Budinca de lamaie

Intr-o seara dadeam click-click si am ajuns pe Paprika. Nu e un secret pentru nimeni care trece pe aici ca ne uitam destul de des la Paprika atunci cand deschidem televizorul. Ei bine, de data asta am dat peste o tanti foarte simpatica, care se pregatea sa faca o budinca de lamaie. Zicea ca se face totul la blender + cuptor, ceea ce ni s-a parut extrem de interesant si simplu, asa ca am zis sa vedem.

Pana s-a terminat emisiunea, ne pocnise pe amandoi o poftaaaaaa de budinca de lamaie, like there's no tomorrow. Asa ca ne-am apucat sa mesterim, punand cap la cap informatiile pe care le retinuse fiecare dintre noi. Nu ne-a dat o secunda prin cap sa cautam pe gugal - am fi gasit din 3 click-uri reteta originala. Nu, noi am vrut sa fim spontani si sa ne folosim capetele luminate si mainile abile (si mixerul vertical, dar asta e cam prozaic). Am dat lamaia prin blender si am constatat ca nu avem zahar. Nici faina. Nici inghetata de vanilie care se punea peste minunatul rezultat al muncii. Asa ca Domnul Sot a iesit la 11 noaptea sa cumpere cele necesare de la magazinul din colt. Cred ca daca ne era foame si nu aveam paine in casa, mancam zacusca unsa pe biscuiti si tot nu ieseam din casa. Dar atunci ne trebuia musai budinca din aia de lamaie.

Booon, am pus zahar, niste unt si ce ne-am mai amintit noi ca pusese tanti de la televizor, in proportii usor urechistice (la Paprika nu se spun decat foarte rar cantitatile, ca nu or fi toti bucatarii aia dummies sa iti dea totul de-a gata, sa iti faci tu acasa mancare de Gordon Ramsay). Cel mai tare am rotunjit-o la faina, unde in loc de 2 linguri am pus 200 de grame :)) Cand ni s-a parut ca are consistenta potrivita, am pus-o la cuptor.

Unde a crescut si s-a facut gigea, de ne-au crescut inimile de drag pentru rodul muncii noastre nocturne.

Dar unde toata faina aia s-a intarit si s-a facut un fel de clei cu gust de lamaie. Plus ca la 2 minute dupa ce a iesit din cuptor, toata treaba s-a tuflit si a ajuns sa arate cam asa:

Am mancat din ea cu stoicism, incurajandu-ne reciproc ca nu e chiar asa rau. Dar din 3 una tot a ajuns la cateii socrilor, care nu sunt sigura daca s-au atins de ea.

Acum, lasand gluma la o parte, puteti incerca reteta, daca aveti ingredientele si cantitatile nu aveti cum sa o stricati. Dar, din proprie experienta, va spun urmatoarele:

- Nu va uitati la emisiuni de gatit cand va e foame sau pofta de ceva dulce. Not helping
- Inainte sa va apucati sa puneti in oala jumate din ingrediente, verificati daca aveti cealalta jumatate - asta pentru evitarea disputelor conjugale legate de shoppingul nocturn :P
- Cantitatile alea nu sunt trecute acolo degeaba. Nu, nu merge din ochi decat daca esti mama sau Sanda Marin
- Daca nu iti place lamaia in dulciuri sau in genere :)) sunt foarte putine sanse sa iti placa o budinca de lamaie (ce-o fi fost in capul nostru, nu pot sa stiu; in continuare nu ne place lamaia in prajituri)

Voi ati avut episoade dintr-astea de febra a gatitului dupa ce ati vazut o emisiune de gatit?

Busy bag: caciuli si palarii

Va spuneam la un moment dat ca reciclez gentile pe care nu le mai port si le folosesc la diverse prin casa. Intr-una din ele am palariile si caciulile Mariei.

