My First Reading Library

Va spuneam acum ceva timp ca am un mare crush pe cartile de la Usborne. Parca prin ianuarie am citit pe blogul Adrianei despre My First Reading Library, care era la mega reducere, la Adina. M-am sucit si m-am invartit in jurul ideii cateva zile, dar cand bunica materna m-a sunat sa ma intrebe ce sa le ia fetelor cadou, aveam raspunsul gata pregatit :P

Si asa a aparut in viata noastra My First Reading Library. Este vorba despre un set de 50 de carti in limba engleza, pentru copiii care invata sa citeasca. Sunt impartite pe nivel de dificultate: cele verzi au cateva fraze mai lungi pe pagina din stanga, pe care le citeste parintele, iar pe pagina din dreapta sunt cateva cuvinte scurte (de regula onomatopee, mai ales pentru primele carticele) pe care le citeste copilul singur. Volumele galbene au enunturi mai simple, pe care le citeste copilul singur, in timp ce frazele din volumele mov devin ceva mai complexe. Parcurgand cele 50 de carti nu puteam sa nu ma intreb de ce nu avem si noi ceva asemanator in romana...

Textele sunt fie originale, fie adaptari dupa fabule sau povestiri din lumea intreaga. Iar ilustratiile sunt de-a dreptul fascinante. Dupa ce am trecut prin jumate de pachet (citeam cu Maria doua carti inainte de somnul de pranz si doua inainte de somnul de seara) am inceput sa ii recunosc pe ilustratori. Fred Blunt si Mike Gordon cred ca mi-au ramas cel mai aproape de inima.

Ilustratii de Fred Blunt

Ilustratii de Fred Blunt

La sfarsitul fiecarui volum sunt cateva exercitii pe marginea povestii - gaseste diferentele dintre imagini, gaseste cuvantul care lipseste din fraza, spune daca frazele sunt adevarate sau false, etc.

Cartile sunt micute, putin mai inguste decat un caiet A5. In imaginea de mai jos, le-am pus alaturi o agenda format standard A5, sa va faceti o idee mai clara cu privire la dimensiunea volumelor.

Cartile vin intr-o cutie de carton foarte practica - imi place ca am unde sa le tin gramada, sa nu se imprastie prin toata casa.

Mai jos puteti vedea un colaj cu toate carticelele din pachet.

Cu ele ne-am inmuiat si noi degetele in limba engleza: textele sunt scurte si le putem citi mai intai in engleza si apoi in romana, pagina cu pagina, fara ca Maria sa se plictiseasca sau sa piarda sirul.

Fiind atat de multe, acopera destul de multe teme si le-am putut combina cu diverse alte carti / joculete atunci cand situatia (Maria :P) a cerut-o. Revin cu detalii in curand :)

1

Acum un an pe vremea asta, eu asteptam si asteptam si ea nimic.

La un moment dat s-a razgandit si, de un an de zile, ne umple inimile, urechile, casa si vietile de nesfarsita bucurie :)

Jocuri de zacut

Sunt zile cand vin acasa de la munca si vreau doar sa zac. Asa, de-a latul patului, cu capul in perna.

Nu mult. Vreo jumate de ora, sa-mi revin. Ei bine, asta nu mai e posibil de 3 ani incoace :)) Asa ca facem ce fac toti parintii: ne adaptam.

Prin urmare, in momente cand vreau sa zac si eu putin, apelez la "jocurile de zacut", respectiv jocurile in care eu pot sa semi-zac :))

1. de-a clatita
- eu (de preferat :)) ) stau intinsa pe pat, in timp ce Maria ma face clatita, intr-o patura. Apoi ma lasa la copt. Apoi eu o anunt ca nu m-am copt bine si ca trebuie sa mai stau nitel in cuptor :)) De obicei, totul se termina cand eu atipesc si ea sare pe mine sa ma trezeasca :P

2. de-a mersul la somn (preferatul meu)
- Maria se preface ca ma imbraca in pijama. Trebuie sa imi incheie tooooti nasturii de la pijama, in timp ce eu sunt intinsa pe pat (si, nu stiu cum se face, dar pijamaua mea imaginara are o gramaaaada de nasturi). Apoi imi citeste o poveste, ma inveleste si ma lasa sa dorm. Circa 30 de secunde. Dar tot e ceva

3. de-a perna

- "Vaaaaaai, dar ce perna miscacioasa am! Nu sta deloc (incercand sa ma culcusesc cu capul pe Maria). Si mai si chicoteste!" Putem sa facem asta minute in sir, Maria se bucura foarte tare.

4. piramida cere varf
- eu sunt baza piramidei, Maria si Sofia se rostogolesc/cladesc pe mine pana facem o piramida

5. ce am eu pe spate
- Maria imi pune pe spate diverse obiecte si eu trebuie sa ghicesc ce sunt ele, in timp ce Sofia se catara si ea pe mine

Voi cum mai faceti cand vreti doar sa stati jumate de ora in pat?

The Big Doodling Book

In weekendul prelungit care tocmai ce-a trecut trebuia sa mergem la Suceava. Dar, cum n-a fost sa fie din motive de proiecte-care-nu-se-termina-la-timp-la-serviciu, am ramas acasa si bine am facut. Am stat in principal in casa si m-am scufundat in carlionti energici si falcute pufoase. M-am imbibat bine bine de tot - cu bucurie, cu tipete vesele si cu tipete nervoase, cu micile capaceli (deja!) si, din nou, cu multa bucurie.

Una din sursele de chitaieli de la sfarsitul saptamanii a fost The Big Doodling Book de la Usborne (multumim, Adina!), cu care Maria ar fi si dormit, daca o lasam. O carte MI-NU-NA-TA (apropo, sunt indragostita de cartile de la Usborne, avem si My First Reading Library, despre care sper sa va povestesc in curand).

