Sfantul Nectarie

Pre cel născut în Silivria și ocrotitorul Eghinei, pre cela ce s-a arătat în vremurile din urmă adevărat prieten al bunelor-săvârşiri, pre Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pre un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate vindecări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui ce te-a proslăvit! Slavă Celui ce minunat te-a arătat! Slavă Celui ce prin tine lucrează tuturor tămăduiri! (Troparul Sfantului Nectarie)

"Într-o zi, pe când mă aflam în Sfântul Altar şi citeam canonul de rugăciuni, am auzit că a intrat cineva în biserică.  L-am trimis pe paracliser  să vadă  cine este  şi  i-am spus că dacă nu este nimic important să spună că nu sunt acolo, că lipsesc. Mă simţeam foarte obosit. De curiozitate, am dat şi eu la o parte perdeaua Sfintelor Uşi şi m-am uitat. Era un călugăr în vârstă, mic de statură, cu o rasă ponosită şi cu un fes călugăresc pe cap. A venit imediat paracliserul înapoi şi mi-a spus: «Părinte, călugărul acesta care a intrat acum în biserică seamănă foarte mult cu Sfântul Nectarie pe care îl avem în icoană». Eu, crezând că vrea în acest fel să mă încurajeze, i-am răspuns: «Îţi mulţumesc, domnule Sofian, că vrei să mă încurajezi şi că te porţi cu mine ca şi un părinte, dar acum sunt foarte obosit».

Între timp, călugărul cel străin a aprins câteva lumânări şi s-a închinat la sfintele icoane, la cea a Maicii Domnului, la a Mântuitorului şi a Sfântului Ioan Botezătorul, dar nu  şi la icoana Sfântului Nectarie. Apoi  l-a întrebat pe paracliser:
- Duhovnicul este aici?
- Nu este, este acasă bolnav, are gripă. Aveţi nevoie să îl chemăm cumva pe preotul cel tânăr al parohiei?
- Nu, răspunse călugărul, Paştele cu bucurie! (Era în apropierea sărbătorii Paştelui anului 1980.)
Prezentă în biserică era şi pictoriţa de biserici Elena Kitraki, împreună cu o ucenică de-a ei. A venit şi ea apoi într-un suflet şi mi-a spus:
- Părinte, e adevărat, chiar Sfântul Nectarie a fost în biserică şi a plecat. Eu, emoţionat, am început să cred că este adevărat şi le-am spus:
- Fugiţi repede şi chemaţi-l înapoi!
Au plecat într-un suflet. Eu între timp am înaintat cu greu până la icoana Mântuitorului şi am spus:
- Doamne, fie fă-mă sănătos, fie ia-mă mai repede, că nu mai rezist!
Peste puţin timp femeile s-au întors şi mi-au spus emoţionate:
- A venit, părinte. Este aici!
Am înaintat cu greu până în mijlocul bisericii şi l-am văzut. M-am aplecat să îi sărut mâna, dar nu m-a lăsat. Dimpotrivă, a reuşit să o sărute el pe a mea. L-am privit o vreme bine-bine şi i-am spus: «Părinte, paracliserul v-a spus că sunt bolnav de gripă. Nu a spus adevărul. De fapt, sunt bolnav de cancer. De aceea, vă rog să mă însemnaţi cu semnul Sfintei Cruci. Apoi i-am spus:
- Faţa Sfinţiei Voastre seamănă cu cea a Sfântului Nectarie din icoană.
A zâmbit şi nu a spus nimic. Atunci am prins curaj, l-am prins de braţe şi i-am spus:
- Nu te mai las să pleci până când nu îmi spui… Mă voi face bine sau nu? Eu sunt gata de plecare, spovedit, împărtăşit…! Nu te las să pleci! I-am spus din nou: «însemnează-mă cu semnul Sfintei Cruci». Atunci am văzut că din ochii săi curgeau lacrimi. Mi-a spus ceva, dar nu am înţeles ce. Apoi m-a îmbrăţişat cu adevărat. În acea clipă m-am entuziasmat şi am încercat să îl îmbrăţişez şi eu. Şi în timp ce la început gândeam că este imaterial, am simţit că era trupesc, i-am atins pentru o clipă braţele şi fruntea. Deodată însă, am simţit că îmbrăţişez în gol, deşi continuam să îl văd în faţa mea. Mi-am dat seama în cele din urmă ce se întâmpla. Era o minune. Femeile desigur că se pierduseră cu totul. Şi eu la fel."

(Diac. drd. Morlova Nicusor - Sfantul Nectarie Taumaturgul, p. 81-83, intalnirea Pr. Nectarie Vitalis cu Sfantul Nectarie)