Cand am nevoie de 10 minute sa pun mancarea pe foc sau sa fac repede ceva treaba, ii dau geanta cu palarii. Le scoate pe toate si le probeaza pe rand (pe fiecare de vreo 5 ori, pe toate partile). Din fericire, am primit multe caciuli si palarii, deci toata treaba asta o tine ocupata cam 10-15 minute, timp in care se amuza teribil. Daca nu am ceva de lucru fix atunci, stau cuminte in timp ce ea incearca sa imi puna mie caciulile pe cap si chicotim pana ne dor burticile.

Puteti gasi muuuuulte idei faine de busy bags in colectia realizata de Little Lucky si Roxana.

Cu capsuna in geanta

Ce ziceti ca e capsunica asta?

E una din cele mai utile si mai haioase inventii.

Ta-daaaaaaaa!

O sacosa de cumparaturi din material textil. Cam de dimensiunea sacoselor de supermarket, suficient de incapatoare si foarte rezistenta. Are o agatatoare cu care se poate prinde ghiozdanul mamicesc sau de carut, daca sunteti ca mine si uitati mereu sacosa acasa cand mergeti in oras.


Am primit-o cadou de la cineva din Spania, dar daca ati vazut si la noi dati de stire :)

Florile de gheata

Ziceam ca o sa facem si flori de gheata, dar am uitat sa vi le arat. Maria a fost tare incantata de ele.

O familie armonioasa

Ati ghicit, e tot pentru concursul ochios, cu premii de la Julia Toys si Giggles

Viata la mare

Ca tot romanul care se respecta, am fost vara asta la mare. OK, vara asta e impropriu spus pentru sfarsitul lui septembrie. Oricum, vara-nevara, a fost tare fain. Pustiu, pe alocuri frig, dar foarte frumos.

Am plecat spre Mamaia cu un voucher de cazare destul de ieftin, asa ne asteptam ca hotelul cu pricina sa nu fie tocmai Ritz. Si nu a fost: WCul avea incorporata si functia de balansoar, bazinul nu se umprea decat daca il loveai energic cu capacul colacului si dusul mergea ocazional, dupa cum iti era norocul (daca erai intr-o pasa proasta, te spalai cu apa de la robinet). Dar era curat, nu erau gandaci, aveam frigider in camera si balcon de unde se vedea marea, deci nu ne-am suparat. Nici macar cand sub paturi si pe jumate din podea s-a facut un mic lac atificial cu izvoarele intr-o gaura din peretele dinspre baie.

In schimb, restul sederii noastre la Mamaia a fost foarte placut:
- Maria s-a extaziat la vederea nisipului, s-a tavalit pe el, a inotat in el, mi l-a pus cu generozitate in geanta si in portmoneu intr-un moment de neatentie, l-a gustat, l-a scuipat, si l-a pus in cap si a mesterit cu galetusa si lopatelele cat a fost ziua de lunga
- de apa nu a fost asa incantata, dar a invatat totusi sa zica "valu'"
- in restul timpului a terorizat toti pescarusii albi si pescarusii negri care faceau "cra"
- am prins doua zile de stat la soare si doua zile de stat la ploaie

- cat a plouat am dat o fuga pana in Constanta, unde am bifat the classics: Cazinoul, faleza, centrul vechi, minaretul - toate cu Maria in Manduca la pieptul patern :)

- nu m-am putut abtine si iar am facut poze cu bolovanii de langa cazino. De fiecare data cand ajung in Constata fac asta - ma uit la ei, nu imi vine sa cred cat de frumos arata si ce culori au si le fac o poza. Iata poza cu pietre de anul asta

- in rest ne-am plimbat pe plaja in Mamaia, mai ales pe noua pasarela care e tare tare tare faina

- ramasesera 2 terase deschise in toata Mamaia si ne-am oprit la una absolut geniala, cu balansoare in loc de scaune. E clar ca Maria, care e topita dupa "utaaaaaa" a avut de lucru si am mancat cu totii linistiti. Plus ca eram numai noi, chelnerul era usor binedispus-spre-cherchelit, deci nu aveam pe cine deranja :))

