De cand ma stiu, imi doresc Anglia. Marea Britanie, de fapt. Cu Londra ultra-turistica, cu Big Ben si Tower Bridge si London Eye si tot tacamul. Cu Londra autentica, stiuta doar de cunoscatori. Cu Essex si pajisti si oi (multe multe oi). Cu orasele mici, care musai au strada principala in panta, cu un pub la mijloc in fata caruia e parcata o masina mica, rosie. Cu vreme racoroasa si umeda, proaspata si crocanta. Cu fish'n'chips si curry si Jamie si Gordon. Cu scotieni pe care nu-i poti intelege, oricat te-ai incrunta incercand macar sa le citesti pe buze. Cu kilturi, cimpoaie (dap, chiar imi plac cimpoaiele) si cu sosetele alea minunate care se poarta la kilturi - v-ati uitat vreodata la ele? Sunt incredibile. Cu maluri stancoase irlandeze si vremea mohorata care face marea de-a dreptul irezistibila. Cu gard viu intre mosii si case ca-n Jane Austen. Cu umor delicios ca la Jerome. Cu sutele fe feluri de engleza savuroasa din care nu intelegi o iota.
Ei bine, anul asta am primit Anglie. Nu iarna cu nameti si ger, ci Anglie in toata regula. Ceata de-ti bagi degetele-n ochi, umezeala de stau rufele la uscat de anul trecut, frig suficient cat sa-ti faci un obicei din ceaiul de la ora 5. Si 6. Si inca doua ceaiuri la culcare. Dap, am primit o generoasa portie de Anglie. Astept si restul :)
Dupa doua zile, eu bag uscatorul de rufe in casa...:)))
ReplyDeleteMai nou am pe balcon si bradul de la Craciun...zice fie-mea ca-l tine toata iarna..."pan' la primavara, mami, te roooog"...si baga si lacrimi :))) Asa ca am rufele mereu ude si pline de ace de brad :)
Marinush
Ude si cu ace - combinatia ideala :)))) Nu am incercat sa scoatem bradul inca, dar presimt ca o sa se lase cu plansete si la noi...
Delete