Slow living - luna 1

Ideea Irinei de a lansa provocarea Slow Living mi-a placut din prima clipa. Insa m-a surprins cat de repede am ajuns la finalul lunii ianuarie - cred ca am ramas in minte cu un decalaj de cel putin o saptamana, din cauza sarbatorilor de iarna.

Iata, asadar, cum a aratat luna ianuarie pentru noi:

HRANESC: Avand in vedere ca acum stau acasa, gatesc destul de mult (desi gatit e mult spus - cred ca mai potrivit ar fi "experimentez pe pielea familiei mele nevinovate"). M-am orientat spre mancaruri care se fac foarte rapid si eventual in vase putine :) Luna asta m-am imprietenit cu budincile: Maria nu prea a luat in greutate de ceva vreme si pediatra noastra cea draguta ne-a recomandat sa ii dam budinci dimineata si seara. Va recomand cu caldura varianta clasica de budinca de paste cu branza de vaci, cu un extra twist: nuca de cocos. E un vis! Tot luna asta am gasit si o solutie pentru smantana congelata. Am primit chiar inainte de post multa smantana de la mama si am congelat o parte din ea. Desi nu se strica la gust, se separa de zer - se branzeste si nu mai e deloc cremoasa. Asa ca am folosit-o pe post de branza, dupa ce am scurs-o putin. O parte din ea am pus-o in budinca de mai sus, o alta parte am amestecat-o cu unt si mirodenii, sa o intindem pe paine.

PREVAD: Am refacut stocul pentru camara si, slava lui Dumnezeu, am facut asta chiar inainte sa vina nametii, deci nu a fost nevoie sa mai iesim la cumparaturi. Nu am conservat nimic, ca nu prea ai ce pe vremea asta. In schimb, mi-am propus sa gatesc folosind ce mai aveam prin congelator, ca nici alimentele congelate nu tin o vesnicie. Asa ca am luat-o incetisor si mi-am facut meniul saptamanal in baza a ceea ce presupuneam ca am in congelator. Asta e o poveste mai complexa, pe care v-o spun zilele urmatoare, ca am nevoie de ajutorul vostru.

REDUC: Aici e cu doua taisuri, ca am dat in mania reciclarii cutiilor si caserolelor pana in punctul in care am tot harciogarit diverse recipiente, asteptand sa le folosesc la ceva mai tarziu :)) Am organizat sertarul de la birou cu ajutorul cutiilor de la diverse alimente, acum e mult mai usor sa tinem rechizitele sub control. Am ochit niste cutii/caserole pentru organizarea hainelor fetelor, ca tare mi-a placut ce a facut Andrea Dekker aici. Insa, cum inca asteptam sa se intample in viata noastra un dulap pentru hainele fetelor, cutiile asteapta si ele in debara.

INVERZESC: M-am apucat de cateva zile de oil-cleansing-method: curatarea fetei cu ulei, cu ajutorul unui prosop inmuiat in apa fierbinte. Inca nu m-am lamurit daca imi prieste sau nu, asa ca revin peste ceva vreme pe tema asta. Si am luat in sfarsit glicerina vegetala pentru solutia de descalcit parul despre care am citit la Ama. De mult timp vreau sa o incerc, mai ales pentru Maria - are parul cret cret, cu firul foarte subtire si se intampla uneori niste cocoloase de nu merg scoase decat cu foarfeca.

CRESC: Ne-am luat un rozmarin si incercam sa nu il omoram. Momentan nu ne prea iese :))

CREEZ: Luna asta m-am desfasurat digital la capitolul creatie :)) Am pus cap la cap un caiet cu retetele pe care mi se salvasem de pe net, sa le printez si sa mi le pun intr-un caiet mecanic, sa le pot folosi chiar. Si am terminat in sfarsit un template de to do list la care am inceput sa lucrez acu vreo doua luni. Insa mi-e teribil de dor de mesterit ceva asa, cu mainile :P

DESCOPAR: Biblioteca si minunatiile pe care le contine. Si biblioteca proprie, prin care nu m-am mai uitat de ceva vreme. Am inceput sa citesc cate ceva despre educatia copiilor din perspectiva ortodoxa, in incercarea de a-mi pune putin gandurile in ordine pe tema asta.

