Desi nu se vedea mare lumina pe-afara, am intuit ca ar fi vremea sa ma trezesc. In jurul meu se dormea (nu stiu cum!) pe rupte, asa ca m-am strecurat afara, bombanind in gand. Nu imi prea placeau diminetile, care oricum incepeau de obicei la mine cam pe la 10. Acum era 6 si ma dureau toate oasele.
Am iesit din cort si m-am rezemat de una din bancile ude din campingul de pe Ceahlau. Aveam in fata asta:
Nu imi venea nici sa respir. Cat vedeai cu ochii, cerul era senin si vesel, n-ai fi zis ca toata noaptea turnase cu galeata. Soarele era deja de ceva vreme pe cer. Varful din spatele meu era, din cand in cand, scufundat in cate un nor laptos. De pe valea Bicazului se ridica ceata sau norii din seara trecuta. Nu puteam nici sa respir. De dragoste. De mirare. De minune.
Buna dimineata!
ce minunat trebuie sa fi fost!
ReplyDeleteo splendoare :)
Deleteuau!!! Buna dimineata!!!1
ReplyDeleteBuna dimineata! :)
DeleteBuna dimineatza :)
ReplyDeleteAia cu pietrele si durerea de spate o simtii si eu :D
Dar merita :))
Deletece frumooos!eu sunt unul din cei ce dorm pe rupte, hihi:))Da, asa e vremea pe munte, foaaarte schimbatoare.O intrebare, ai fost recent pe Ceahlau?Noi trebuie pe Caliman sa mergem (am fost anul trecut, eram la poalele Pietrosului, si a trebuit sa ne intoarceam din cauza vremii, cea mai rea senzatie am avut atunci),dar si pe Ceahlau vrem sa mergem.Cred ca cele mai frumoase amintiri sunt cele cu cortul si muntele...
ReplyDeleteSunt printre cele mai frumoase amintiri :) si pe noi ne-a prins o vreme ciudata pe Calimani intr-un an, de n-am mai urcat pe Pietrosul... Pe Ceahlau nu am mai fost de vreo 7 ani. Daca mergi, sa il saluti si din partea mea :))
ReplyDelete