Pages

29 November 2012

Invataturi despre atentie

V-am povestit zilele trecute despre prima parte a conferintei Ai copil. Invata sa fii parinte.

Cea de a doua parte a fost cea care m-a marcat si care a atins o problema sensibila pentru mine: atentia si imprastierea. Sorin Mihalache (pe care l-am recunoscut de la Trinitas) ne-a atras atentia asupra deficitului de atentie de care suferim multi dintre noi. "Intr-o perioada in care si copiii si parintii sunt expusi unui mediu extrem de solicitant, prin stimuli foarte multi si puternici, disponibilitatea pentru o relatie calduroasa, afectuoasa intre parinti si copii are de suferit" (Din descrierea discutiei cu titlul "Mami, eu cresc! Tu ce faci? Invataturi despre atentie")

Eu am crescut in perioada in care era un titlu de glorie sa iti faci temele cu castile pe urechi si cu un ochi la topul de pe MTV. Nu stiu cum reuseam sa inteleg ceva din ce invatam, sau de ce faceam asta :)) dar tin minte perfect ca ma mandream grozav cu capacitatea mea de multi-tasking (desi atunci nu stiam ca asa-i zice). Nici acum nu s-au schimbat multe. La serviciu, daca nu poti sa fii atent la mail, excel, radio si colegii care discuta in celalalt colt al biroului, nu ai absolut nicio sansa sa tii pasul cu lucrurile. Din nou, mi se parea o chestie fenomenala sa poti face asta - sa stii cate putin din tot, suficient cat sa poti spune "da, am auzit de asta, parca era vorba despre..", fara sa iti incarci neaparat memoria cu detalii.

Acum, imprastierea asta nu mi se mai pare asa cool ca in tinerete, dar mi-a intrat in sange si, in majoritatea timpului cand fac ceva sau sunt undeva, mintea mi-e in liste, cratite, bookmarkuri, commenturi si postari pe blog, pana ajung in punctul in care simt nevoia sa notez lucruri si sa umblu cu carnetelul dupa mine, sa fac lista cu liste.

Intelegeti de ce, atunci cand Sorin a urcat pe scena si a spus ca el nu sta in picioare, pentru ca vrea ca, in timpul si dupa aceasta discutie, sa fim mai asezati, mi-a astras imediat atentia. Asezarea si concentrarea pe un singur lucru sunt niste lucruri care imi lipsesc cu desavarsire.

Ce am retinut din discutia cu Sorin - spun discutie, pentru ca au fost multe intrebari, la care el a raspuns pe indelete:
- cand suntem parinti, trebuie sa demisionam din toate celelalte roluri sociale, pentru a putea fi prezenti cu toate simturile si cu toata atentia in relatia cu copilul nostru - macar in reprize de minim 20 minute
- "viata multitasking" duce la incapacitatea de a interioriza si de a dezvolta relatii profunde cu cei din jur
- prin creier trec intre 60.000 si 80.000 de ganduri in fiecare zi, dintre care in medie doar 2% sunt judecate, restul sunt involuntare
- suprastimularea senzioriala (prin filme, internet, jocuri pe calculator, o viata agitata) ne impiedica sa apreciem experientele mai simple, cu adevarat profunde, deoarece acestea sunt foarte limitate din punct de vedere senzorial (de exemplu, cand vorbim cu copilul, avem in fata doar un chip - stimularea senzoriala este foarte scazuta si putem intra intr-un soi de sevraj de dopamina, care ne va determina sa deschidem televizorul sau calculatorul, sau sa facem altceva in timpul petrecut cu copilul/familia)
- experientele simple, naturale, ne-editate ajung sa fie plictisitoare sau, la extrem, dureroase (cum ar fi starea de tulburare aproape dureroasa provocata de prea multa liniste), devenim dependenti de superficial
- mai mult, devenim noi insine superficiali, deoarece nu aprofundam lucrurile - sarim doar in informatie in informatie, din stimul in stimul, din stare in stare, fara a acorda prea multa importanta lucrurilor care se petrec inauntrul nostru

Totusi, nu e nimic iremediabil pierdut:
- s-a demonstrat ca una din principalele caracteristici ale creierului uman este plasticitatea, respectiv capacitatea lui de fi modificat prin actiuni repetate si ganduri repetate
- schimbarea este determinata de experiente, nu de discurs - deci nu e suficient sa vorbim despre ceva sau sa ascultam ce spune cineva, trebuie sa punem mana si sa facem lucruri
- desi nu putem schimba realitatea, putem schimba modul in care o privim
- oamenii se pot schimba in fiecare zi prin schimbarea obisnuintelor, concentrarea atentiei si depunerea unui efort consecvent
- concentrarea atentiei necesita foarte multa munca - este nevoie de exercitiu zilnic si de reducerea, pe cat posibil, a stimulilor la care ne expunem
- este absolut esential sa facem un singur lucru intr-o unitate de timp, de oricate ori avem posibilitatea (nota pentru mine: fara TV sau calculator pe fundal, doar asa, de amorul artei)
- cercetarea de sine este, de asemenea, esentiala - ce am facut ieri are impact asupra a ceea ce fac azi -> daca cercetez lucrurile astea, pot incerca sa controlez procesul asta, sa nu il las la voia intamplarii
- genul acesta de introspectie face posibila dobandirea virtutilor

Exercitii de educare a atentiei - pentru copii si nu numai:
- limitarea numarului de stimuli
- o singura activitate in unitatea de timp
- implicarea copiilor in activitati care ii intereseaza, pentru a le stimula atentia naturala.