MA BUCUR: de iarna. Maria e in culmea fericirii cand vede ca ninge afara si cand se tavaleste in zapada. Iar Sofia...se bucura in sinea ei ca ninge, sunt convinsa :)) Azi Sofia s-a intors pentru prima data de pe spate pe burta, deci am intrat in perioada de grija maxima (patul nostru este foarte inalt si foarte fara tablii). Iar Maria s-a distrat teribil in timp ce o gadilam pe talpa: Mami, dai cu razatoarea pe talpa? Pregatesti legume pentru ciorbica? :))

SIMPLIFIC: Tin cu dintii de meniul saptamanal, pentru ca altfel se dezlantuie haosul. Si am mai facut o curatenie prin haine sa pun deoparte ce e de dat, de dat inapoi (hainele cu burtica imprumutate), ce e de reparat. Am mai triat inca o data jucariile fetelor si serios ca nu inteleg de unde se aduna in halul asta. Cred ca se inmultesc ca kefirul in cutiile din debara sau pe rafturi, altfel nu-mi explic. Cartile stiu cum se inmultesc, guilty as charged :P

Tragand linie, slava lui Dumnezeu!, a fost o luna buna.

Nu uitati ca Irina ne gazduieste aici :)

Infasatul cu picioarele libere

Sau infasatul sumo :)

Nu sunt un mare fan al infasatului, dar au existat cateva situatii in care fetele se simteau mai bine infasate, chiar daca stateau in brate. Niciodata nu am fost convinsa de infasatul-cocuta-sarmaluta cum ne faceau ai nostri cand eram mici, sa avem picioarele drepte. Asa ca, atunci cand am vazut la maternitate infasatul-sumo, mi s-a parut o varianta foarte buna pentru ca lasa picioarele sa stea in pozitia fireasca de broscuta.

Pentru ca Sofia nu a avut chef sa stea la poza, v-o prezint pe papusa noastra... fara nume :)

Pentru inceput, intindem paturica sau prospul si asezam copilul cu umerii pe una din cele patru laturi ale lui.

Luam una din laturile paturii, o trecem peste mana cea mai apropiata si o bagam sub spate, lasand cealalta mana libera.

Facem acelasi lucru si cu cealalta parte a paturicii

In felul asta, picioarele raman libere
Adunam intre picioare materialul ramas, cam asa

Il rasucim, asa incat in partea de jos sa se formeze un fel de scutec

Ridicam partea de jos a paturii peste piept

Indreptam putin patura tragand de colturi, apoi punem colturile sub spate, cam asa

Nu imi dau seama daca e foarte clar ce zic eu aici, dar daca aveti intrebari, nu ezitati.

In sfarsit!

Niciodata, dar absolut niciodata, nu le-am avut cu moda. Eu si moda am fost mereu cam la fel de paralele ca slapii si zapada. Dar ma bucur ca, in sfarsit!, cineva a inteles cum sta treaba de fapt:

Ma bucur ca in sfarsit pot sa ma duc la munca la costum si cu adidasi :))

Si ca la urmatoarea nunta/cumatrie pot sa imi scot tenisii din geanta si sa sar de pe tocuri, fara sa creez panica in randul lumii. Pe principiul "Fata, dar n-ai vazut la Paris?" :))

Mda, ceva bun s-a intamplat in lumea modei de data asta. Picioarele mele sunt recunoscatoare!

PS Mireasa din colectia asta (Chanel 2014) avea o rochie din ceva folie de protectie (bubble wrap). Daca nunta nu e foarte reusita, mai poc-poc niste bubbles, sa nu te plictisesti :))

Ma iertati, m-am binedispus teribil si nu m-am putut abtine :))

Pozele sunt de aici.

