Gusturile copilăriei - ras

Nu râs, deşi râdeam mult şi când eram mică. Ci ras. Adică ce ramâne după ce răstorni mămăliga din ceaunul de tuci şi pui lapte deasupra. Mai precis, ce se rade (therefore "ras" :P) cu lingura de pe pereţii ceaunului - resturi de mămăligă yummy şi lapte niţel afumat.

Ceva de genul asta:

Când mergeam la ţară, la bunici, era mare bătaie pe ras. Nu de alta, dar eram vreo 6 verişori şi un singur ceaun :)) Şi când zic bătaie, vorbesc serios. Oricum, noi, ăştia mai mici, mâncam bătaie plină de afecţiune din partea celor mai mari cu orice prilej.

Acu', ce nu se ştie în familia extinsă - şi, prin urmare, rămâne între noi - e faptul ca bunicu' mă avea mai de dragă la un moment dat şi îmi dădea de ştire când se făcea rasul şi prindeam vreo 2-3 linguri în plus :)) Asta pentru că şi el era mare amator şi pândea ceaunul după ce se răsturna mămăliga (care mămăligă se tăia cu aţa, ov cors).

Aşa ca, data viitoare când faceţi mămăligă, nu irosiţi bunătate de ceaun cu mălai şi faceţi ras. Să înţelegeţi despre ce vorbim aici :))