De exemplu, un copil e pasionat de avioane:
- il ducem la aerodrom
- il incurajam sa se pregateasca pentru aceasta vizita, sa isi pregateasca intrebari
- ii dam sa faca poze in care sa surprinda momentele cele mai importante ale vizitei
- facem un caiet in care sa lipeasca aceste fotografii si in care sa isi noteze sentimentele cu privire la excursie
- il incurajam sa prezinte caietul tematic membrilor familiei, pentru a-i da ocazia de a discuta despre propriile sentimente

Mi-a placut foarte mult abordarea lui Sorin si, daca am avea buget de training :)), as merge fara sa clipesc la workshop-ul lui "Copilul meu si inteligenta spirituala". Intre timp, il putem urmari pe Sorin Mihalache la Trinitas TV - este gaza emisiunii Lumina Celui Nevazut, joia de la ora 21.00.

Voi cum stati cu atentia? Multi-tasking sau focus maxim?

12 comments:

  1. Super, super interesant! Iti multumesc ca ai notat aici aceste informatii.

    Ca sa vezi la ce nivel de distragere sunt eu, am citit postarea ta din doi in doi si asa fac cu aproape tot... Si eu ma laud cu capacitatea asta de multi-tasking, care ma face incapabila de a ma axa doar pe un singur subiect cand trebuie. Simt pe pielea mea cum am atentia facuta praf, dar sper sa remediez cumva aspectul asta.

    Eu ascultasem mai demult o conferinta tot despre atentie a dansului. E vorba despre aceasta: http://vimeo.com/52144530

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu am nadejdea ca se poate remedia situatia asta.

      Multumesc mult mult mult mult de link :) nu stiam conferinta, am ascultat-o ieri

      Delete
  2. Si eu tot multi-tasking :-( Si culmea e ca in copilarie eram concentrata maxim cand faceam ceva, daca citeam o cartea, putea sora mea sa vorbeasca orice cu mine ca nu auzeam. Acum aud si vad totul in jurul meu si nu reusesc sa ma mai pierd asa in nimic si cu nimic.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce dor mi-e de starea aia de pierdere in ceva...

      Delete
  3. Eu ma gandesc de multe ori ca am o problema reala, un grav deficit de atentie, ceva de genul asta...Depinde si de ceea ce fac, uneori -rareori pot sta sa ma concentrez ore in sir la ceva, dar de cele mai multe ori nu ma pasioneaza foarte tare ceea ce fac si atunci imi vine sa fac orice altceva in acelasi timp si imi zboara mintea si fac de toate si nimic,mai ales nimicuri, ma risipesc in toate partile. Ft. trista situatiune.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din fericire e trista, dar remediabila :) Cu ceva exercitiu, ov cors. Facem un grup de sprijin :P

      Delete
  4. Cred ca majoritatea tindem spre asta. Avem prea multi stimuli in jurul nostru si nu stim cum sa ne descurcam cu ei. In plus, viata noastra este compusa din multe activitati neinteresante. Facem ca trebuie nu ce ne place, si gasim in jurul nostru distractii(cati au servici din pasiune? sau invata la scoala ceea ce ii pasioneaza? sau in ritmul lor? ) Asta ne intra in sange si iese greu.
    Exact ca tine invatam si eu in scoala si la fel ca tine ma comport de multe ori si la servici. Desi imi dau seama ca e grav, nu ma vindec. Am avut atatea esecuri din cauza lipsei de concentrare 100% pe ceea ce fac, si mi-e ciuda ca nu ma tratez :).
    Desi, cand ma prinde cu adevarat ceea ce fac/citesc/ascult reusesc sa enervez lumea de langa mine. Cica nu le place cand vorbesc singuri :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daaaaa, si eu ma enervez cand vorbesc singura la modul asta. De acum trebuie sa ma bucur ca oamenii din jur sunt concentrati, in loc sa sar cu gura pe ei :))

      Delete
  5. Da, chestia cu atentia este adevarata.Se intimpla multora dintre noi.

    ReplyDelete
  6. si eu sunt cu deficit de atentie.
    Am realizat asta cu ceva in timp in urma. Din pacate nu am gasit inca solutia. Am renuntat la tv, lupt sa aman ziua de pus internet, am 5 chestii deschise la munca, citesc si blogul tau din cand in cand, acasa, sa rezist sa citesc/invat o limba straina - tricotez, sa rezist sa stau cu copilul in parc, cos (sunt o persoana cu stimuli kinetici, daca am miinile ocupate pot retine mai usor)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cum a fost dupa ce ai renuntat la televizor? La noi parca s-a simtit o diferenta destul de mare, dar am ramas cu internetul - care, pana la urma, tot un fel de televizor e. Daca nu si mai rau :P

      Delete