Budinca de lamaie

Intr-o seara dadeam click-click si am ajuns pe Paprika. Nu e un secret pentru nimeni care trece pe aici ca ne uitam destul de des la Paprika atunci cand deschidem televizorul. Ei bine, de data asta am dat peste o tanti foarte simpatica, care se pregatea sa faca o budinca de lamaie. Zicea ca se face totul la blender + cuptor, ceea ce ni s-a parut extrem de interesant si simplu, asa ca am zis sa vedem.

Pana s-a terminat emisiunea, ne pocnise pe amandoi o poftaaaaaa de budinca de lamaie, like there's no tomorrow. Asa ca ne-am apucat sa mesterim, punand cap la cap informatiile pe care le retinuse fiecare dintre noi. Nu ne-a dat o secunda prin cap sa cautam pe gugal - am fi gasit din 3 click-uri reteta originala. Nu, noi am vrut sa fim spontani si sa ne folosim capetele luminate si mainile abile (si mixerul vertical, dar asta e cam prozaic). Am dat lamaia prin blender si am constatat ca nu avem zahar. Nici faina. Nici inghetata de vanilie care se punea peste minunatul rezultat al muncii. Asa ca Domnul Sot a iesit la 11 noaptea sa cumpere cele necesare de la magazinul din colt. Cred ca daca ne era foame si nu aveam paine in casa, mancam zacusca unsa pe biscuiti si tot nu ieseam din casa. Dar atunci ne trebuia musai budinca din aia de lamaie.

Booon, am pus zahar, niste unt si ce ne-am mai amintit noi ca pusese tanti de la televizor, in proportii usor urechistice (la Paprika nu se spun decat foarte rar cantitatile, ca nu or fi toti bucatarii aia dummies sa iti dea totul de-a gata, sa iti faci tu acasa mancare de Gordon Ramsay). Cel mai tare am rotunjit-o la faina, unde in loc de 2 linguri am pus 200 de grame :)) Cand ni s-a parut ca are consistenta potrivita, am pus-o la cuptor.

Unde a crescut si s-a facut gigea, de ne-au crescut inimile de drag pentru rodul muncii noastre nocturne.

Dar unde toata faina aia s-a intarit si s-a facut un fel de clei cu gust de lamaie. Plus ca la 2 minute dupa ce a iesit din cuptor, toata treaba s-a tuflit si a ajuns sa arate cam asa:

Am mancat din ea cu stoicism, incurajandu-ne reciproc ca nu e chiar asa rau. Dar din 3 una tot a ajuns la cateii socrilor, care nu sunt sigura daca s-au atins de ea.

Acum, lasand gluma la o parte, puteti incerca reteta, daca aveti ingredientele si cantitatile nu aveti cum sa o stricati. Dar, din proprie experienta, va spun urmatoarele:

- Nu va uitati la emisiuni de gatit cand va e foame sau pofta de ceva dulce. Not helping
- Inainte sa va apucati sa puneti in oala jumate din ingrediente, verificati daca aveti cealalta jumatate - asta pentru evitarea disputelor conjugale legate de shoppingul nocturn :P
- Cantitatile alea nu sunt trecute acolo degeaba. Nu, nu merge din ochi decat daca esti mama sau Sanda Marin
- Daca nu iti place lamaia in dulciuri sau in genere :)) sunt foarte putine sanse sa iti placa o budinca de lamaie (ce-o fi fost in capul nostru, nu pot sa stiu; in continuare nu ne place lamaia in prajituri)

Voi ati avut episoade dintr-astea de febra a gatitului dupa ce ati vazut o emisiune de gatit?

Busy bag: caciuli si palarii

Va spuneam la un moment dat ca reciclez gentile pe care nu le mai port si le folosesc la diverse prin casa. Intr-una din ele am palariile si caciulile Mariei.

Cand am nevoie de 10 minute sa pun mancarea pe foc sau sa fac repede ceva treaba, ii dau geanta cu palarii. Le scoate pe toate si le probeaza pe rand (pe fiecare de vreo 5 ori, pe toate partile). Din fericire, am primit multe caciuli si palarii, deci toata treaba asta o tine ocupata cam 10-15 minute, timp in care se amuza teribil. Daca nu am ceva de lucru fix atunci, stau cuminte in timp ce ea incearca sa imi puna mie caciulile pe cap si chicotim pana ne dor burticile.

Puteti gasi muuuuulte idei faine de busy bags in colectia realizata de Little Lucky si Roxana.

Cu capsuna in geanta

Ce ziceti ca e capsunica asta?

E una din cele mai utile si mai haioase inventii.

Ta-daaaaaaaa!

O sacosa de cumparaturi din material textil. Cam de dimensiunea sacoselor de supermarket, suficient de incapatoare si foarte rezistenta. Are o agatatoare cu care se poate prinde ghiozdanul mamicesc sau de carut, daca sunteti ca mine si uitati mereu sacosa acasa cand mergeti in oras.


Am primit-o cadou de la cineva din Spania, dar daca ati vazut si la noi dati de stire :)

Florile de gheata

Ziceam ca o sa facem si flori de gheata, dar am uitat sa vi le arat. Maria a fost tare incantata de ele.

O familie armonioasa

Ati ghicit, e tot pentru concursul ochios, cu premii de la Julia Toys si Giggles

Viata la mare

Ca tot romanul care se respecta, am fost vara asta la mare. OK, vara asta e impropriu spus pentru sfarsitul lui septembrie. Oricum, vara-nevara, a fost tare fain. Pustiu, pe alocuri frig, dar foarte frumos.

