Unul din obiectivele lunii februariea a fost diversificarea meniului saptamanal. Motiv pentru care am scos de la naftalina colectia de reviste si de linkuri si am purces la bucatareala, cu drag, dar nu cu la fel de mult spor.
Ideea de tarta mi se invarte obsesiv prin minte de ceva vreme, asa ca saptamana trecuta am decis ca nu mai putem trai fara tarta. Asa ca am mers la
Mazi, am citit
reteta, am vazut ca nu mai am 3 oua in casa si ca amidonul e expirat de un an si ceva (il luasem sa ne jucam cu el, nu sa il mancam), dar asta nu m-a oprit. Tarta trebuie sa continue :)
Pentru blat aveti nevoie de:
- 125g faina
- 25g zahar
- 110g unt rece
- 1 lingura lapte sau apa
Am taiat untul in cubulete si l-am framantat cu zaharul, cu laptele si cu faina, pana a iesit un aluat fain de tot. L-am dat la frigider pentru o jumatate de ora, timp in care am facut crema.
Daca vreti o crema ca la carte, reteta originala va ajuta sa faceti asta. Eu nu aveam ce imi trebuia, dar am gasit in debara un plic de budinca de vanilie de la DM (fara dubiosenii in ea). Am fiert-o dupa cum zicea pe plic, in jumate de litru de lapte, apoi i-am trantit un cub generos de unt, ca nici fara unt viata nu mai are sens :) Am amestecat untul in crema si am scos oala pe balcon la racit.
Acu, distractia maxima s-a intamplat la intinsul foii. Zicea acolo ca e musai cu multa faina, ceea ce am indeplinit, dar tot nu am reusit sa rulez treaba aia intr-un cerc frumos. Cred ca trebuie sa lucrez mai mult cu plastilina Mariei, sa invat sa turtesc chestiile in mod uniform :)
In orice caz, m-am chinuit de mi-au sarit capacele, mi s-a rupt aluatul, l-am carpit, mi-a fost practic imposibil sa il mut in tava de tarta unsa cu unt. Mi-am amintit vag ca vazusem candva la Paprika o smecherie cu rulatul foii pe sucitor si dez-rulatul foii in tava. Mi-a iesit pe jumatate, adica am rulat jumate de foaie, iar cealalta jumatate s-a rupt :)) Asa ca am pus in tava ce am putut, restul am carpacit cu aluatul ramas. I-am dat gauri cu furculita si am bagat tava la cuptorul incins la... mic (cuptorul meu e independent - reperele de temperatura sau treapta sunt teritorii neexplorate pentru el).
Dupa jumate de ora am scos de la cuptor asta:
Mda, aluatul s-a strans de pe peretii tavii, ca si asa nu era intins foarte bine, si aratata nu-foarte-estetic. L-am lasat sa se raceasca, i-am facut un masaj cu suficient de multa crema, i-am dat ras niste ciocolata si i-am cocotat in cap vreo 200g de fructe de padure decongelate.
In final a iesit asa:
De aproape, pe lumina zilei, era foarte draguta. Si, pe cuvant, a fost si tare tare buna, motiv pentru care nu a mai prins si lumina serii.
Ca de obicei, gospodina ratata zice:
- pana la urma, tot trebuie facuta smecheria cu fasolele :)) adica inainte de a pune blatul la copt se acopera cu niste foaie de copt, pe care se pun niste fasole (sau alte chestii grele si uniforme), sa nu creasca blatul si sa nu se stranga la fel de tare spre centru
- daca vreti margini aratoase la tarta, intindeti bine aluatul pe peretii tavii si inca putin peste pereti;
- daca faceti ca mine si carpaciti blatul, o sa se taie in valuri; sau, mai bine spus, o sa se faca firmituri in valuri :) cand am bagat cutitul in el, s-a rupt exact pe liniile pe care il carpacisem eu. Nu am avut o problema in a-l manca asa, diform si foarte gustos, dar zic
- merita merita merita sa mai incerc pana imi iese aluatul bine, ca rezultatul e o bucurie yumm yumm
Voi cum stati cu tartele?