- totul se demonta, asta mi s-a parut tare amuzant - se scoteau terasele scandura cu scandura si se incarcau in camioane, barmanii strangeau pietrele de pe fantanile decorative si le puneau in cutii, peste tot erau camioane si stive de scaune, mese, sezlonguri, umbrele, vesela, perne, bucati de baruri si alte cele. Trebuia sa faci un exercitiu interesant de imaginatie sa iti poti da seama cum arata statiunea in plin sezon de "fata-fata" Tot ce mai ramasese era afisul cu "Baldachin, 100 RON" langa niste cubulete de lemn
- cu toate astea, am prins si petrecerea cu manele sub geam, fara de care nu se poate la mare - familia extrem de extinsa a proprietarilor venise la parrrrrty - petrecere care a inceput cu oldies si U2 si s-a terminat cu niste manele obscure
- am bifat si cel mai rapid apus de soare din cate am vazut vreodata - se vedea cum soarele face ţuşti dupa deal - toata treaba a durat cam un minut jumate

- ne-am aerosolat cuminti dimineata si seara

 
- si am facut eterna poza la firul scoicii (pe cea cu picioarele in apa am ratat-o de data asta pentru ca apa era prea rece si Maria prea speriata de valuri. poate la anu')

- pana si THE Ursu' (fara de care nu se poate si pe care il puteti recunoaste dupa culoarea albastra-spre-neagra, cum a descris-o o mamica in aceeasi situatie, la casa la Lidl, in timp ce copiii nostri ţoşcăiau linistiti cu ursuletii mizerabili murdari in brate) a facut plaja - Maria avea atat de multa treaba cu nisipul ca i-a dat drumul din mana :P

- am stat fara net 4 zile si am supravietuit :))

Ne-am bucurat, ne-am relaxat, ne-am mai bucurat un pic, am adus acasa nisip in sandale, vreo doua scoici mici si un maaaaaaaare dor de duca.

Londra in drum spre mare

Aveam tren la 6 dimineata, deci am sunat, ca de obicei, la firma noastra preferata de taxi (care a ajuns sa fie firma noastra preferata in primul rand pentru ca are cea mai faina melodie. si masini disponibile. si soferi ok). A veni un nene care nu parea roman - ne-am dat seama de asta pentru ca nu prea stia cum se scrie "Gara de Nord" pe GPS. Plus ca vorbea cu un accent puternic de grec sau arab, dar de asta ne-am dat seama mai tarziu, cand noi am devenit mai lucizi dupa noaptea nedormita in care am facut bagajul, iar el a devenit mai vorbaret dupa ce a gasit Gara pe GPS.

Omul fusese taximetrist in New York - dupa cum conducea, noi l-am crezut :) Avea un stil de a conduce tot infipt si fara notiunea semnalizarii, dar intr-un mod foarte lin si stapan pe situatie, de nu m-am stresat o secunda.

La un moment dat, pe undeva printr-o zona dubioasa de pe langa gara, drumul era in lucru pe sensul nostru si trebuia sa ocolim destul de mult pe niste stradute cu sens unic. Stia ca nu prea avem timp, pentru ca ne intrebase la cat avem tren, drumul era pustiu, asa ca a intrat pe contrasens:

- Hacum zuntem in Londra. Merdgem pe tzealalta parte a drumului.

Sursa foto

Drumul pana la gara - 20 lei. Calatoria prin Londra, la ora 6 intr-o dimineata ploioasa, in drum spre Gara de Nord - priceless.

Cartea retetelor pentru bebelusi si copii

Am ramas datoare de asta-vara cu o poveste despre Cartea Retetelor Pentru Bebelusi si Copii, primita prin campania Cartea Calatoare de la All. Multam, Raluca!

