Despre corespondenta

De fiecare data cand visez frumos, se face ca sunt in scara blocului si imi caut cheile in buzunar. Deja se vede ca e casuta postala plina ochi si sar intr-un picior de bucurie in jurul ei. Cand o deschid, din ea se revarsa cele mai ciudate si mai minunate lucruri: scrisori in plicuri timbrate, cu stampila rotunda; biletele colorate, impaturite in graba; reviste de tot felul; oracole (mai tineti minte oracolele?). Sunt atat de multe ca imi scapa din mana si se imprastie pe jos, trebuie sa le culeg pe toate cu grija pana imi umplu bratele si, intr-o stare de maxim extaz, ma grabesc spre casa, unde pot citi pe indelete toata comoara proaspata cu miros de hartie, cerneala si lipici.

Wishful thinking, as zice. Sau amintirea vie a vremurilor cand asa vorbeai, maica, cu oamenii. Si faceai schimb de poze cu Backstreet Boys, decupate de prin revista Bravo. Si vorbeai despre muzica si carti si fotbal si vreme si scoala si ce te mai preocupa acum o suta de ani.

As mai avea timp si rabdare sa scriu scrisori lungi si sa stau la coada la posta pentru timbre? Nu stiu ce sa zic. M-as bucura sa primesc orice (in afara de facturi) in cutia postala? Cu siguranta. Si, pentru ca fetele m-au intrebat la un moment dat ce-i aia posta si ce-s alea timbre si ce-i aia scrisoare (ioai, copiii astia tehnologizati), ne-am facut obicei sa pregatim si sa trimitem felicitari. Cu miros de hartie si cerneala si lipici.

Solutii reciclare - Sigurec

La noi in casa se toaca o cantitate impresionanta de hartie. Din fericire, hartia e toata reciclata de la birou - foile printate pe o parte capata printese si pirati (!) si animale si desenele abstracte ale Sofiei pe partea cealalta, apoi dispar misterios de pe mesele de lucru ale fetelor.

Dupa ce am adunat doua cutii mari de astfel de foi, am inceput sa ne intrebam ce facem cu ele. Am cautat pe net niste centre de reciclare la noi in zona si am urcat cutiile in masina intr-o zi cand mai aveam si alte drumuri de facut, cu gandul sa lasam si cutiile undeva. Primul "undeva" era prin Ferentari, dar nu stiam exact pe unde si nici nu aveam chef sa exploram (nu avea numar de strada si telefon) :) La alt centru nu raspundea nimeni la telefon. Dupa alte cateva incercari esuate, Domnul Sot mi-a atras atentia ca lista pe care ma uitam era din anul de gratie 2008 :))

Prin urmare stateam in masina, in parcare la Grand Arena, cu doua cutii imense de hartie in portbagaj, cautand de zor un loc unde sa le putem duce la reciclat. Nu stiu cum am dat pe google peste site-ul Sigurec si am constatat cu mare bucurie in cuget si simtiri ca aveau un centru de colectare chiar in parcare la Grand Arena. Am mersi cu masina 20 de metri mai in dreapta :)) si am ajuns la un Sigurec Prime, un fel de container smart unde se pot lasa tot felul de lucruri, de la electrocasnice la hartie. Un nene amabil ne-a cantarit hartia si ne-a dat un voucher de 2 lei si ceva pe 17 kile de hartie. Voucherul respectiv putea fi folosit in Carrefour in termen de cateva zile.

Ne-am foarte bucurat ca i-am gasit si ca ne sunt foarte aproape. Am vazut pe site ca au o acoperire foarte buna la nivel national, de obicei ii veti gasi pe langa unul din marii retaileri (Cora, Carrefour, Auchan).

Tot pe site am vazut ca exista si varianta Sigurec Mobil - ridica ei deseurile direct de la domiciliu (foarte fain mai ales pentru electrocasnicele mari), ii poti chema prin site sau prin aplicatie.

Voi unde duceti la reciclat ce reciclati?

