Update

Astazi implinesc o luna de cand m-am intors in campul muncii. Astazi fetele implinesc o luna de cand stau cu tati acasa (acasa sau prin parc, dupa caz, dupa posibilitati). O luna de adaptare la un nou program, la un nou stil de viata.

M-a framantat foarte mult problema plecarii la serviciu. Am numarat orele ramase din concediu, am tinut cu dintii de ultimele momente petrecute impreuna, pe timp de zi, in timpul saptamanii. M-am faramantat, m-am stresat.

Dar, Slava lui Dumnezeu, e bine. Mi-e drag de colegi, imi place ceea ce fac si imi dau seama ca asta e o mare binecuvantare, pentru care trebuie sa ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu (in loc sa cartesc ca vreau acasa la copii, asa cum am fost si inca sunt tentata sa fac).

Intre timp, Sofia creste, Maria vorbeste (in continuu, incat uneori abia se opreste sa respire :))), viata merge mai departe pe repede inainte, asa cum se intampla atunci cand iesi din casa si te prinzi in vartejul orasului.

Imi caut locul. Incerc sa imi dau seama ce mi-ar placea sa fac, in ce directie profesionala as putea sa ma indrept, dintre cele care imi sunt puse inainte la munca. Sa imi regasesc drumul si sa inteleg voia lui Dumnezeu in viata noastra.

"Sfantul Siluan Athonitul - Despre voia lui Dumnezeu si libertate

Este bine sa te predai voii lui Dumnezeu. Atunci in suflet este numai Domnul si nu alte ganduri; si el se roaga lui Dumnezeu cu minte curata si simte iubirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar chinui cu trupul.

Cand sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul insusi incepe sa-l calauzeasca si sufletul este invatat in chip nemijlocit de Dumnezeu, in vreme ce inainte era povatuit de invatatori si de Scripturi. Dar rareori se intampla ca invatatorul sufletului sa fie Domnul insusi prin harul Duhului Sfant, si putini sunt cei ce cunosc aceasta; numai cei ce vietuiesc dupa voia lui Dumnezeu. (...)

Cine-si face griji pentru sine insusi, acela nu se poate preda pe sine voii lui Dumnezeu astfel ca sufletul lui sa aiba pace in Dumnezeu. Dar sufletul smerit se preda voii lui Dumnezeu si vietuieste inaintea Lui cu frica si iubire: cu frica, ca sa nu intristeze cu nimic pe Dumnezeu; cu iubire, caci sufletul stie cat de mult ne iubeste Domnul. Lucrul cel mai bun este sa te predai voii lui Dumnezeu si sa induri intristarile cu nadejde. Iar Domnul, vazand intristarea noastra, nu ne va da niciodata peste puterile noastre" (text preluat de aici).