Placinte (grafice) cu branza

Dintotdeauna mi-au placut cel mai mult graficele tip placinta, iar acum avem in meniu placinta cu si despre branza :-))

Multumesc mult ca ne-ati ajutat cu completarea chestionarului! Am primit frumoase rezultate si grafice colorate, dupa cum urmeaza:

62.7% din cele 134 de persoane care au completat chestionarul au inceput diversificarea cu legume, iar 52.2% cu fructe. Branza de vaci a fost a 3-a in topul preferintelor pentru inceputul diversificarii (26.1%), urmata de cereale cu 19.4%. Asadar, piureurile de fructe si legume (+/-branza) sunt inca primele pe lista alimentelor pe care le papa picii pentru prima data, se pare ca cerealele nu au castigat inca suficient teren si la noi (citisem parca, la un moment dat, ca in State, de exemplu, cerealele sunt baza atunci cand vine vorba de inceputul diversificarii).

 

Acum, privind in urma, as face si eu lucrurile altfel: as incepe cu legumele si as lasa fructele pe mai tarziu. Nu stiu daca din cauza faptului ca fructele sunt mai dulci si legumele fara sare mai yuck (pentru noi, cei mari, cel putin), dar introdusul legumelor a fost ceva mai dificil. Prin legume inteleg non-morcov, pentru ca am avut niste morcovi de la tara care erau mai dulci decat merele si perele. Si nu m-as mai stresa asa de tare in privinta cerealelor, data viitoare.

Cat despre branza, criteriul principal in alegerea ei este claaaaar preferinta copilului (47.8%).  Al doilea factor, in ordinea importantei, este lista de ingrediente (37.3%). M-a surprins prezenta in top 3 a recomandarii pediatrului. Uau, inseamna ca aveti pediatri tare faini. Noi nu avem o relatie suficient de apropiata cu al nostru incat sa discutam despre branza :-P Recomandarile din partea altor mamici si recomandarile de pe internet sunt in partea de jos a clasamentului, cu 8.2%, respectiv 3.7% (internetul chiar a luat bataie de data asta :-))

Noi am mers pe mana altor mame, respectiv pe mana bunicilor, dar asta doar pana a mai crescut Maria, cat sa isi exprime punctul de vedere. Acum ne incadram in cei 47.8% care, desi fac dansul ploii si se joaca de-a v-ati ascunselea cu branza prin mancare, nu reusesc sa pacaleasca piticotul sa manance altceva decat branza care ii place lui (la noi, asta a fost Danonino Branzica Natur). Cred ca in aceeasi situatie se afla si una din mamicile care a mentionat, la intrebarea 6 (Daca ati crea dvs. o noua branzica proaspata de vaci, care ar fi principalele caracteristici ale acesteia) ca ar face branzica portocalie, sa fie mai atragatoare pentru copilul din dotare.

Cantitatea de branza consumata de copil la o singura masa e fie de mai putin de 100g (53.0%), fie de 100-200g (40.3%). Maria cam tot asa, in jur de doua paharele mici de Danonino la o masa, adica in jur de 100g (bine, cam un sfert sfarseste intinsa pe toata fata).

Intrebarea mea preferata (sau, mai degraba, raspunsurile mele preferate) a fost cea cu modul in care mananca piticotii branza. Majoritatea prefera branza simpla, apoi lupta este stransa intre fructe si alte ingrediente. Legumele si cerealele sunt la ultimele in clasament.

 

Maria prefera, in continuare, branza simpla (adica branza cu iaurt, de fapt, ca e mai cremoasa). Dar mie mi-au placut raspunsurile de la “Alte ingrediente” pentru ca mi-am mai trecut pe lista niste combinatii. Vi le spun si voua, poate va mai vin idei:

• Cu smantana si mamaliga – asta da, a mers si la noi de cateva ori. Si cu putin unt
• Cu miere de albine (asta e o combinatie faina si pentru adulti). As mai pune aici cateva stafide sau goji si nuci pisate
• Cu paste – eventual cu paste de casa, yumm
• Pe paine, cu mirodenii si verdeturi – Maria noastra tocmai a prins gustul tartinelor (respectiv al linsului branzei de pe felia de paine, fara sa manance efectiv painea), deci cred ca o sa facem mai des branza cu mirodenii
• In sufleuri sau budinci – asa mai reuseam sa maschez oul, de care gogosenia nu se prea atinge (o varianta de reteta aici)
• In omleta – asta nu am incercat pana acum cu branza dulce, ci doar cu sarata, pentru noi. S-ar putea sa fie o varianta, daca mai cremoseste putin omleta

Acestea fiind spuse, pofta buna!

