Nu ii spune nimic daca a slabit. Nu ii spune nimic daca s-a ingrasat.
Daca tu crezi ca fiica ta are un corp superb, nu-i spune asta. Uite ce ai putea sa ii spui in loc: “Arati foarte sanatos!” e o varianta buna. (…) “Imi dau seama cat de fericita esti – radiezi.”
Nu face comentarii cu privire la corpul altor femei. Nup. Nici macar un comentariu, fie el dragut sau rautacios.
Invat-o sa fie ingaduitoare cu ceilalti, dar si cu sine insasi.
Sa nu cumva sa vorbesti despre cat de mult iti urasti corpul de fata cu fiica ta, sau sa ii vorbesti despre noua dieta pe care o urmezi. (…) Cumpara mancare sanatoasa. Gateste sanatos. Dar nu spune lucruri ca “Acum nu mananc carbohidrati”. (…)
Invat-o pe fiica ta sa gateasca varza.
Invat-o pe fiica ta sa faca prajitura de ciocolata cu doua pachete de unt.
Poate amandoua aveti coapse voluminoase sau pieptul mai lat. E foarte usor sa urasti aceste parti ale corpului, care nu sunt masura 0. Nu faceti asta. Spune-i fiicei tale ca, cu picioarele ei, poate sa alerge un marathon, daca vrea, si ca pieptul ei e doar carcasa unor plamani puternici. Ea poate sa tipe si sa cante si sa ridice lumea pe umeri, daca vrea.
Aminteste-i fiicei tale ca cel mai bun lucru pe care il poate face cu corpul ei este sa isi mobilizeze sufletul ei minunat."
(Integral aici)
Sa aveti un weekend linistit!
eu m-am descurcat bine in aceasta problema!
ReplyDeleteSuper!
DeleteVai, ce frumos! Chiar ma gandeam si eu la acest lucru pentru ca de la 8 ani incolo apar niste modificari.A picat la tanc articolul.
ReplyDeleteSper sa iti fie de folos! Tin pumnii :)
DeleteSi eu cred ca m-am descurcat bine vorbind cu Una, dar ea nu ma aude numai pe mine vorbind. :( Are 6 ani si deja mi-a spus ca trebuie sa slabeasca, sa fie mai subtire, imi aminteste ca trebuie sa facem miscare ca sa fim mai suple etc. Ma tot intreb ce-or fi discutat fetitele la scoala, de unde a pescuit ideile astea.
ReplyDeleteSigur ca eu vin imediat cu replica (e important sa fim sanatoase, corpul nostru e asa un instrument extraordinar care ne ajuta sa facem tot ce vrem etc.) Dar tot am asa... un fior aiurea cand o aud vorbind de slabit si alte bazaconii.
Ioai, la 6 ani??? Si 10 ani mi se parea prea devreme, dar 6???
DeleteEu am suferit si inca sufar prosteste, daca imi amintesc eu bine chiar de inainte de pubertate, legat de felul in care arat, convinsa fiind ca sunt grasa si/sau urata. Daca as fi sa fiu macar cat de cat obiectiva sau realista pret de catva timp, ceva mai mult timp...ce bine ar fi. Mereu sunt cumva nemultumita de corpul meu. Nu stiu precis de unde mi se trage, mi-a mai dat si mama de grija sa nu ma ingras si sa ma ingrijesc mai mult...dar mare parte din gandurile despre cum ar trebui sa fiu mi se trag de la cei din jur, de la alti oameni decat mama. Dincolo de parinti, ceilalti copii si chiar adulti vara idei cat se poate de nocive in capul copiilor. Habar nu avea mama mea saraca de unde mi se trageau suferinte crunte. Asa ca poate ar trebui sa vorbim mult mai mult cu fetele noaatre, prezente sau viitoare, sa lucram cu ele cumva ca sa le ferim., sa cautam sa tinem lucrurile sub control...nu stiu...candva o sa am si eu mevoie de cartea asta, clar :)
ReplyDeleteAh pardon, e un articol doar. :) Ma apuc sa il citesc acum.
ReplyDeleteFoarte frumos, mi-ar fi placut si mie sa duc cu mine precis asemenea ganduri-invataturi.
ReplyDeleteImi pare rau ca nu am iesit iar saptamana asta, iar nu am reusit sa ma organizez in sensul asta... :(
Alina, imi pare rau sa aud ca ai trecut prin lucruri de genul asta. Asa e, cei din jur pot sa dinamiteze foarte usor tot ce ai incercat sa cladesti tu ca parinte. Dar si cand toate discutiile astea vin chiar din sanul familiei, e destul de greu. Oricum, noi avem o sansa sa facem lucrurile altfel ;)
ReplyDeleteSi la noi a fost un haos (si inca e) de nu stiu cand si cum o sa mai iesim din casa :(