Uitasem ca m-am inscris sa o primesc si am ramas foarte surprinsa cand, intr-o zi, m-a sunat curierul ca vine cu un pachet din Iasi. Chiar nu mai stiam despre ce e vorba.

Cu cartea asta a fost dragoste la prima vedere, pentru ca arata foarte foarte foarte bine si e tare bine scrisa si organizata. E combinatia ideala intre un caiet mecanic cu separatoare colorate si o carte de bucate cu imagini foarte frumoase. Retetele sunt aranjate pe varste, de la inceputul diversificarii pana la meniuri de petrecere si feluri de mancare pe care le puteti face impreuna cu copiii (asta mi s-a parut o idee foarte faina).

In plus, are o parte introductiva despre principiile de baza ale alimentatiei si o sectiune mai mica la sfarsit pentru planificarea meniului si un exemplu de meniu saptamanal (iarasi o idee faina, se vede ca e o carte americaneasca).

Dap, e o carte americaneasca si retetele sunt uneori cam fistichii pentru Romania, dar ideile sunt bune si cat se poate de variate. Plus ca prezentarea grafica e excelenta, sunt tot felul de simboluri si culori care te ajuta sa te orientezi prin ea. La traducere sunt mici ezitari uneori si mi-e mai usor sa imi imaginez cum suna originalul, dar asta e deranjant numai daca sunteti translation freaks :)))

Oare v-am mai zis cat de frumos arata? Poate nu v-ati convins inca :)

Mi-am dorit de la bun inceput un exemplar, dar am avut de trecut o proba pentru a decide daca sa o cumparam sau nu: sa fac cel putin trei retete din ea in saptamana respectiva (asta la initiativa "iar iei carti de bucate si noi mancam tot cartofi cu garnitura de cartofi" a cuiva din familie, nu dam nume). Am executat cu maiestrie cele trei retete (e posibil sa fi trisat putin pentru ca le-am ales pe cele pe care le mai facusem deja intr-o forma sau alta) si am facut asta in mare graba, pentru ca era la reducere la momentul respectiv. Ea de felul ei costa 60 RON, ceea ce mi se pare cam mult chiar si pentru o carte asa de organizata si frumoasa, dar eu am luat-o cu 35 RON, deci se poate :)

Voi o aveti? Ce retete ati facut din ea si v-au placut?

Mergem la mare :)

Plecam marti, cu un voucher luat de pe net. Stam 3 nopti la ceva hotel in Mamaia. Am emotii - de drum, de vreme, de copil mic prima data la mare. Asa ca am nevoie de ajutorul vostru: ce trebuie sa iau cu mine pentru Maria? Plecam cu trenul, deci trebuie sa pregatesc entertainment :P pentru cam doua ore si ceva. Aici cred ca ma descurc: am buline autocolante, carti cu ferestre, hartie si culori, marionete pentru degete, deci cred ca e ok.

Dar in rest? Ce imi trebuie? Scutece de apa? Desi e cam frig acum si nu cred ca o sa apuce cineva sa se balaceasca. Crema cu protectie? O mai fi nevoie? Daca da, de care iau sa nu fie cu dubiosenii? Altceva, in afara de haine si ursuletul de care nu se desparte niciodata?

A doua dilema existentiala e ce ii dam sa manance. Are un an si patru luni, inca papa titi, dar mananca si orice mancam noi. Doar ca noi am inceput sa mancam mai cu simtul raspunderii, adica mai putina sare, mai putine condimente, mai putine prajeli. Ceea ce nu o sa se intample la un restaurant la mare. Voi ce le dati copiilor mici cand mergeti in vacanta?

Gandurile astea m-au tinut cu ochii in tavan pana la doua dimineata ieri, asa ca daca tineti la somnul meu de noapte (care echivaleaza cu greutatea mea in aur, asa-i de pretios :P), va astept cu sugestii in comentarii.