PS Daca va e mai la indemana Mega Image, puteti recicla diverse si la ei - am aflat acum ceva vreme de pe Iubesc Orasul Meu. 

Dileme - cartile

Locuim intr-un apartament cu 2 camere si iubim cartile.

Asta ar fi, in sine, o problema organizatorica. Fara sa luam in calcul cei 3 copii de varste diferite si cartile aferente.

Ecuatia complexa arata asa: foarte putine carti pleaca din viata noastra; multe vin in viata (si casa) noastra. Banuiesc ca multe vor mai veni - carti pentru varste mai mari, carti pentru scoala, carti pentru pasiunile (probabil) diferite ale celor trei fete co-locatare. Deci: multe carti care vin - putine carti care pleaca=problema de spatiu.

Incercam sa suplinim cartile avute cu cartile imprumutate de la minunata Biblioteca Ion Creanga, dar chiar si asa iesim uneori in dezavantaj: cand fetele isi intalnesc cartile preferate la biblioteca si ajungem sa le cumparam pana la urma, pentru ca nu putem trai fara ele.

Am triat si donat, insa nu e foarte mult loc de manevra. Nu ne putem desparti de Pixi, de iepurasii din Ghici cat de mult te iubesc, de enciclopedii, de cartea aia pe care o citeam in fiecare zi anul trecut, de cartea despre bebelusi, de..., de..., de....

Cateva din enciclopediile preferate

Si nu spun nimic de noi, cei mari, care ne descurcam cum putem si mai inghesuim cate inca ceva in locul acela mic mic ramas pe polita a treia, langa usa.

Voi cum faceti? Cum va organizati? Cum renuntati la carti? Puteti?(Si nu, KonMari stuff nu functioneaza la mine. Si da, recitesc des cartile care mi-au placut mult :) )

E-lactancia

Pentru momentele de "Alaptez. Oare am voie sa iau..." si continuati fraza cu ce arde la momentul respectiv, de la o bere cu lamaie (dupa o zi caniculara de alergat dupa sau in jurul copilului, in functie de varsta) la acele supozitoare pentru anumite probleme hemoroidale (de care nu ati mai scapat nici pana acum, the horror).

Pentru acele momente de stat in dubii, exista acum www.e-lactancia.org, unde puteti afla rapid daca aveti voie nurofen, alcool, aspirina, extract de castan si ce mai trebuie pe la casa omului.

Meniul saptamanal - metamorfoze si un template de printat

Folosesc o forma sau alta a meniului saptamanal de cativa ani. Am trecut de la o planificare stricta la varianta freestyle si inapoi, dupa cum s-a potrivit in viata noastra de la momentul respectiv. Si tocmai versatilitatea asta a facut planificarea meniului sa reziste in viata noastra in continua schimbare.

Cand am aflat prima data de ideea asta (de la Irina si Iulia acum niste ani), cel mai mult m-a atras faptul ca am nevoie de un tabel dragut si colorat :)) Perspectiva organizatorica, economiile cu privire la bugetul pentru alimente si reducerea risipei nu m-au convins asa cum a facut-o necesitatea de a gasi un printable dragut si colorat cu care sa ma joc. Asa ca am purces la cautat pe google si am realizat ca nu reusesc sa gasesc ce imi trebuie: un meniu care sa inceapa cu ziua de luni, sa fie format landscape, fiecare zi sa aiba o coloana cu cele 4 categorii (mic dejun, pranz, cina, gustari), liniile de tabel sa nu fie prea groase, dar sa fie :)) si piticii mei cu papetaria pot continua. In cele din urma mi-am facut un template al meu, pe care il puteti descarca de aici, daca va e de folos. El arata cam asa:

In perioada de inceput, varianta de mai sus a functionat foarte bine pentru mine: m-a disciplinat din punctul asta de vedere si m-a invatat sa gandesc in termenii unui meniu saptamanal. Nu l-am simtit niciodata ca restrictiv, pentru ca imi dadea structura de care aveam nevoie atunci. Desigur, nu era nimic batut in cuie si nu reprezenta o sursa de stres, ci ma asigura ca in orice zi a saptamanii am in frigider si camara cate ceva pentru a incropi mesele trecute pe lista.