Am plecat spre Mamaia cu un voucher de cazare destul de ieftin, asa ne asteptam ca hotelul cu pricina sa nu fie tocmai Ritz. Si nu a fost: WCul avea incorporata si functia de balansoar, bazinul nu se umprea decat daca il loveai energic cu capacul colacului si dusul mergea ocazional, dupa cum iti era norocul (daca erai intr-o pasa proasta, te spalai cu apa de la robinet). Dar era curat, nu erau gandaci, aveam frigider in camera si balcon de unde se vedea marea, deci nu ne-am suparat. Nici macar cand sub paturi si pe jumate din podea s-a facut un mic lac atificial cu izvoarele intr-o gaura din peretele dinspre baie.

In schimb, restul sederii noastre la Mamaia a fost foarte placut:
- Maria s-a extaziat la vederea nisipului, s-a tavalit pe el, a inotat in el, mi l-a pus cu generozitate in geanta si in portmoneu intr-un moment de neatentie, l-a gustat, l-a scuipat, si l-a pus in cap si a mesterit cu galetusa si lopatelele cat a fost ziua de lunga
- de apa nu a fost asa incantata, dar a invatat totusi sa zica "valu'"
- in restul timpului a terorizat toti pescarusii albi si pescarusii negri care faceau "cra"
- am prins doua zile de stat la soare si doua zile de stat la ploaie

- cat a plouat am dat o fuga pana in Constanta, unde am bifat the classics: Cazinoul, faleza, centrul vechi, minaretul - toate cu Maria in Manduca la pieptul patern :)

- nu m-am putut abtine si iar am facut poze cu bolovanii de langa cazino. De fiecare data cand ajung in Constata fac asta - ma uit la ei, nu imi vine sa cred cat de frumos arata si ce culori au si le fac o poza. Iata poza cu pietre de anul asta

- in rest ne-am plimbat pe plaja in Mamaia, mai ales pe noua pasarela care e tare tare tare faina

- ramasesera 2 terase deschise in toata Mamaia si ne-am oprit la una absolut geniala, cu balansoare in loc de scaune. E clar ca Maria, care e topita dupa "utaaaaaa" a avut de lucru si am mancat cu totii linistiti. Plus ca eram numai noi, chelnerul era usor binedispus-spre-cherchelit, deci nu aveam pe cine deranja :))

- totul se demonta, asta mi s-a parut tare amuzant - se scoteau terasele scandura cu scandura si se incarcau in camioane, barmanii strangeau pietrele de pe fantanile decorative si le puneau in cutii, peste tot erau camioane si stive de scaune, mese, sezlonguri, umbrele, vesela, perne, bucati de baruri si alte cele. Trebuia sa faci un exercitiu interesant de imaginatie sa iti poti da seama cum arata statiunea in plin sezon de "fata-fata" Tot ce mai ramasese era afisul cu "Baldachin, 100 RON" langa niste cubulete de lemn
- cu toate astea, am prins si petrecerea cu manele sub geam, fara de care nu se poate la mare - familia extrem de extinsa a proprietarilor venise la parrrrrty - petrecere care a inceput cu oldies si U2 si s-a terminat cu niste manele obscure
- am bifat si cel mai rapid apus de soare din cate am vazut vreodata - se vedea cum soarele face ţuşti dupa deal - toata treaba a durat cam un minut jumate

- ne-am aerosolat cuminti dimineata si seara

 
- si am facut eterna poza la firul scoicii (pe cea cu picioarele in apa am ratat-o de data asta pentru ca apa era prea rece si Maria prea speriata de valuri. poate la anu')

- pana si THE Ursu' (fara de care nu se poate si pe care il puteti recunoaste dupa culoarea albastra-spre-neagra, cum a descris-o o mamica in aceeasi situatie, la casa la Lidl, in timp ce copiii nostri ţoşcăiau linistiti cu ursuletii mizerabili murdari in brate) a facut plaja - Maria avea atat de multa treaba cu nisipul ca i-a dat drumul din mana :P

- am stat fara net 4 zile si am supravietuit :))

Ne-am bucurat, ne-am relaxat, ne-am mai bucurat un pic, am adus acasa nisip in sandale, vreo doua scoici mici si un maaaaaaaare dor de duca.

Londra in drum spre mare

Aveam tren la 6 dimineata, deci am sunat, ca de obicei, la firma noastra preferata de taxi (care a ajuns sa fie firma noastra preferata in primul rand pentru ca are cea mai faina melodie. si masini disponibile. si soferi ok). A veni un nene care nu parea roman - ne-am dat seama de asta pentru ca nu prea stia cum se scrie "Gara de Nord" pe GPS. Plus ca vorbea cu un accent puternic de grec sau arab, dar de asta ne-am dat seama mai tarziu, cand noi am devenit mai lucizi dupa noaptea nedormita in care am facut bagajul, iar el a devenit mai vorbaret dupa ce a gasit Gara pe GPS.

Omul fusese taximetrist in New York - dupa cum conducea, noi l-am crezut :) Avea un stil de a conduce tot infipt si fara notiunea semnalizarii, dar intr-un mod foarte lin si stapan pe situatie, de nu m-am stresat o secunda.

La un moment dat, pe undeva printr-o zona dubioasa de pe langa gara, drumul era in lucru pe sensul nostru si trebuia sa ocolim destul de mult pe niste stradute cu sens unic. Stia ca nu prea avem timp, pentru ca ne intrebase la cat avem tren, drumul era pustiu, asa ca a intrat pe contrasens:

- Hacum zuntem in Londra. Merdgem pe tzealalta parte a drumului.

Sursa foto

Drumul pana la gara - 20 lei. Calatoria prin Londra, la ora 6 intr-o dimineata ploioasa, in drum spre Gara de Nord - priceless.