Biblioteca - volumul II

De cand ma stiu, ideea de a imprumuta carti nu a fost niciodata o optiune. Orice persoana prinsa zdravan de microbul asta poate sa spuna ca, in lumea iubitorilor de carti, exista o singura optiune: posesia.

Pentru mine, imprumutul cartilor de la biblioteca era un gest fundamental scolaresc. In generala, mergeam mai mult in sila la biblioteca, imi era efectiv frica de tanti de acolo, care tipa mereu. In liceu, desi aveam cea mai minunata bibliotecara din lume, imi intrase in reflex faptul ca ma duc acolo sa imprumut doar carti pentru scoala, pe care le voi citi doar de nevoie si pe care nu ar merita sa fac un efort sa mi le cumpar. Nu, nu se punea problema de a le cumpara. Banii de carti (si, de multe ori si banii pentru alte lucruri) se duceau pe cartile acelea pe care le aduceam acasa ca pe niste prieteni care statusera pana atunci in gara si abia asteptau sa aiba un camin iubitor si un acoperis adevarat deasupra capului.

Abia in facultate am descoperit cu adevarat biblioteca si am facut o pasiune devastatoare pentru BCU. Dupa ce am terminat de mers acolo de nevoie, pentru diverse proiecte, am inceput sa merg de drag. Imi luam foile mele de citit - sa bagi propriile materiale in BCU era, la vremea respectiva, ca un fel de trecere a granitei pe burta, pe sub gardul de sarma. Dar mi se parea ca locul in sine este mult prea academic pentru a merge sa citesti Jane Austen, tolanit in scaun. In plus, minunatia de BCU vine la pachet cu o rigiditate bibliotecareasca peste medie (cu carduri de acces si penalizari si tot tacamul). Si, mai ales, vine cu imposibilitatea de a lua carti acasa, ceea ce poate face o biblioteca sa fie destul de neprietenoasa.

Au urmat cativa ani de citit prin metrou carti cumparate cu ani in urma si de recitit eternele carti care, desi partial le stii pe de rost, nu inceteaza sa te surprinda. Apoi, in viata iubitorului de carti (sau a livrovorului, daca imi da Andru voie), au aparut puii de livrovor. Iar cand intra si cartile pentru copii in schema, toata treaba ia proportii astronomice. Pentru ca de regula cartile pentru copii sunt mici si multe, se consuma foarte repede (inclusiv la propriu) si sunt atat de faine ca efectiv nu poti sa te abtii. Cred ca, daca nu era vigilenta jumatatea adulta rationala a familiei, mancam carti, ne imbracam cu carti si plateam intretinerea cu... Nu stiu exact cu ce, ca de carti nu ne-am putea desparti :))

In starea asta, am ajuns, nu stiu cum, la Biblioteca Ion Creanga si a inceput o noua era a cartilor in viata noastra. Cartile de imprumut. Cartile de incercare. Cartile pe care le probezi, sa vezi cum ti se aranjeaza pe suflet. Cartile care inca nu te-au convins. Cartile pe care trebuie sa le descoperi. Cartile care, prin cine stie ce intamplare, ti-au sarit in brate. Cartile pentru clipa asta a vietii tale si atat. Cartile sezoniere.

A fost prima data cam mi-am dat seama ca la biblioteca sunt si carti pentru mine. Nu doar pentru Maria, sau pentru Maria si mine, ci carti pentru mine. Asa ca m-am pierdut printre rafturi ca intr-un exercitiu de degustare si am plecat de acolo cu un brat de carti de oameni mari.

Pornisem dupa Gramatica fanteziei si am mai plecat acasa cu inca 5:
- Wordsworth - Selected poems - doar pentru ca se poate :) nu am un suflet liric, darcine poate rezista cand vine vorba de Lake Poets?
- PG Wodehouse - Blandings Castle - pentru ca am ras cu lacrimi la metrou citind romanele lui cu Jeeves
- Hemingway -the Snows of Kilimanjaro - pentru ca am dat cu ochii de ea si mi-a amintit de cea mai frumoasa perioada din liceu, cand am facut un curs de analiza literara cu un profesor american care mi-a deschis efectiv mintea si a pus acolo lucruri frumoase. Si pentru ca am confundat-o cu Hills Like White Elephants :))
- Edith Wharton - Ethan Frome - doar pentru ca mi-a facut cu ochiul de pe raft si, vai, cat de bine a facut. Cu ea am inceput si tare imi place scriitura peste care am dat
- Anii Magici. Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor - pentru ca tocmai a adus-o cineva inaintea mea si am gasit-o pe receptie cand am ajuns :)) Si pentru ca m-am saturat sa dau bani pe carti de parenting si sa aflu, dupa ce le citesc, ca nu rezonez cu ele de nici o culoare

Dap, atat e de fain la biblioteca. Reading with no strings attached :)

Cat e de fain sa faci asta cu cartile de copii nu e nevoie sa va mai spun. Mersul la biblioteca m-a salvat de multe ori de la niste achizitii relativ pripite. Dar m-a si facut ca cumpar cartile fara de care nu se mai poate. De data asta am luat pentru Maria:
- Cepelica - benzi desenate cu CD
- A doua carte cu Apolodor
- Beatrix Potter - Iepurasul Peter - o editie veche veche de tot, descoperita din intamplare
- O carte Disney cu printese (dap, a inceput acel moment al existentei)
- Cum iubeste mami puiul
- O carte de povesti din colectia Stiu sa citesc de la Girasol

Simt ca am dat peste niste comori in toata regula, asa ca revin cu detalii :)