... Si dupa

Tare fain e sa ai copii :) ai voie sa te tavalesti prin zapada si sa faci capete de oameni de zapada langa masinile vecinilor :)))

Inainte...

Ieri dimineata nu stiu ce faceam prin casa si am ridicat privirea spre geam: erau vreo doi fulgi prapaditi ici si colo - era de-a dreptul exagerat sa spui ca ninge. In cele din urma s-au mai adunat cativa fulgi, motiv suficient de impachetat rapid copilul mare din dotare si scos afara in fata blocului.

- Uite, Maria, ninge!
A fost nevoie sa se concentreze putin sa vada nametii aproape microscopici
Dupa ce s-a lamurit ca asa e, a inceput, evident, sa chiraie de bucurie, pe niste tonalitati care au pus pe fuga toti cainii pasnici de la bloc. Bucuria asta, insa, a tinut fix doua minute.

- Dar eu vreau la zapada mareeeeeeeeee! (dupa singura ninsoare din anul asta, parca prin decembrie la inceput, am dus-o in parc sa se tavaleasca in zapada)

Mno, da-i si explica-i copilului, printre urlete, ca abia a inceput sa ninga, acu fix 5 minute. Ca nici in parc nu e zapada aia mare, dar ca o sa vina daca mai asteptam (si, o, iaca ce-a venit!) si ca, pana atunci, ia sa vedem ce lucrui minunate putem noi sa facem aici, in fata blocului, cu jumate de milimentru de zapada asternuta. Panica! Panica! Panica! Incepusem sa caut in sertare toate ideile alea faine demne de pinterest pe care le vazusem la un moment dat pe net, sa ma gandesc super-rapid la o activitate super-fun-si-extrem-de-educativa, la orice!

Cat eu faceam asta de zor, dar cu foarte putin spor, Maria a gasit un bat pe jos. L-a luat si a inceput sa scrie cu el in zapada adunata pe langa borduri. A scris cuvinte in engleza ei pasareasca (cand "citeste in engleza" vorbeste o pasareasca cursiva, extrem de simpatica), a desenat copii si catei si masini si hipopotami si cate si mai cate.

Intre timp incepuse sa ninga de-a binelea, cu niste ciorchini de zapada cum n-am mai vazut de mult ani, asa ca Maria a avut suficienta coala alba la dispozitie. Am plecat in casa cand deja nu mai puteam misca de frig (eu, ca ea era blindata in salopeta si geaca de schi), rugandu-ne sa tina zapada pana azi.

Iata ca a tinut cu varf si indesat, acum asteptam sa se opreasca vijelia, sa putem sa inotam in zapada.

Voi ati avut curaj sa va aventurati? Sau mai asteptati sa se potoleasca?

De-ale Mariei

- Mami, ce face oamenul acela acolo?

...

Ne uitam la ceva film la calculator. Langa noi, ispititoare, o cutie cu bomboane din care servisem niste prieteni (si din care, in mod evident, se infruptase si Maria).
- Mamiiiii, hai sa deschidem cutia cu bomboane, ca si bomboanele vor sa se uite la film.
- Maria, bomboanele dorm acum, in patutul lor din cutie. Le mai deschidem maine.
30 de secunde de liniste.
- Mamiiiii, le e prea cald la bomboane in pat. Hai sa le dezvelim!

...

Cand pretend play se intoarce impotriva ta
De ceva vreme Maria e fascinata de lumea asta minunata a imaginatiei. Ne incaltam cu cizme imaginare de cauciuc, ne punem palariile de ploaie (ca in cartile cu ariciul care se plimba in ploaie), luam umbrela (adevarata, ca e mult mai fun) si topaim prin ploaie. Apoi ne dam in leagane imaginare si mancam inghetata imaginara - toate in intimitatea propriei noastre sufragerii :))

Acum doua zile, o rog pe Maria sa imi aduc un scutec pentru Sofia.
- Poftim, mami!
Si imi intinde tacticos un scutec imaginar. Apoi mi-l ia din mana, il desface, il intinde si mi-l da din nou.

