Inainte-vreme, timpul se gasea pe toate gardurile. In metrou, in pauzele de la facultate, dupa serviciu, in pauza de masa, pe drum, seara, dimineata, in weekenduri nici nu mai zic, era chiar prea mult uneori. Si timpul pe care il gaseam era umplut de carti, muzici, conferinte, cusut, mesterit, scris, gandit si alte maruntisuri.
De vreo trei ani, insa, timpul s-a ascuns te miri unde. Locul lui a fost luat de carlionti, falcute pufoase, chiote, plansete, alergatura si vesnicul "mamiiiiiiiiii". Timpul meu a dat bir cu fugitii si s-a ascuns unde a putut el mai bine, in nopti tarzii, dimineti cu noaptea in cap sau cotloane de zile cu somn la pranz (in acele zile in care mancarea era deja facuta, vasele deja spalate si casa adusa cat de cat intr-o stare de semi-decenta).
Am ajuns sa il vanez si sa tin cu dintii de el, atunci cand il gasesc. Un drum cu metroul, singura? Doua carti si o revista in geanta. O intersectie de o ora in somnul fetelor (care de obicei dorm decalat)? Ma panichez si nici nu mai stiu pe ce sa pun mana. Carte? Calculator? Agenda? Pix? Fetru? Imprimanta? Carpa de praf? Oale?
Asa am ajuns sa indop "me time" pana la refuz cu mici bucatele de diverse lucruri. Nici nu mi-am dat seama de starea permanenta de haituiala in care ma gaseam, pana cand am citit asta:
"It seems to me that phones are great at filling voids. Waiting in line?
It will make the wait feel shorter. Stuck at the doctor's office? It
will pass the time much better than a grubby magazine. Riding the bus?
You'll be at your destination before you can look up. But what happens
when you lose those in between moments? When every space is filled? Do
you become intolerant of boredom? Do you no longer have the time or
patience to let your mind wander and really think? I still have those
'boring' moments and I often think about what life would be like with
out them. I stand in line people watching, I like to see the different
kinds of food people are buying and wonder what they are going to cook
with it. I like to look at the sky, and the trees and the people around
me when I wait for someone. I work out current problems in my head, I
let my mind wander. I stare out the windows and enjoy the things I see" (textul integral aici).
Mi-e dor de timpul acela gol, fara ecrane, fara foaie si pix, fara lista de facut. Timp de privit oamenii si copacii, de gandit si respirat.
Voi cu ce va umpleti timpul?
Imagine de 1shots / FreeDigitalPhotos.net
Mi-as dori sa am asa mult timp liber incat sa stau sa ma gandesc cu ce sa-l umplu :)) Sunt muuulte variante faine. Dar deja timpul liber e atat de putin...Ma consolez cu ideea ca vor creste fetele peste cativa ani, si-atunci voi avea mai mult timp pentru mine si micile mele placeri...:)
ReplyDeleteLa asta visez si eu :))
Delete