Mitropolitul Antonie Bloom - Arhiva

Ma tot gandeam ce as putea sa va spun despre Mitropolitul Antonie Bloom si nu am ajuns la nicio concluzie. Asa ca mai bine va spun ca exista o arhiva unde s-au pastrat foarte multe din predicile si scrierile lui, precum si imagini si videoclipuri cu mitropolitul. masarchive.org este o comoara, daca stiti engleza (sau rusa).

Va las mai jos un exemplu din predica la Duminica Sfantului Ioan Scararul, tinuta de Mitropolitul Antonie in 1987:

"Fata de Dumnezeu, trebuie sa fim ca cel indragostit care, in fiecare moment, zi si noapte, fie ca merge sau doarme, stie ca inima lui este plina de bucurie si tremura de dragoste, o dragoste care il umple-ochi, care este bucurie, care este exaltare, care este pace si seninatate, si putere, si curaj, o dragoste care ne face sa ne uitam in jur si sa ii vedem pe toti ceilalti intr-o noua lumina, care ne face sa vedem chipul divin stralucind in fiecare persoana pe care o intalnim si sa ne bucuram de el."

Puteti citi predica integrala aici, in limba engleza.

De asemenea, am citit recent un cuvant al Mitr. Antonie despre recunostinta pe Apostolat in Tara Fagarasului, din care redau un fragment:

"Sărăcia cu duhul înseamnă conştientizarea că nimic din ce avem nu este al nostru. Nimic din ce există nu am putea să spunem că e al nostru. Corpul – de Dumnezeu ne este dat, cu sănătatea lui sau cu boala lui. Simţurile? Câteodată am vrea să răspundem la bucuria sau durerea aproapelui nostru dar inima stă în piept asemenea unei pietre: nu o poţi trezi, nu se va scula. Dar mintea? Am dori să găsim un gând bun cu care să alinăm necazul unui om şi nici un gând din acesta nu apare, e pustiu şi frig în mintea noastră... Şi tot aşa, cu prietenii, cu situaţiile de viaţă. Noi nu avem nimic ce ar depinde doar de noi, ce am putea reţine sau refuza să dăm. Lui Dumnezeu Îi vom da sufletul, pământului – trupul. Împrejurările vieţii ne pot îmbogăţi sau sărăci definitiv. Dacă viaţa noastră ar însemna doar aceasta, am avea parte numai de plictiseală, tristeţe, supărare şi neîncredere. Însă, chiar dacă nimic nu ne aparţine cu adevărat, suntem atât de bogaţi!

Suntem bogaţi prin viaţa care ne-a fost dată în dar, bogaţi prin trupul, sufletul, prietenii, rudele noastre, avem atât de multe de care ne putem bucura. Şi toate acestea sunt semnul iubirii Dumnezeieşti şi omeneşti. Dacă noi am putea să ne însuşim ceva, să numim ceva al nostru, în aşa fel încât acel ceva să nu depindă nici de Dumnezeu, nici de oameni, atunci am păşi nu într-o Împărăţie a bucuriei şi vieţii, ci într-o îngrozitoare împărăţie unde nu a mai rămas iubire. Tot ce îmi aparţine nu ar mai fi atunci minunea pe care Dumnezeu mi-a dat-o direct sau prin om, prin iubirea Sa de oameni."


 
Va recomand cu multa caldura si cartile Mitr. Antonie, s-au tradus multe si la noi, sunt o lectura care iti schimba viata.