Ce mare branza?

Iei laptele, il pui pe foc, il lasi sa se incalzeasca bine, pui niste zeama de lamaie, lasi sa se inchege, scurgi si taaa-daaaaaaa: branza!

Asa ca am asteptat sa adoarma Maria, care avea pe atunci 8 sau 9 luni, m-am suflecat si m-am pus pe treaba. Am pus un litru de lapte pe foc. Foc mare, oala cu peretii subtiri -> l-am afumat nitel. Eh, noi sa fim sanatosi. Am stors zeama de la jumate de lamaie, am turnat-o in oala si am facut “uaaaaaaau” cand am vazut ce fain se incheaga. So far so good.

Acu’ urma scursul. Stiam ca treaba asta nu se face in sita (nici pana in ziua de azi nu stiu de ce, ca am o sita din aia metalica numa’ buna), la tara branza se scurgea intr-o bucata de perdea sau in tifon. Stiam sigur ca primisem de la mama in zestrea de facultate, pe langa prosoape noi si frumoase de bucatarie, si o bucata mare si alba de tifon, tocmai pentru situatiile de genul asta. Dar n-a fost chip sa o gasesc atunci, asa ca am recurs la o rola de tifon-banda, care ramasese nedesfacuta de cand am fost la maternitate. Am pus peste un bol doua benzi de tifon (ca erau prea inguste si nu puteam folosi doar una) si am turnat branza cu zer cu tot acolo. Bineinteles ca, din moment ce eu eram cu mainile pe oala, si nu pe tifon, tifonul s-a facut gramada in bol si a ajuns sa balteasca vesel in zer, impreuna cu branza care evadase din bocceluta. Am pescuit cum am putut branza cu cele doua bucati de tifon si am reusit sa fac pachetelul acela din care picura zerul, asa cum vazusem la bunici. 

Sursa foto

Problema era ca bunicii aveau un loc special in bucataria de vara unde se scurgea branza, agatata intr-un cui. Eu ce sa fac cu ea? As fi putut sa o agat de robinet, dar mai aveam de spalat vase in chiuveta. Din fericire, mobila veche de bucatarie se inchidea cu un fel de zavor ca un carlig, de care am agatat bocceaua cu branza. O zi, cat am lasat branza la scurs (ceva cam mult timp, aveam sa aflu mai tarziu), m-am impiedicat de zeci de ori de branza care satatea spanzurata acolo si mai ales de vasul in care picura zerul, care trebuia sa stea fix in mijlocul blatului din bucatarie.

Si asta a fost prima branza pe care am facut-o vreodata – o mare branza, si la propriu, si la figurat. La propriu, pentru ca din guguloiul maricel de branza rezultat, Maria a mancat fix o lingurita. Si inca o lingurita a doua zi. Noi suntem pe principiul ca niciodata nu e suficienta branza, dar atunci era Postul Craciunului si nu am putut s-o mancam noi. Deci branza mea proasptata a sfarsit in congelator. Si la figurat a fost tot o mare branza, pentru ca mi-am batut capul cu ea mult mai mult decat m-as fi asteptat. Sigur, eu am doua maini stangi si neuroni indoielnici mai ales in cele gospodaresti si sunt convinsa ca oricine cu putina judecata s-ar fi descurcat excelent din prima, dar creierul meu nedormit atat a putut la momentul respectiv. Motiv pentru care nu m-am grabit sa mai fac branza de casa si, dupa inca vreo 2 incercari, am trecut peste sentimentul de vinovatie si i-am dat Mariei branza care creste in magazin.

Apropo de branza (vorba bancului), cei de la Danonino au niste intrebari pentru noi.  Cand am fost in vizita la Danone am aflat ca Danonino Branzica Natur a aparut in urma unor studii de piata serioase si la cererea expresa a celor din Romania, pentru a raspunde nevoii parintilor de a avea o branzica naturala si cremoasa pentru copiii lor. Dar studiile nu s-au oprit odata cu lansarea branzicii pe piata, asa ca ei ne cer parerea cu privire la branza in alimentatia copiilor. Ne-au pregatit un chestionar pe care il puteti completa aici (nu dureaza mai mult de jumate de minut, sunt doar 6 intrebari).

Multam! Rezultatele chestionarului le vom discuta saptamana viitoare (sunt foarte curioasa :) ).