Apoi template-ul meu a inceput mai mult sa ma incurce. Nu mai aveam chef sa printez si sa perforez, ma enervam daca vroiam sa fac planificarea si nu aveam foaia la indemana, era destul de incomod sa folosesc o foaie A4 cand agenda mea e A5, etc. In plus, am schimbat modul de planificare a meniului. In loc de luni-duminica, planific pentru vineri-joi, pentru ca vinerea e ziua de cumparaturi la noi si pana vineri dimineata trebuie sa am lista gata. Asa am ajuns sa fac planificarea meniului pe o foaie scrap A5, fara tabele si culori si ponei :P (imaginea de mai jos e inca din perioada planificarii L-D)

Varianta asta, in care zilele se succed pe verticala, m-a ajutat sa vizualizez mai clar cum pot combina cina de azi cu pranzul de maine si cum ma pot organiza mai usor cu gatitul in avans. In perioada respectiva lucram si trebuia sa pregatesc totul cu o seara inainte, trebuia sa fiu mai ninja putin daca vroiam sa am a doua zi mancare pentru copii si ceva de pus in pachetul pentru serviciu.

In momentul de fata am ajuns in etapa mai free-style. Pentru ca pot gati si pe parcursul zilei, dar si pentru ca nu stiu exact ce program avem pentru saptamana in curs, am nevoie de abordarea cea mai flexibila, care pentru noi acum arata asa: lista cu micul dejun, ciorbele si felurile principale pe toata saptamana.

Frigiderul e acum panoul de comanda pentru planificarea meniului saptamanal. Am pe el:
- lista cu ce am in congelator si in lada frigorifica
- lista cu ce am in frigider (am ajuns in punctul asta pentru ca, cu toata planificarea, tot mai mureau prin frigider diverse lucruri de care uitam)
- ce mai am prin camara de care vreau sa scap in viitorul apropiat :P (niciodata nu am reusit sa tin o lista la zi cu lucrurile din camara)
- listele de cumparaturi (cele doua carnete magnetice pe care le iubesc cu indarjire)
- meniul

Joi seara sau vineri dimineata, cand prind doua minute de liniste, iau foile de pe frigider si, pornind de la ce avem deja in casa, fac planul de bataie si lista de cumparaturi.

Inca doua lucruri m-au ajutat de-a lungul timpului sa ma tin de obiceiul asta:
- am pastrat cateva meniuri - inclusiv cele din posturi - si le reciclez cand sunt lipsita de inspiratie
- ma orientez in functie de programul pe care il avem si planific mancarurile mai elaborate pentru zilele mai libere; in rest, 30 minute meals :))
- schimb modul de planificare in functie de modificarile din viata noastra

Voi planificati? Ce functioneaza pentru voi? Tips and tricks?

PS  Puteti descarca un To do list de aici, daca va place modelul

Happiness is...

Buburuze prietenoase omului :)

Calorii

Din ciclul: "Aveti grija de copii, sa ardeti din calorii"

304 calorii per ora de ingrijit copiii x minim 6 ore pe zi, inseamna ca eu gresesc grav pe undeva :))

probabil doar mie si balenelor ne da cu virgula :))

Oda Eolienei

Nu sunt mare fan al interventiilor omului in natura. Dar, nu stiu de ce, raman de fiecare data gura-casca in fata eolienelor.

Prima data le-am vazut intr-o dimineata in Grecia, pe un munte pe malul marii (dap, relieful asta care impaca muntele cu marea m-a cucerit iremediabil).

Apoi le-am vazut la noi. Cum sunt ele asa, inalte, suple si inexplicabil de frumoase. Cum clipesc aproape simfonic noaptea. De fiecare data cand trecem pe langa Cernavoda stau asa si ma minunez de cat de frumoase sunt.

 Sursa foto