Multam mult!

Dilema: Frunzele de telina

Am luat niste telina sa pun la congelator cu morcov si patrunjel, sa avem la iarna pentru ciorba. Dar am ramas cu un brat de tulpini si frunze de telina. Ce sa fac cu ele? In ce papa bun se pun de obicei? Cum se pastreaza? Uscate, congelate, altfel?

Multam,

Ligia

La Danone - Prima mea iesire cu bloggerii

Cand am primit mailul cu invitatia de a vizita fabrica Danone, impreuna cu alti bloggeri din sfera de parenting, mi-a venit sa rad. Tot timpul am impresia ca pe aici ne intalnim doar noi, cei cativa care ne auzim si prin comentarii, deci mi se parea ca cineva se tine de glume.

Dar treaba a fost cat se poate de serioasa si m-am bucurat foarte tare pentru ca:
- mi-a placut intotdeauna How It's Made si urma sa merg sa vad live un episod din emisiune
- urma sa ma vad cu niste oameni care scriu niste bloguri tare tare faine
- intotdeauna am avut o chestie legata de Danone, mai mult din legendele urbane decat din altceva, si eram foarte curioasa sa vad ce se intampla de fapt acolo.

Si se intampla foarte bine. Probabil ati citit deja celelalte povesti despre vizita la fabrica (atat din perspectiva parintilor, cat si din perspectiva copiilor). Nu voi intra in detalii cu privire la companie sau la procesul de fabricare a iaurtului, pentru ca ceilalti parinti care au fost in vizita la Danone au explicat deja foarte frumos.

O sa va spun, in schimb, ce mi-a placut mie:

- Compania pare foarte preocupata de oamenii pe care ii are. Nu m-am putut abtine, poate e defect profesional, dar mi-au sarit in ochi toate detaliile care faceau dovada faptului ca Danone are un departament HR foarte bun. Asta se vede in modul in care comunica [,] cu angajatii lor, in procedurile foarte bine puse la punct pe care le-au implementat, in faptul ca angajatii din punctele cheie ale companiei sunt in organizatie chiar de la inceputuri (si e mare lucru sa tii niste oameni buni intr-o companie peste 15 ani!). Din ce am vazut, mi s-a parut o oraganizatie frumoasa

Foto de Elena Cîrîc

- Oamenii au fost foarte prietenosi - nu doar gazdele care ne-au insotit in turul fabricii, ci si muncitorii. Mi s-a intamplat nu o data sa ma opresc sa ma uit pe panourile lor cu indicatori de performanta si sa imi explice muncitorii care treceau pe langa mine ce reprezinta acei indicatori. Plus ca le stateam in cale in timp ce ei isi faceau treaba (la partea de ambalare si transport, pentru ca productia propriu-zisa era automatizata complet) si nu am auzit nici un "da-te mai incolo" si nici nu am simtit o privire intepacioasa in ceafa. Ceea ce mi-a placut foarte mult

Foto de Elena Cîrîc

- Muzica din sectia de productie m-a lasat masca. Nup, nu se asculta Coldplay sau Travis in difuzoare,dar toate mecanismele si masinariile de acolo aveau un ritm al lor in care faceau trac-poc-ping de m-am binedispus teribil. Daca ati remarcat pe cineva care statea printre masinarii cu un zambet usor tamp si privirea pierduta, eu eram, ascultam muzica :) Si chicoteam foarte tare on the inside. Asta a fost claaar cea mai faina chestie din fabrica

- Asta si masinaria de pus capace, care m-a facut efectiv sa rad. Nu stiu cum sa v-o descriu to do it justice, asa ca va trimit la Blogul Mamei Incepatoare - gasiti acolo mai multe filmulete din fabrica, printre care si masina asta de care va spuneam. Foarte amuzanta!

