E drept, filmele m-au facut sa vreau sa citesc cartile, pentru ca de data asta m-am uitat la Lord of the Rings si la The Hobbit cu ochii pe povestitor - in timpul filmului, nu ma puteam gandi decat la Tolkien si la faptul ca a scris un urias basm minunat. Asa ca, imediat ce am ajuns din nou la biblioteca, am pus mana pe carte.
Cartea nu mi-a inselat asteptarile, nici Tolkien. Citind, am ajuns sa ii admir si mai mult scriitura si incredibila putere de creatie. A fost totul minunat pana cand a inceput sa semene cu filmul. Mai ales in pasajele mai creepy.
Filmul nu mi-a stricat cartea pentru mi-a spus cum se termina - asta nu m-a interesat prea mult niciodata, in comparatie cu placerea cititului in sine. As fi vrut, in schimb, sa am libertatea de a citi cartea in termenii mei. De a-mi imagina personajele si actiunea dupa bunul plac, pastrand calaretii negri si alte lucruri dubioase in zona mea de confort. Tolkien mi s-a parut foarte bland in descrieri, in comparatie cu tot bombasticul filmului. Dozeaza foarte bine tensiunea din intorsaturi de condei si te tine in priza, dar nu iti baga pe gat colti si ochi sangerii. Filmul, in schimb, mi s-a parut mult mai agresiv din punctul asta de vedere si toata imagistica lui hollywoodiana nu ma lasa si pace sa citesc cartea asa cum vreau eu. Mi-a spart cartea.
O sa incerc si the Hobbit, cand o prind la biblioteca (au un singur exemplar, care circula de cateva luni bune).
Voi ati citit sau ati vazut? Sau amandoua? Care v-a placut mai mult?
Eu am citit toate cartile astea inainte sa apara filmele. Si bine am facut. Ma rog, pe de o parte, ca urmare, nu mi-au placut filmele. Deloc.
ReplyDeleteIn imaginatia mea, citind Stapanul Inelelor, era mult mai multa lumina si mintea mea urmarea cu precadere ce si cum actioneaza personajele (sa le zicem) pozitive. Nu orcii si nici fiarele. Nu mi-a fost frica sa citesc pana tarziu in noapte, n-am avut cosmaruri dupa ce am citit cartea. O carte este atat de infricosatoare pe cat vrea mintea mea sa o creeze. Un film insa, imi planteaza imagini in creier fara nici o posibilitate de aparare.
Iar Hobbitul, cartea este fermecatoare si plina de curaj. Filmul este o chestie care nu se mai termina si nu-mi spune nimic. N-am avut, ce-i drept, asteptari de la filmul asta. E frumos "desenat" si spectaculos ca imagini. Insa nu e un film psihologic, cartea e o carte de aventuri. Ar trebui sa se intample ceva, nu?
Parerea mea.
Ah, ce bine ca ai apucat sa le citesti inainte! M-ai facut si mai curioasa cu Hobbitul, abia astept sa o prind (filmul nu l-am vazut cu atentie inca, din fericire :P)
Delete