Intre Universitate si Romana, metroul face zgomotul acela de te-duc-te-aduc al trenului. Imi aminteste de drumurile spre casa din (tot mai indepartata) studentie. De dormitul cu capul pe geanta in trenul de noapte. De data aia cand ne-am umplut de purici din vagonul supra-aglomerat al unul accelerat.
Acum cateva saptamani, in metrou erau niste afise mari cu un nene cu coarne si colti si crazy eyes, de ma speriam de fiecare data cand urcam in metrou. Acum, in post, afisele sunt cu o pizza aburinda. Sau cu ciocolata pufoasa cu tiramisu. Aproape ca mi-e dor de nenea ala cu coarne si colti.
In drum spre casa, trec pe langa/pe deasupra unei guri de canal care are, sub grilaj, tubul portocaliu. De fiecare data ma bucur. Mi se pare tare vesel sa fie asa colorat intr-un canal trist.
No comments:
Post a Comment