- Stiati ca "sticlutele" de carton, cum sunt cele care alearga pe banda, ca in imaginea de mai jos, sunt umplute prin partea de jos, nu prin gura sticlei? O sa ma gandesc la asta de fiecare data cand o sa beau dintr-o cutie de asta :)

Foto de Elena Cîrîc

- Fermentii se tineau la friiiiig in niste cutii dintr-astea ca de laptic si se puneau din cand in cand in lapte, sa se dezghete si sa isi faca treaba

- Toata fabrica era plina cu diverse tabele si tabelute, pe care erau scrise tot felul de chestii colorate si pe care progresul unei anumite activitati se marca cu markerul intr-o placinta (nu placinta cu branza, grafic din acela ca un cerculet :P). Asta a fost cireasa de pe tortul meu de organizing-list_making-coloured_marker_using addict care sunt :)

- Ne-am jucat si de-a dress-up cat am stat pe acolo, adica am purtat niste costume semi-spatiale (zic semi ca nu aveau si masca de oxigen): adica halat, scufita rosie, ochelari de protectie, dopuri in urechi. La un moment dat chiar ma simteam usor in spatiu, ca nu auzeam, ameteam nitel de la ochelari si umblam printre muuulte tevi

Foto de Elena Cîrîc

- Sotul e foarte fericit ca i-am dat liber la NutriDay (pe care nu l-am mai cumparat de mult timp si care ii place lui foarte mult) pentru ca am vazut cum se face si ca nu se pun chestii buga-buga în el
- Branzica nou-nascuta ne-a placut. E mult mai cremoasa decat m-as fi asteptat de la o branza, sotul in continuare sustine ca e iaurt. Cand am ajuns acasa, Mariei ii era foame si a dat gata trei paharele de branza din doua miscari, deci e un feedback foarte bun. Atat ca mie, personal, mi se par atat de mici paharelele, ca parca-s de jucarie. Nu am luat niciodata Danonino, deci nu suntem obisnuiti cu formatul asta mic-mic. As fi preferat sa fie 100g intr-un pahar mai maricel, versus doua paharele de cate 50g. Dar or fi stiind ei ceva de le-au facut asa

Per total a fost o experienta tare faina, dar care musai trebuie repetata impreuna cu piticotii - imi inchipui ce fain trebuie sa fie pentru ei sa vada cum se face iaurtul. Din fericire, am inteles ca se poate merge cu copiii acolo, in grup organizat, cu un adult la 15 copii cel putin si cu o programare prealabila. Din ce am inteles de la gazdele noastre, pentru urmatoarea perioada e plin de programari, dar daca vreti, puteti sa ii contactati la datele de pe site si cu siguranta veti afla ce zile mai sunt disponibile pentru vizite. Chiar nu ratati ocazia, ca e tare fain :)

Panica

Nu aduce chibritul aici!!!!!

Tot pentru cel mai ochios concurs :)

Ooo, avem musafiri!

Tot pentru cel mai ochios concurs cu premii de la Julia si Giggles :)

Elefantii in tufis :)

Nu m-am putut abtine :)))

Mai multi ochisori in concurs
Haideti si voi, se lasa cu premii de la Julia si Giggles

Elefantul

Dati un ochi (sau mai multi) si aici :))

Puiul de caracatita

Little Lucky si Giggles ne-au facut pofta, asa ca luni am cumparat o punguta de ochisori si de atunci i-am lipit peste tot prin casa :)

Si daca tot ne-am distrat, participam si la concursul cu premii de la Julia Toys si Giggles. Tineti pumnii!

Source overload

Nu va simtiti uneori depasiti de cantitatea de informatii din jur? Mai ales de pe net. Stiu ca nu zic noutati aici si ca studii pe tema asta s-au scris cat China, dar nu mai pot. Ma inec intr-o mare de bookmarkuri si linkuri si surse de tot felul de chestii si trebuie musai sa iau masuri inainte sa ajung o leguma, cu un pui de leguma si leguma-sot. Zic asta pentru ca imi ia mai mult timp sa sap/citesc/sar din link in link cautand idei de jocuri/jucarii/retete/tips and tricks "pe langa casa" decat imi ia sa ma joc cu Maria/sa gatesc/sa pun in aplicare "tips and tricks pe langa casa". Ceea ce e o mare prostie.

