Larry Cohen - Retete impotriva ingrijorarii (lansare de carte)

Cand a venit prima data in Romania, habar n-aveam cine e si de ce. Cand a venit a doua oara, am aflat prea tarziu. Ca va veni anul asta din nou am aflat din timp si am avut cu atat mai mult timp la dispozitie sa imi mananc ficatii ca nu pot ajunge la workshopuri. Dar mai era lansarea de carte! Mi-am trecut-o in agenda de acum vreo 2 luni si am tot asteptat. Si n-am asteptat degeaba.

Daca peste noapte ar disparea toate cartile de parenting de pe fata pamantului si s-ar sterge din memoria colectiva toate teoriile psiho-pupu despre cum sa iti cresti copiii, iar eu as putea sa salvez una singura, aia ar fi clar Playful Parenting, a lui Larry Cohen. Am incercat, functioneaza, are sens. Am facut-o cadou, am recomandat-o, o recomand si in continuare (si tocmai am mai pregatit una de facut cadou :)) ). Asa ca m-a bucurat foarte mult faptul ca s-a tradus la noi inca una din cartile lui Cohen, The Opposite of Worry. Si, cum nu am putut ajunge la workshopuri, n-am putut lipsi de la lansarea de carte de vinerea trecuta.

Ca un geek care se respecta, am ajuns acolo printre primii, m-am asezat in fata si am scos caietul de notite. Si m-am bucurat. Pentru ca am fost intr-un cadru destul de intim, am fost putini, am avut timp la dispozitie si am putut sa intreb tot ce mi-a stat pe suflet. Chiar nu cred ca imi puteam dori mai mult.

Notez mai jos cateva din ideile pe care le-am retinut:

Tehnica celui de-al doilea pui (the second chicken technique)
- Larry a facut un experiment cu puii pe care ii cresteau parintii lui si a observat ca, atunci cand ii este frica, un pui sta nemiscat (playing dead) aproximativ un minut, pana se asigura ca pericolul a trecut
- cand sunt doi pui, care stau nemiscati unul langa altul, amandoi se ridica abia dupa 5 minute
- cand un pui sta nemiscat si vede alt pui mergand pe langa el, primul pui se ridica imediat, considerand ca pericolul a trecut

Extrapoland, copiii se linistesc atunci cand adultul de langa ei e stapan pe situatie.
Asadar, atunci cand copilul este speriat, il privim in ochi si ii spunem: "Uita-te in ochii mei si spune-mi ce vezi". Daca vede ca noi nu suntem speriati, ci calmi, se va linisti mai usor.

Daca si noi suntem speriati, le putem spune: "Si eu sunt speriat, dar uite ce fac in sensul asta...".
a. lucruri practice: ma uit atent in ambele parti inainte de a traversa un bulevard aglomerat, ma adapostesc sub grinda in timpul unui cutremur, etc
b. lucruri care tin de reactia afectiva: respir adanc, etc

Cand copilul este speriat de ceva concret (de ex un crocodil):
1. joc de rol - copilul este crocodilul si parintele se sperie in cele mai amuzante feluri cu putinta
2. joc de rol - parintele e crocodilul, dar e un crocodil foarte neindemanatic (nu prinde copilul, musca din masa si se loveste la dinti)

Larry vorbeste despre gestionarea sentimentelor pornind de la MODELUL FLACARII (flame model)
Scanteia - de obicei un sentiment, un gand (de ex. pentru acelasi fapt - nu m-ai salutat - pot fi doua reactii: nu m-ai salutat pentru ca ai ceva cu mine si ma supar si eu pe tine vs. nu m-ai salutat pentru ca nu m-ai vazut)
Gazul pe foc - foamea, oboseala
Apa - numeste sentimentul respectiv (te ajuta sa iti dai seama ce e), descrie reactia fizica pe care sentimentul respectiv ti-o provoaca (bate inima, iti simti obrajii fierbinti, etc), evalueaza intensitatea sentimentului pe o scala de la 1 la 6. Parcurgand toti acesti pasi, mai multe zone din creier participa la reactia fata de sentimentul respectiv, nu doar acea parte a creierului afectata de sentimentul propriu-zis)

