Cum sa vorbesti cu fiica ta despre corpul ei

De ceva vreme vreau sa va vorbesc despre articolul "How to talk to your daughter about her body" (aparut pe Hope Avenue), dar abia acum am reusit sa traduc o parte din el. Un articol care mi-a fost tare drag, despre lucruri pe care poate multe dintre noi nu le-am auzit la momentul potrivit:

"Cum sa vorbesti cu fiica ta despre corpul ei, pasul unu: nu vorbi cu fiica ta despre corpul ei, doar explica-i cum functioneaza.

Nu ii spune nimic daca a slabit. Nu ii spune nimic daca s-a ingrasat.

Daca tu crezi ca fiica ta are un corp superb, nu-i spune asta. Uite ce ai putea sa ii spui in loc: “Arati foarte sanatos!” e o varianta buna. (…) “Imi dau seama cat de fericita esti – radiezi.”

Nu face comentarii cu privire la corpul altor femei. Nup. Nici macar un comentariu, fie el dragut sau rautacios.

Invat-o sa fie ingaduitoare cu ceilalti, dar si cu sine insasi.

Sa nu cumva sa vorbesti despre cat de mult iti urasti corpul de fata cu fiica ta, sau sa ii vorbesti despre noua dieta pe care o urmezi. (…) Cumpara mancare sanatoasa. Gateste sanatos. Dar nu spune lucruri ca “Acum nu mananc carbohidrati”. (…)

Invat-o pe fiica ta sa gateasca varza.

Invat-o pe fiica ta sa faca prajitura de ciocolata cu doua pachete de unt.

Poate amandoua aveti coapse voluminoase sau pieptul mai lat. E foarte usor sa urasti aceste parti ale corpului, care nu sunt masura 0. Nu faceti asta. Spune-i fiicei tale ca, cu picioarele ei, poate sa alerge un marathon, daca vrea, si ca pieptul ei e doar carcasa unor plamani puternici. Ea poate sa tipe si sa cante si sa ridice lumea pe umeri, daca vrea.

Aminteste-i fiicei tale ca cel mai bun lucru pe care il poate face cu corpul ei este sa isi mobilizeze sufletul ei minunat."

(Integral aici)

Sa aveti un weekend linistit!

Despre ustensile de bucatarie si brazi de Craciun

A venit zapada, asa ca a fost numai bine de pornit cu masina in lume. Nu de alta, dar prima ora de scoala de soferi am facut-o tot in prima zi de ninsoare de anul trecut :))

Am fost la Ikea sa luam ustensile de bucatarie, ca setul pe care il ochisem de ceva vreme a intrat la reducere prin Ikea Family - de la 30 la 17 lei. Asa de tare mi-au placut, ca am luat un set pentru mama si unul pentru verisoara de Craciun. Zic de setul Grunka. Tare mi-am dorit o lingura mare. Nu am nici cea mai vaga idee ce fix acum la ce o sa imi foloseasca, dar am vazut la Jamie si tare mi-a placut :))

Iesind din Ikea, am vazut ca in parcare se vand brazi. Nu am apucat sa citesc afisul, ca era viscol si Sofia era mica :P Dar am retinut ca pentru fiecare brad natural cumparat de acolo se ofera un voucher de 20 lei. Daca aduceti bradul inapoi, adica, dupa ce v-ati bucurat de el. Noi ne gandim serios la varianta asta, pentru ca e primul an in care facem Craciunul in Bucuresti - si nu cred ca ne mai trimite matusa brad de la tara de la bunica :))

Asadar, noi ne gandim la brad natural, reciclabil. Ar mai fi varianta bradului in ghiveci, dar nu stiu ce sa facem cu el apoi. Voi ati avut? Unde l-ati plantat dupa Sarbatori? Cumparati brad adevarat? De unde? Sau sunteti eco all the way si mergeti pe varianta de plastic? Cine aduce bradul la voi? Maria a decis deja ca bradul il aduce Mos Craciun si il lasa in balcon, asa ca Mosul sa fie!

Vacarestiul noaptea...

Pe frig proaspat si luna plina

Priceless :)

Casuta pentru casti

De-a lungul timpului, am nenorocit cateva perechi de casti pentru ca le tot aruncam in geanta sau in buzunarul de la ghoizdan. Nu e nevoie sa va explic in ce hal le scoteam de acolo de fiecare data (asta in cazul fericit in care le gaseam in timp util).

Anul asta, de Paste, ne-am facut de cap cu oua Kinder la birou si am ramas cu o cutiuta de la surprize - casuta perfecta pentru casti. Nu stiu ale voastre cum sunt, dar ale mele au incaput fix la fix in gaoace. In formula asta, sunt ceva mai usor de gasit - culoarea ajuta mult :)) - si sunt si in siguranta.

