La Danone - Prima mea iesire cu bloggerii

Cand am primit mailul cu invitatia de a vizita fabrica Danone, impreuna cu alti bloggeri din sfera de parenting, mi-a venit sa rad. Tot timpul am impresia ca pe aici ne intalnim doar noi, cei cativa care ne auzim si prin comentarii, deci mi se parea ca cineva se tine de glume.

Dar treaba a fost cat se poate de serioasa si m-am bucurat foarte tare pentru ca:
- mi-a placut intotdeauna How It's Made si urma sa merg sa vad live un episod din emisiune
- urma sa ma vad cu niste oameni care scriu niste bloguri tare tare faine
- intotdeauna am avut o chestie legata de Danone, mai mult din legendele urbane decat din altceva, si eram foarte curioasa sa vad ce se intampla de fapt acolo.

Si se intampla foarte bine. Probabil ati citit deja celelalte povesti despre vizita la fabrica (atat din perspectiva parintilor, cat si din perspectiva copiilor). Nu voi intra in detalii cu privire la companie sau la procesul de fabricare a iaurtului, pentru ca ceilalti parinti care au fost in vizita la Danone au explicat deja foarte frumos.

O sa va spun, in schimb, ce mi-a placut mie:

- Compania pare foarte preocupata de oamenii pe care ii are. Nu m-am putut abtine, poate e defect profesional, dar mi-au sarit in ochi toate detaliile care faceau dovada faptului ca Danone are un departament HR foarte bun. Asta se vede in modul in care comunica [,] cu angajatii lor, in procedurile foarte bine puse la punct pe care le-au implementat, in faptul ca angajatii din punctele cheie ale companiei sunt in organizatie chiar de la inceputuri (si e mare lucru sa tii niste oameni buni intr-o companie peste 15 ani!). Din ce am vazut, mi s-a parut o oraganizatie frumoasa

Foto de Elena Cîrîc

- Oamenii au fost foarte prietenosi - nu doar gazdele care ne-au insotit in turul fabricii, ci si muncitorii. Mi s-a intamplat nu o data sa ma opresc sa ma uit pe panourile lor cu indicatori de performanta si sa imi explice muncitorii care treceau pe langa mine ce reprezinta acei indicatori. Plus ca le stateam in cale in timp ce ei isi faceau treaba (la partea de ambalare si transport, pentru ca productia propriu-zisa era automatizata complet) si nu am auzit nici un "da-te mai incolo" si nici nu am simtit o privire intepacioasa in ceafa. Ceea ce mi-a placut foarte mult

Foto de Elena Cîrîc

- Muzica din sectia de productie m-a lasat masca. Nup, nu se asculta Coldplay sau Travis in difuzoare,dar toate mecanismele si masinariile de acolo aveau un ritm al lor in care faceau trac-poc-ping de m-am binedispus teribil. Daca ati remarcat pe cineva care statea printre masinarii cu un zambet usor tamp si privirea pierduta, eu eram, ascultam muzica :) Si chicoteam foarte tare on the inside. Asta a fost claaar cea mai faina chestie din fabrica

- Asta si masinaria de pus capace, care m-a facut efectiv sa rad. Nu stiu cum sa v-o descriu to do it justice, asa ca va trimit la Blogul Mamei Incepatoare - gasiti acolo mai multe filmulete din fabrica, printre care si masina asta de care va spuneam. Foarte amuzanta!

- Stiati ca "sticlutele" de carton, cum sunt cele care alearga pe banda, ca in imaginea de mai jos, sunt umplute prin partea de jos, nu prin gura sticlei? O sa ma gandesc la asta de fiecare data cand o sa beau dintr-o cutie de asta :)

Foto de Elena Cîrîc

- Fermentii se tineau la friiiiig in niste cutii dintr-astea ca de laptic si se puneau din cand in cand in lapte, sa se dezghete si sa isi faca treaba

- Toata fabrica era plina cu diverse tabele si tabelute, pe care erau scrise tot felul de chestii colorate si pe care progresul unei anumite activitati se marca cu markerul intr-o placinta (nu placinta cu branza, grafic din acela ca un cerculet :P). Asta a fost cireasa de pe tortul meu de organizing-list_making-coloured_marker_using addict care sunt :)

- Ne-am jucat si de-a dress-up cat am stat pe acolo, adica am purtat niste costume semi-spatiale (zic semi ca nu aveau si masca de oxigen): adica halat, scufita rosie, ochelari de protectie, dopuri in urechi. La un moment dat chiar ma simteam usor in spatiu, ca nu auzeam, ameteam nitel de la ochelari si umblam printre muuulte tevi

Foto de Elena Cîrîc

- Sotul e foarte fericit ca i-am dat liber la NutriDay (pe care nu l-am mai cumparat de mult timp si care ii place lui foarte mult) pentru ca am vazut cum se face si ca nu se pun chestii buga-buga în el
- Branzica nou-nascuta ne-a placut. E mult mai cremoasa decat m-as fi asteptat de la o branza, sotul in continuare sustine ca e iaurt. Cand am ajuns acasa, Mariei ii era foame si a dat gata trei paharele de branza din doua miscari, deci e un feedback foarte bun. Atat ca mie, personal, mi se par atat de mici paharelele, ca parca-s de jucarie. Nu am luat niciodata Danonino, deci nu suntem obisnuiti cu formatul asta mic-mic. As fi preferat sa fie 100g intr-un pahar mai maricel, versus doua paharele de cate 50g. Dar or fi stiind ei ceva de le-au facut asa

Per total a fost o experienta tare faina, dar care musai trebuie repetata impreuna cu piticotii - imi inchipui ce fain trebuie sa fie pentru ei sa vada cum se face iaurtul. Din fericire, am inteles ca se poate merge cu copiii acolo, in grup organizat, cu un adult la 15 copii cel putin si cu o programare prealabila. Din ce am inteles de la gazdele noastre, pentru urmatoarea perioada e plin de programari, dar daca vreti, puteti sa ii contactati la datele de pe site si cu siguranta veti afla ce zile mai sunt disponibile pentru vizite. Chiar nu ratati ocazia, ca e tare fain :)