27 November 2012

Copilul meu e perfect...dar se poate si mai bine

Sambata am fost la prima mea conferinta de parinteala si tare fain a fost :)

Una din temele conferintei a fost perfectionismul - un fel de trailer pentru workshop-ul "Copilul meu e perfect... dar se poate si mai bine" sustinut de psihoterapeutul Diana Stanculeanu si de Adriana Titieni, de la Itsy Bitsy.

M-am regasit in multe dintre lucrurile discutate in aceasta parte a conferintei, atat in postura de parinte, cat si in postura de copil.

Le notez aici, sa nu imi scape, ca tare prost mai stau cu memoria.

Cum apare perfectionismul la copii:
- laudam doar reusita, nu si implicarea in efort (cand copilul vine cu nota 10 acasa, nu ar trebui sa ii spunem "ce nota buna", ci "Ai muncit mult, sunt mandra de tine!")
- ii comparam cu colegii/cunoscutii - trebuie apreciat doar progresul individual, il raportam pe Marcel de azi la Marcel de ieri si vedem cat a evoluat
- le cerem mai mult decat pot realiza - trebuie sa cerem de la copii doar putin mai mult decat pot si sa ii ajutam la inceput sa aiba mici succese, pentru a prinde curaj. Nu setam standarde prea inalte, care ii pot descuraja. Ideea e sa observam un progres constant
- suntem un exemplu pentru ei - daca ei ne vad luand in tragic o nereusita in plan profesional sau personal (trantim, izbim, plangem, tipam), in afara faptului ca se vor raporta la fel la esecurile lor, ei se pot teme ca noi vom reactiona la fel de violent/isteric atunci cand ei vor gresi
- ii criticam in mod constant si nu ii laudam suficient pentru ceea ce au realizat - e suficient sa nu il critici cand ia note mici, dar sa te bucuri doar cand ia note bune, pentru a transmite acelasi mesaj: "nu te iubesc/nu ma bucur decat atunci cand esti cel mai bun"

Profilul copilului cu tendinte perfectioniste:
- petrece foarte mult timp cu procesele rutiniere si cu pregatirea pentru anumite activitati (ca totul sa decurga "bine"), dar ajunge sa nu mai aiba timp pentru activitatile respective
- verifica de multe ori tot ce face, pentru a vedea ce se mai poate imbunatati; se pierde in detalii
- se teme ca, cu cat greseste mai mult, cu atat mai putin il vor iubi parintii; nu stie sa se raporteze corect la greseli si nu este capabil sa le perceapa ca pe un context de invatare
- neincredere in judecata proprie
- vinovatie, nesiguranta, presiune constanta
- simte ca merita a fie pedepsit si se simte vinovat cand se relaxeaza
- evita lucrurile pe care nu e sigur ca le stapaneste suficient pentru a fi primul
- devine uneori violent in manifestarea frustrarilor acumulate
- nu suporta ironia si autoironia
- excesiv de critic cu cei din jur

Ce putem face:
Asta nu s-a zis foarte clar, ca doar trebuie sa mai mearga lumea si la workshop :)) , dar am retinut unele lucruri:
- trebuie sa ii ajutam sa isi accepte esecurile ca atare si sa invete din greseli ("ai gresit, asta e! sa vedem ce ai putea face diferit data viitoare")
- "Indiferent de rezultat, stiu ca ai facut tot ce ai putut"
- sa fim un exemplu pentru ei si din acest punct de vedere - sa ne vada gresind si luand totul ca pe ceva firesc, din care putem invata, nu ca pe o tragedie

Din cate am inteles, pe tema asta s-a editat si o brosura, care se cheama chiar asa "Copilul meu e perfect...", distribuita gratuit de Salvati Copiii. Acum se lucreaza la reeditarea brosurii, care va fi disponibila in scurt timp la sediul Centrului de Educatie Emotionala si Comportamentala pentru Copii. Stiati ca exista asa ceva? Eu habar nu aveam. Speram cu totii sa nu avem nevoie de serviciile lor, dar e bine de stiut ca sunt acolo.

Copiii vostri sunt perfecti? Se poate si mai bine?

4 comments:

  1. Cu alte cuvinte, copiii sunt OK, dar adesea au parinti frustrati, care si-au facut un scop in viata sa puna presiune majora pe copii...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hmmmm, cred ca se poate spune si asa, dar mi se pare nitel mai complex de atat.

      Delete
  2. Uite ca citind articolul asta am avut o revelatie in ceea ce ma priveste.... Cum sa nu ma mai raportez la altii in ceea ce priveste progresul personal... Asa ca de azi inainte o sa ma compar eu cea de azi, cu eu cea de ieri... si nu cu oricine altcineva .Si pfffuii cat de multumita (deja) sunt....Realizez ca stau neasteptat de bine la chiar toate capitolele....

    Multumesc mult...

    Iulia

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur tare mult ca ti-a fost de folos :)

      Delete