Mireasa pentru fiul meu

Vecina noastra de deasupra e batrana. Si nu prea aude. In schimb, noi auzim tot, ca la noi in casa: stirile, Taraful, emisiunile mondene si ce se mai da la televizorul vecinei la 4 dimineata :))

De vreo 3 saptamani, se aude obsesiv acelasi jingle, mai ales in intervalul 12-16. In bucatarie, in baie, in camera mica. In camera de zi mai putin, pentru ca, de regula, ori tipa Maria, ori canta Mami Urs cea jucarie-chinezeasca-cantatoare-capatata o melodie Aqua foarte nepotrivita pentru copii (cine, in the world, a pus melodii Aqua in jucariile pentru copii? A ascultat vreodata cineva versurile?).

Paranteza: se apropie Mos Nicolae si Mos Craciun. Probabil aveti prieteni cu copii si va ganditi la ce cadouri sa le luati. Daca tineti cat de cat la prietenii vostri si daca amaratii respectivi nu v-au gresit cu nimic, nu luati copiilor o jucarie cantatoare, care eventual face si ca toate animalele :)) Incercati mai degraba ceva de lemn, oamenii aia va vor fi recunoscatori :))

Revenind la batrana noastra, jingle-ul care se repeta cu precizie de ceasornic la noi in casa a ajuns sa ma obsedeze. Trebuia sa aflu ce e. Asa ca am incrucisat programul tv cu un youtube search pentru a asculta jingle-ul emisiunii si am depistat sursa noastra de stres zilnic: emisiunea de mare angajament "Mireasa pentru fiul meu". Nu inteleg daca postul respectiv mai da si altceva toata ziua sau daca vecina a inregistrat toate emisiunile si se uita la ele pe repeat. Cert e ca toata ziua imi suna in cap "Mi-rea-sa pentru fiul meeeeeeeeeeeeeu".

Iar noaptea suntem abonati la Taraf sau Favorit, asta nu mi-e clar inca. Care, in mod absolut bizar, a inceput sa fie ok. Azi-noapte, pe la 4, in timp ce ascultam un cantec saltaret jumate-populara-jumate-manea, ma gandeam ca, slava Domnului, vecina macar nu se uita la filme de groaza. Cum ar fi sa ma trezesc la 3 noaptea cu muzica de thriller si cu tipete gen "Psycho"? Mda, Taraf sa fie :))

Pe de alta parte, si noi avem doi copii mici si un pian, plus aspirator nocturn cu batista sugarului. Clar nu suntem in postura de a face scandal :))

Setul de stampile de la Lidl

De cum am vazut stampilele in oferta de acum ceva vreme, (multumim, Coca!), am sarit in sus de bucurie si ne-am facut drum la Lidl. Stampilele erau de mult timp pe lista de cumparaturi pentru Maria.

Am deschis cutia si ne-am minunat de toate desenele pe care le putem face.

Mno, momentan Mariei ii este inca greu sa nimereasca cele patru culori din tusiera (sunt niste patratele foarte mici), dar am luat din supermaket o tusiera de dimensiuni normale si niste tus, sa ii fie mai usor.

Piticul s-a distrat de minune si a chitait de bucurie tot timpul cat ne-am jucat cu stampilele. Clar mai avem de lucru cu ele si ii va prinde tare bine la capitolul motricitate fina - in afara de lucrul cu stampilele in sine, o ajuta faptul ca e destul de greu sa scoti o stampila si sa o pui inapoi (acum suntem ca in bancul cu politistii care aveau multa forta). Dar se rezolva si asta in timp.

In plus, toata treaba cu stampilele s-a dovedit a fi si un bun exercitiu de imaginatie: in loc sa puna stampila norma, la un moment dat Maria a inceput sa invarta stampila in timp ce apasa, iar apoi incerca sa isi dea seama ce a desenat :))

Cred ca ceva mai tarziu vom folosi stampilutele acestea si pe foile do-a-dot.

Voi mesteriti cu stampile? Cum va mai jucati cu ele?

Nu inteleg

De ce si mai ales cum explodeaza cartofii in cuptor. Au dispozitive explozibile la ei? Ar trebui sa ii perchezitionez inainte? Sa ii trec printr-un dispozitiv dintr-ala ca la aeroport? Or fi mana in mana cu cuptorul? Oare cuptorul stie ca, daca e acoperit cu un strat strasnic de cartof explodat, nu ai de ales si trebuie sa il speli? Or fi mai multi cartofi dintr-astia kamikaze, sau e de regula unul pe sac? Ar trebui sa ma tem?

Sa aveti un weekend linistit, fara cartofi explodati. Ma duc sa spal cuptorul. A invins :)