Oglindirea sentimentelor
- foarte importanta pentru copii, pentru ca ii ajuta sa se simta intelesi si astfel gestioneaza mai usor sentimentele respective
- daca e nervos, putem spune geva de genul "Grrrrrrr, ce nervos esti" (imitandu-i mimica si gesturile)
- taci din gura! sau te plangi degeaba adauga la starea de tensiune si frustrarea de a nu fi inteles de catre parinti

A urmat o sesiune de intrebari si raspunsuri, care nu au fost legate doar de tema cartii.

Cum pastram legatura cu preadolescentii si adolescentii?
- facand ceea ce fac si ei, ceea ce le place lor - uitat la filmul lor preferat, de exemplu, sau ascultat cu ei muzica lor preferata
- daca va e greu sa faceti asta un timp indelungat, setati un timer pentru 10 minute
- incercati sa nu luati peste picior muzica, filmul, emisiunea respectiva
- insistati mult pe timpul 1 la 1 cu copilul. O ora pe saptamana e minunat, dar si 15 minute pe saptamana sau o data la doua saptamani e bine.

In cazul unui incident (copilul tocmai a tras o sperietura zdravana) cand este mai bine sa incercam sa ne jucam pe tema asta? Imediat sau asteptam un semn din partea copilului ca e ok sa abordam subiectul?
- nu ne putem juca atunci cand sentimentul respectiv (frica, emotia, etc) este la intensitate maxima
- asteptam ca cel mic sa se calmeze si apoi putem incerca sa detensionam situatia prin joc

Certurile dintre frati:
- timpul 1 la 1 cu fiecare dintre ei e extrem de important
- putem sa ii intrebam daca le place ce fac
a. cel care ia bataie spune ca nu, cel care da bataie spune ca da: "Haide sa facem ceva care sa ne faca placere tuturor, nu doar tie"
b. amandurora le place sa se certe - vezi cam cat dureaza inainte ca harjoana sa degenereze intr-o cearta adevarata, iar data viitoare desparte-i la timp

Daca se cearta pe o jucarie pe care amandoi vor sa o aiba ACUM, ia jucaria:
- vai ce jucarie frumoasa
- e atat de interesanta, nu-i de mirare ca va place atat de mult si ca amandoi vreti sa va jucati cu ea
- eu niciodata nu apuc sa ma joc cu ea si e atat de frumoasa!
- cred ca o sa ma joc cu ea acum, ca tare imi mai place
- imi place asa de tare ca voi doi, daca va uniti fortele, nu cred ca veti reusi sa mi-o luati (wink wink)

Smiorcaiala:
- copilul nu iti va spune niciodata "Cand pleci la serviciu ma simt atat de singur. Vrei te rog sa ma tii in brate si sa imi arati ca ma iubesti?" sau "De cand a venit bebe, simt ca m-ai neglijat. Imi arati si mie ca ma iubesti la fel de mult ca pe el?"
- smiorcaiala e, de regula, semnul unei nevoi de atentie/afectiune neimplinite

Ce facem atunci cand copilul vorbeste in continuu?
- punem un cronometru si in urmatoarele 10 minute suntem extra-entuziasmati sa auzim tot ce are de povestit "Zi-mi tot, ia-o de la inceput!"
- cu copiii mai mari, se poate juca jocul provocarilor (eu te provoc ca timp de 10 minute sa taci din gura, iar tu ma provoci la randul tau ca in urmatoarele 10 minute sa...)

Sper ca ceva din cele de mai sus v-au fost de folos. Iar daca ati fost la conferinta, spuneti-ne si noua ce ati invatat frumos :)