Sunt prea multe surse, prea multe idei/sugestii, prea multe linkuri, prea mult Pinterest, prea mult tot. Am decis ca nu se mai poate (asta e clar :P), dar nu am decis inca ce se poate face pe tema asta, in mod organizat. Asa ca am pornit cum mi-a venit la tastatura.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa iau la periat folderul de bookmarks cu idei de activitati pentru copii:

- Am sters tot ce se dubla, tot ce nu era relevant.
- Am facut un album in calculator cu toate imaginile care erau self-explanatory pentru activitatea respectiva (de ex sita cu pipecleaners trecute prin gaurele - daca vad imaginea o sa stiu ce e de facut :P).
- Activitatile cu instructiuni mai complexe le-am trecut in caietul de joaca (tot aici am pus si retetele de diverse plastiline si alte materii prime peste care am dat de-a lungul timpului).
- Am trecut in Google Reader 4 bloguri straineze de referinta - restul resurselor le-am sters. Pfiu, ce bine a fost!

Si imi propun ca de acum incolo sa consult doar enciclopedia mea preferata in materie de joaca si alte cele, Little Lucky, plus blogurile pe care le am in Reader (desi nici ele nu sunt putine, dar nu am putut renunta la nimic :D). Dupa ce terminam de facut toate activitatile de acolo, ne mai gandim :) Dar cred ca suntem in siguranta pentru urmatorii cativa ani.

Inainte: 189 linkuri

Dupa: 15 linkuri

Tanti organizator de la emisiunea Consumed, de care v-am mai povestit, avea o deviza: trebuie sa inviti lucrurile la tine in casa, nu sa le lasi sa se strecoare si sa se adune. In aceeasi ordine de idei, o sa ma gandesc foarrrrrte bine inainte de a mai da bookmark this page :)

Voi v-ati confruntat vreodata cu excesul de surse/informatii? Ce ati facut sa iesiti la liman?

Bunuri care ne consuma

De cand avem cutiuta neagra de la Digi, dupa ce am depasit stadiul Paprika TV am dat peste TLC si emisiunile lor, care viariaza de la "ioooooi ce interesant" la "moartea neuronului". Din prima categorie face parte "Consumed" sau "Bunuri care ne consuma", cum ar zice Eminescu pe limba lui. Din pacate nu pot sa va trimit la descrierea emisiunii de la ei de pe site, pentru ca nu au una, dar puteti sa o vedeti lunea de la 22.00 pe Discovery TLC.

Ideea e ca o tanti organizator de meserie se duce la cate o familie americaneasca (care locuieste intr-o casa dintr-aia ca in filme, cu subsol, garaj, veranda si toate alea) si ajuta familia respectiva sa isi depaseasca problemele de organizare, respectiv camere burdusite cu tot felul de chestii, de la haine la materiale de constructii. Serios, ar trebui sa vina la noi unde stau 5 insi in doua camere de bloc sa faca emisiune, dar no.

Spilul emisiunii e ca oamenii respectivi isi impacheteaza toate lucrurile in niste cutii mari si le trimit intr-un depozit timp de o luna. Ei raman doar cu strictul necesar (cam o cutie de haine, o cutie de obiecte personale si obiectele de baza de prin casa) timp de o luna. Dupa perioada asta, se duc in depozit si iau la mana fiecare lucru pentru a decide daca il pastreaza, il doneaza sau il arunca. Timp in care mesterul emisiunii le regandeste spatiile cheie din casa si le reface asa incat sa devina mai eficiente din punct de vedere functional, dar asta e alta poveste.