Mno, mai poti sa mai spui ceva?

Biblioteca - volumul II

De cand ma stiu, ideea de a imprumuta carti nu a fost niciodata o optiune. Orice persoana prinsa zdravan de microbul asta poate sa spuna ca, in lumea iubitorilor de carti, exista o singura optiune: posesia.

Pentru mine, imprumutul cartilor de la biblioteca era un gest fundamental scolaresc. In generala, mergeam mai mult in sila la biblioteca, imi era efectiv frica de tanti de acolo, care tipa mereu. In liceu, desi aveam cea mai minunata bibliotecara din lume, imi intrase in reflex faptul ca ma duc acolo sa imprumut doar carti pentru scoala, pe care le voi citi doar de nevoie si pe care nu ar merita sa fac un efort sa mi le cumpar. Nu, nu se punea problema de a le cumpara. Banii de carti (si, de multe ori si banii pentru alte lucruri) se duceau pe cartile acelea pe care le aduceam acasa ca pe niste prieteni care statusera pana atunci in gara si abia asteptau sa aiba un camin iubitor si un acoperis adevarat deasupra capului.

Abia in facultate am descoperit cu adevarat biblioteca si am facut o pasiune devastatoare pentru BCU. Dupa ce am terminat de mers acolo de nevoie, pentru diverse proiecte, am inceput sa merg de drag. Imi luam foile mele de citit - sa bagi propriile materiale in BCU era, la vremea respectiva, ca un fel de trecere a granitei pe burta, pe sub gardul de sarma. Dar mi se parea ca locul in sine este mult prea academic pentru a merge sa citesti Jane Austen, tolanit in scaun. In plus, minunatia de BCU vine la pachet cu o rigiditate bibliotecareasca peste medie (cu carduri de acces si penalizari si tot tacamul). Si, mai ales, vine cu imposibilitatea de a lua carti acasa, ceea ce poate face o biblioteca sa fie destul de neprietenoasa.

Au urmat cativa ani de citit prin metrou carti cumparate cu ani in urma si de recitit eternele carti care, desi partial le stii pe de rost, nu inceteaza sa te surprinda. Apoi, in viata iubitorului de carti (sau a livrovorului, daca imi da Andru voie), au aparut puii de livrovor. Iar cand intra si cartile pentru copii in schema, toata treaba ia proportii astronomice. Pentru ca de regula cartile pentru copii sunt mici si multe, se consuma foarte repede (inclusiv la propriu) si sunt atat de faine ca efectiv nu poti sa te abtii. Cred ca, daca nu era vigilenta jumatatea adulta rationala a familiei, mancam carti, ne imbracam cu carti si plateam intretinerea cu... Nu stiu exact cu ce, ca de carti nu ne-am putea desparti :))

In starea asta, am ajuns, nu stiu cum, la Biblioteca Ion Creanga si a inceput o noua era a cartilor in viata noastra. Cartile de imprumut. Cartile de incercare. Cartile pe care le probezi, sa vezi cum ti se aranjeaza pe suflet. Cartile care inca nu te-au convins. Cartile pe care trebuie sa le descoperi. Cartile care, prin cine stie ce intamplare, ti-au sarit in brate. Cartile pentru clipa asta a vietii tale si atat. Cartile sezoniere.

A fost prima data cam mi-am dat seama ca la biblioteca sunt si carti pentru mine. Nu doar pentru Maria, sau pentru Maria si mine, ci carti pentru mine. Asa ca m-am pierdut printre rafturi ca intr-un exercitiu de degustare si am plecat de acolo cu un brat de carti de oameni mari.

