sa fiti ca pe podium la Formula 1, cand se uda baietii aia cu sampanie. Nu sariti pasul asta nici daca mai e putina socata pe un fund de sticla. Socata aia, putina cum e, are puterea nebanuita de a sari pe pereti.

Apoi am repetat experienta cu o oala de 10 litri. De data am pus jumate din cantitatea recomandata de zahar - am pus doar 500g la 10 litri pentru ca, in ritmul in care am dat gata prima tura de socata, am calculat ca am consuma nitel cam mult zahar :) Prin urmare a doua tura nu a iesit la fel de buna (zahar=bun, nu?) dar mai sanatoasa, speram noi. Totusi nu scoateti de la naftalina butoaiele decat daca:
- va place FOARTE TARE socata
- aveti o familie mare, careia ii place moderat socata :))
- aveti loc in frigider pentru 10 litri sau mai mult de socata.

Daca nu va regasiti in punctele de mai sus, puteti cumpara si usca florile de soc. Asa puteti face oricand socata in portii decente, cu mentiunea ca se pun mai multe flori per litru de apa.

Acestea fiind spuse, spor la socateala!