Parenthood

Mi-am dat seama că am crescut mare în momentul în care serialul meu preferat din toate timpurile a devenit Parenthood. Am rămas surprinsă de faptul că migrasem din zona teen-romcom-Seinfeld-Friends-stuff (care, în genere, se desfăşoară în perioada de dinainte ca personajele principale să se căsătorească, să îşi spele şosetele şi să facă multi copii, etc) în zona family. Am păţit asta şi recitind câteva din cărţile mele preferate Jane-Austeny de fete, la care revin cam în fiecare an: m-am surprins întrebându-mă de ce nu zice şi ce se întâmplă după ce el şi ea se căsătoresc şi fac copii. Oare ea are depresie postnatală? Oare el o ajută să aibă grijă de copil? Oare se ceartă, se împacă, sunt şi ei ca oamenii normali? Ce se întâmplă după buildup-ul ăla de sute de pagini, după ce el întreabă şi ea zice da şi ei trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi? Do they really?

Ei, cred că de asta mi-a plăcut aşa mult Parenthood. Că abordeaza tema familiei, cu bune, cu rele, într-un mod care e foarte apropiat sufletului meu din multe puncte de vedere: familia Braverman seamănă foarte bine cu familia extinsă din Suceava sau, cel putin, imi aminteste foarte mult de atmosfera din familia extinsa.

Sursa foto

Nu mă pricep să vă spun frumos despre serialul asta dar, dacă sunteţi în cautarea unui serial în care să vă regăsiţi cu bucuria, tristeţea, problemele, nebunia, hazul, dragostea vieţii de familie, vi-l recomand cu drag.

Vă spun acum de Parenthood pentru că aseară am văzut finalul sezonului 4 şi a fost aşa de frumos că eu chiar sper să nu apară şi sezonul 5. Nu de alta, dar l-au lăsat aşa de frumos, că ar fi păcat să mai facă un sezon şi să îl strice.

Dacă vă uitaţi, să îmi ziceţi dacă v-a plăcut J