The Big Doodling Book nu este propriu-zis o carte de colorat, ci o carte de...doodling :))

 

Adicatelea, copiii sunt incurajati sa umple contururile cu diverse tipuri de hasura/doodles (ca parca mazgaleli nu e cuvantul cel mai potrivit).  Sau sa deseneze ochi/nas/gura/urechi/maini/picioare pe diverse forme. Hai mai bine sa va arat niste imagini, totusi :P

Noi am inceput cu bufnitele, care ne-au dus cu gandul la The Book of Sleep.

 

Apoi am completat fetele de animale, prilej cu care am citit din nou Old McDonald Had a Farm (parte din My First Reading Library de care va povesteam mai sus).

 (Ne-am uitat in Old McDonald sa vedem cum arata animalutele)

Si am desenat si lana pe oite si capre, pe un fundal sonor adecvat.

Alte imagini din carte (cateva din cele 96! de pagini):

In punctul asta al existentei, Maria e un pic prea mica pentru genul asta de activitati, dar am inceput sa ne facem mana, desenand apasat, concentrate, cu varful limbii scos in coltul gurii. Eu m-am bucurat tare mult si de grafica minunata a cartii, eye candy, pe cuvant! :)

Si am gasit si fise/semne de carte pentru doodles pe site-ul Usborne, asa ca spor la colorat! :))

Pinkabella Dress-Up

Cand am fost la Antic ExLibris zilele trecute, pentru a cumpara un cadou, nu m-am putut abtine si i-am luat Mariei o alta carte cu personajele din Casa Roz – Pinkabella Dress-up (acu, fie vorba intre noi, Pinkabella?!?). 

Anyways. Prima carte a Mariei de imbracat fetitele. 32 de pagini frumos illustrate, 4 foi de autocolante minunate (detaliile sunt superbe!), 10 lei.

Maria s-a descurcat bine la lipit rochiile, dar a avut ceva probleme cu pantalonii si pantofii – i-a fost mai greu sa ii lipeasca fix pe desen (a fost un exercitiu foarte bun de motricitate fina).   

E prima data cand pun si eu mana pe o carte de genul asta si am fost foarte incantata de faptul ca nu exista right and wrong. Poti sa faci multe combinatii, hainele nu sunt gata desemnate pentru pagina cutare sau cutare, the sky is the limit. La inceput, asta a inhibat-o putin pe Maria. Dupa ce a prins nitel curaj, a devorat-o ca un livrovor lipitor care se respecta.

Am lipit jumatate din abtibilduri impreuna duminica, restul urmand sa ii ramana pentru luni, in timp ce eu sunt la serviciu.

Luni seara, cartea mai avea, spre surprinderea mea, cam jumatate din autocolante. Cum de?

- Mami, pantalonii nu sunt pentru fetite, ca nu se invart. Iar rochitele le-am terminat de lipit.

Mno. Mai zi-i ceva.

Update

Astazi implinesc o luna de cand m-am intors in campul muncii. Astazi fetele implinesc o luna de cand stau cu tati acasa (acasa sau prin parc, dupa caz, dupa posibilitati). O luna de adaptare la un nou program, la un nou stil de viata.

M-a framantat foarte mult problema plecarii la serviciu. Am numarat orele ramase din concediu, am tinut cu dintii de ultimele momente petrecute impreuna, pe timp de zi, in timpul saptamanii. M-am faramantat, m-am stresat.

Dar, Slava lui Dumnezeu, e bine. Mi-e drag de colegi, imi place ceea ce fac si imi dau seama ca asta e o mare binecuvantare, pentru care trebuie sa ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu (in loc sa cartesc ca vreau acasa la copii, asa cum am fost si inca sunt tentata sa fac).

Intre timp, Sofia creste, Maria vorbeste (in continuu, incat uneori abia se opreste sa respire :))), viata merge mai departe pe repede inainte, asa cum se intampla atunci cand iesi din casa si te prinzi in vartejul orasului.

Imi caut locul. Incerc sa imi dau seama ce mi-ar placea sa fac, in ce directie profesionala as putea sa ma indrept, dintre cele care imi sunt puse inainte la munca. Sa imi regasesc drumul si sa inteleg voia lui Dumnezeu in viata noastra.

"Sfantul Siluan Athonitul - Despre voia lui Dumnezeu si libertate

Este bine sa te predai voii lui Dumnezeu. Atunci in suflet este numai Domnul si nu alte ganduri; si el se roaga lui Dumnezeu cu minte curata si simte iubirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar chinui cu trupul.

Cand sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul insusi incepe sa-l calauzeasca si sufletul este invatat in chip nemijlocit de Dumnezeu, in vreme ce inainte era povatuit de invatatori si de Scripturi. Dar rareori se intampla ca invatatorul sufletului sa fie Domnul insusi prin harul Duhului Sfant, si putini sunt cei ce cunosc aceasta; numai cei ce vietuiesc dupa voia lui Dumnezeu. (...)

Cine-si face griji pentru sine insusi, acela nu se poate preda pe sine voii lui Dumnezeu astfel ca sufletul lui sa aiba pace in Dumnezeu. Dar sufletul smerit se preda voii lui Dumnezeu si vietuieste inaintea Lui cu frica si iubire: cu frica, ca sa nu intristeze cu nimic pe Dumnezeu; cu iubire, caci sufletul stie cat de mult ne iubeste Domnul. Lucrul cel mai bun este sa te predai voii lui Dumnezeu si sa induri intristarile cu nadejde. Iar Domnul, vazand intristarea noastra, nu ne va da niciodata peste puterile noastre" (text preluat de aici).