Pornisem dupa Gramatica fanteziei si am mai plecat acasa cu inca 5:
- Wordsworth - Selected poems - doar pentru ca se poate :) nu am un suflet liric, darcine poate rezista cand vine vorba de Lake Poets?
- PG Wodehouse - Blandings Castle - pentru ca am ras cu lacrimi la metrou citind romanele lui cu Jeeves
- Hemingway -the Snows of Kilimanjaro - pentru ca am dat cu ochii de ea si mi-a amintit de cea mai frumoasa perioada din liceu, cand am facut un curs de analiza literara cu un profesor american care mi-a deschis efectiv mintea si a pus acolo lucruri frumoase. Si pentru ca am confundat-o cu Hills Like White Elephants :))
- Edith Wharton - Ethan Frome - doar pentru ca mi-a facut cu ochiul de pe raft si, vai, cat de bine a facut. Cu ea am inceput si tare imi place scriitura peste care am dat
- Anii Magici. Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor - pentru ca tocmai a adus-o cineva inaintea mea si am gasit-o pe receptie cand am ajuns :)) Si pentru ca m-am saturat sa dau bani pe carti de parenting si sa aflu, dupa ce le citesc, ca nu rezonez cu ele de nici o culoare

Dap, atat e de fain la biblioteca. Reading with no strings attached :)

Cat e de fain sa faci asta cu cartile de copii nu e nevoie sa va mai spun. Mersul la biblioteca m-a salvat de multe ori de la niste achizitii relativ pripite. Dar m-a si facut ca cumpar cartile fara de care nu se mai poate. De data asta am luat pentru Maria:
- Cepelica - benzi desenate cu CD
- A doua carte cu Apolodor
- Beatrix Potter - Iepurasul Peter - o editie veche veche de tot, descoperita din intamplare
- O carte Disney cu printese (dap, a inceput acel moment al existentei)
- Cum iubeste mami puiul
- O carte de povesti din colectia Stiu sa citesc de la Girasol

Simt ca am dat peste niste comori in toata regula, asa ca revin cu detalii :)

Sweet morning of all things British!

Buna dimineata!

Despre adunare

Nu adunarea cu plus, nici adunarea de obiecte. Ci despre adunarea de sine. Despre asta mi-ar placea sa fie anul care a inceput si Doamne ajuta sa fie asa.

Initiativa Irinei de a alege un cuvant pentru anul 2014 m-a pus bine de tot pe ganduri, drept dovada ca mi-a luat vreo 2 saptamani sa cuget :))

Anul asta as vrea sa ma adun putin. De cateva luni ma invart in loc, ca o gaina cu capul taiat, si nu reusesc sa duc nimic la bun sfarsit. Nici macar niste ganduri coerente nu am reusit sa duc la capat de multa vreme, pentru ca atentia mi-e mereu distrasa de altceva. In jur, e o invazie de idei, de lucruri, de posibilitati, de dorinte in care m-am diluat incet incet pana n-a mai ramas mare lucru intreg din mine.

Asa ca Doamne ajuta ca anul asta sa fie un an al adunarii.
Un an cu teluri putine, dar clare.
Cu mai putine zdranganele colorate care atrag atentia.
Deci cu mai putin internet.
Cu mai putine surse de informare, dar cu mai multa actiune.
Cu mai putine carti de bucate citite, dar cu mai mult gatit.
Cu mai putine carti de parenting citite, dar cu mai multa deschidere si atentie fata de copii.
Cu mult mai putine bookmarkuri salvate si fise downloadate si idei pe care nu le vom pune niciodata in practica. Si cu mult mult mai mult timp petrecut chiar facand lucruri.

Cred ca ar trebui sa imi incep anul ascultand sau reascultand cateva din conferintele cu diac. Sorin Mihalache - de fiecare data ma motiveaza un pic mai mult sa ma debarasez de zgura si sa ma concentrez mai mult pe ceea ce conteaza cu adevarat. Ca nu reusesc, e alta poveste.

Dar ne punem cu totii nadejdea in Doamne Doamne ca anul asta ne va ajuta sa ne adunam putin si sa ne apropiem mai mult de lucrurile esentiale.

Sa aveti un an binecuvantat!