Sigur, la noi nu vine nimeni sa ne ia toate lucrurile din casa, sa ne dam seama ca se poate si fara ele, dar putem aplica acelasi principiu la o scara mai mica. De exemplu, scoatem tot dintr-un dulap sau o debara, le impartim in cele 3 categorii de mai sus si le punem inapoi doar pe cele care sunt cu adevarat utile sau foarte FOARTE foarte importante pentru noi. Cu ocazia asta putem sa si organizam lucrurile care ne-au ramas in asa fel incat sa le putem folosi mai usor (fara sa fie nevoie sa daramam toata casa pentru a ajunge la ele).

In timpul recentelor noastre semi-renovari am facut excercitiul asta si am scapat de foarte multe lucruri (slava Domnului!), plus de mare parte din lucrurile socrilor care au locuit cu noi pana nu demult. Dupa ce am facut asta, m-am simtit atat de bine si atat de libera, de parca slabisem vreo 20 de kile :)))) Chiar daca nu ma stresam in fiecare zi din cauza lucrurilor care zaceau peste tot, abia dupa ce am scapat de ele mi-am dat seama ca imi stateau pe cap mult mai tare decat credeam.

Ce ziceti? Incercati si voi? Daca ati facut asta deja, povestiti-ne si noua :)

Cartile de la editura Potamitis

Pe sfarsit de duminica (inca nu e luni daca nu te-ai culcat, indiferent de cat arata ceasul :P) vreau sa va povestesc despre cartile editurii Potamitis. Este vorba despre Micul Pateric, o colectie de carticele micute pentru copii, cu anumite episoade din vietile unor sfinti.

Pentru noi a fost o mare bucurie cand au aparut in Romania aceste carticele. Am vazut pentru prima data o carte scrisa si ilustrata de cei doi soti Potamitis in luna de miere, in Zakynthos, si am cumparat viata Sfantului Dionisie din Zakyntos, mai tarziu ocrotitorul Mariei.

Ilustratiile Ekaterinei Potamitis sunt deosebite, toate cartile sunt lucrate in stil bizantin, cu o delicatete demna de povestirile pe care le insotesc.

Pretul lor este cam mare, de 6.5 RON bucata, dar noua ne plac foarte mult si credem ca merita banii pe care i-am dat pe ele (si pe care ii vom da in continuare, pentru ca ne lipsesc cam jumate din ele).

Am inclus aceste carticele si in colectia Carti pentru Copii 2 de la Little Lucky.

Nasterea Maicii Domnului

Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

La multi ani si multa bucurie tuturor celor care purtati numele Sfintei Fecioare Maria!

Julia Donaldson

.. e o doamna incredibila. Scrie cele mai simpatice carti pentru copii, majoritatea ilustrate incredibil de fain de Axel Scheffler si canta, impreuna cu sotul ei, cantecele facute dupa cartile ei. La noi cartile sunt mult prea scumpe (fiecare volum ajunge la 50 si mai bine de RON, ceea ce e enorm pentru o carticica mica), dar daca o sa castigam vreodata la loto, pe asta o sa dam banii (printre altele).

Pana atunci, ascultam cantecelele dupa care Maria este topita de la o vreme:

Are cineva kefir de lapte?

In Bucuresti, de preferat :) Citeam zilele trecute la Ama despre prepararea si beneficiile kefirului si as vrea sa incerc si eu. Doar ca nu am gasit pe nimeni care sa aiba puiuti de kefir de dat. Stiu ca se inmultesc destul de rapid si poti sa ajungi in situatia in care sa nu mai ai ce face cu ei, de asta mi-e nu-stiu-cum sa dau 300 de mii plus inca 100 de mii taxa de transport pe Okazii. Aveti cumva sau stiti pe cineva care are kefir de lapte? Si, bineinteles, care vrea sa doneze niste pui?

Multam!