Notite de dimineata

 

[draft din iulie 2016]

Primul concediu fara 2/3 din copii. Doar noi doi si bebelusul. Sansa mea sa dorm pana tarziu. La 6 sunt in picioare.
In balconul de mansarda, lucrat in lemn, te simti ca intr-o pensiune din Voronet, sub padure. Trenul de 6.10 si cateva masini iti amintesc ca esti la marginea unui oras cochet din Valcea.
Daca te apleci putin peste balustrada, vezi contururile dealurilor din departare, scuturandu-se de ceata.
De undeva se aud cocosi.
Slapi coboara scarile. Familia din camera 3 discuta in soapta despre continuarea calatoriei. Au gentile pe umar si pahare albastre in maini, cu cafea de la automatul din hol.
O voce bubuie in parcare:
- Gata, Marcele?
Cu ochii lipiti, un pic aplecat de spate, Marcel isi taraie salopeta rosie catre omul mic cu mustata si camasa desfacuta la primii doi nasturi. Alte salopete rosii coboara in parcare si se strang in jurul sefului. Unii invart in cafelele din paharele albastre, altii isi indreapta spatele, cativa fac glume. Usi se deschid si se inchid, porneste motorul si duba de interventie iese din parcare.
Un zanganit de chei traverseaza curtea. Clic-clac! Se deschide terasa pensiunii si fantana cu delfini incepe sa galgaie. Se aude un Windows pornind si boxele invie cu un playlist matinal.
Sticlele pline clincane vesele inspre frigider, in timp ce sticlele goale bombane in navete.
- Hai, pisi! Da' hai odata!
Manunchiul de chei traverseaza din nou curtea, impiedicandu-se intr-o invalmaseala de pisici. Se deschide si bucataria terasei. Intr-un vas de plastic pus pe trepte se toarna lapte.

Buna dimineata!