Ai grija ce-ti doresti

De cand ma stiu, imi doresc Anglia. Marea Britanie, de fapt. Cu Londra ultra-turistica, cu Big Ben si Tower Bridge si London Eye si tot tacamul. Cu Londra autentica, stiuta doar de cunoscatori. Cu Essex si pajisti si oi (multe multe oi). Cu orasele mici, care musai au strada principala in panta, cu un pub la mijloc in fata caruia e parcata o masina mica, rosie. Cu vreme racoroasa si umeda, proaspata si crocanta. Cu fish'n'chips si curry si Jamie si Gordon. Cu scotieni pe care nu-i poti intelege, oricat te-ai incrunta incercand macar sa le citesti pe buze. Cu kilturi, cimpoaie (dap, chiar imi plac cimpoaiele) si cu sosetele alea minunate care se poarta la kilturi - v-ati uitat vreodata la ele? Sunt incredibile. Cu maluri stancoase irlandeze si vremea mohorata care face marea de-a dreptul irezistibila. Cu gard viu intre mosii si case ca-n Jane Austen. Cu umor delicios ca la Jerome. Cu sutele fe feluri de engleza savuroasa din care nu intelegi o iota.

Ei bine, anul asta am primit Anglie. Nu iarna cu nameti si ger, ci Anglie in toata regula. Ceata de-ti bagi degetele-n ochi,  umezeala de stau rufele la uscat de anul trecut, frig suficient cat sa-ti faci un obicei din ceaiul de la ora 5. Si 6. Si inca doua ceaiuri la culcare. Dap, am primit o generoasa portie de Anglie. Astept si restul :)

Ganduri

- Ce gandesti tu, mami, acolo?
- ...
- Gata, ai gandit?
- ...
- Ia deschide capul, sa vad!

In aceasta ordine de idei, sa aveti un an plin de ganduri bune!

To kill a mockingbird

Am primit exemplarul in engleza, cu stampila de la biblioteca liceului din Houston, de la profesorul nostru american de literatura. Credea ca o sa-mi placa si, o, ce dreptate a avut. Am citit-o pe nerasuflate si mi-a parut tare rau ca nu am xeroxat-o inainte sa i-o dau inapoi.

Am vanat apoi volumul in limba romana, dar nu am reusit sa pun mana pe el pana anul trecut. De data asta am citit incet, cate maxim doua capitole pe zi, sa tina cat mai mult :)

Problema rasimului in sudul Americii nu a fost niciodata un subiect usor de abordat. Dar Harper Lee reuseste sa scrie o poveste plina de farmec, privind problema aceasta din perspectiva lui Scout, fiica de 5-6 ani a avocatului Atticus Finch.

Ar fi pacat sa va stric placerea lecturii, povestindu-va mai multe despre carte. Va las, in schimb, cu unul din pasajele mele preferate:

" - Scout, hai sa ne luam un copil.
- De unde?
Dill stia din auzite ca exista un om care are o barca si ca omul acela te putea duce intr-o insula cufundata in ceata unde se aflau toti copiii mici; puteai sa iti comanzi unul...
- Nu-i adevarat. Matusica zice ca ii lasa Dumnezeu pe cos. Sau cel putin asa mi se pare ca a zis.
E drept, atunci cand mi-o spusese, dictiunea matusii Alexandra nu fusese foarte clara.
- Da' de unde! Pe copii ii fac amandoi parintii. Dar mai e si omul acela care are toti copiii, si ei asteapta sa fie treziti cand el le insufla viata...
Dill iar se pornise. In mintea lui somnoroasa pluteau fel de fel de minunatii. Era in stare sa citeasca doua carti in timpul cat eu as fi citit doar una, insa prefera tuturor cartilor vraja propriilor lui nascociri. Stia sa adune si sa scada iute ca fulgerul, dar prefera propria-i lume nebuloasa, o lume in care copiii dormeau asteptand sa fie culesi, precum crinii in zorii zilei."

(Harper Lee - Sa ucizi o pasare cantatoare, Polirom, 2013, p. 184-185)