Cand m-am mutat impreuna cu sotul la socri, intr-un apartament cu doua camere in care am inghesuit tot ce se poate si tot ce nu se poate cat pentru 4 (si acum 5) vieti de om, mi-am luat o carte care speram sa imi dea solutii pentru toate problemele de orgaizare: Dona Smallin - "Organizeaza-te! 500 de sfaturi pentru a-ti pune viata in ordine". Eternul self-help book american, nu iti da viata peste cap cu mega-ideile ingenioase si nici nu te face Cleaning Fairy din Little Piggy Oink, dar puncteaza bine niste lucruri (plus ca e scrisa foarte simplu si simpatic, are un format foarte aerisit si e, bineinteles, bine organizata :)) ). Din cand in cand o sa impartasesc cu voi ideile care chiar m-au ajutat intr-un fel sau altul si care merita retinute.
Poze & out
Tot timpul m-am agatat foarte mult de diverse obiecte "cu valoare sentimentala". Un tricou din generala, primul ursulet de plus, pantofiorii papusii Cindy, TOATE caietele din clasa I (!!!) plus sute (si nu exagerez) de diverse obiecte inutile mai mult sau mai putin decorative primite de-a lungul timpului de la prieteni, colegi, familie, etc. Toate ingramadite pe foarte putinele rafturi din camera mea din Suceava. Va imaginati ce chin era sa sterg praful in camera in contextul in care fiecare raft din biblioteca era ticsit, in afara de carti, cu diverse chestii de ceramica/lut/rafie si alte materiale. Mutandu-ma foarte des in ultimii ani (am stat in 7 locuri diferite in Bucuresti) am invatat sa fiu foarte selectiva cu lucrurile pe care le car dupa mine. Si sa nu mai ofer niciodata obiecte strict decorative, care nu fac nimic altceva, decat daca stiu sigur ca persoana respectiva isi doreste obiectul acela de decorat. Dar despre asta alta data.
Asadar, am inceput sa problematizez situatia obiectelor cu valoare setimentala, dar fara aplicatii practice. Pe unele le-am reciclat, pe cele ciobite sau stricate le-am aruncat, pe altele le-am daruit persoanelor care au manifestat un interes vadit pentru ele (in principal copii - verisori sau copiii cunoscutilor), asa incat sa se bucure cineva de ele, nu doar sa stranga praf. Asta am facut cu cele de care nu eram foarte legata sentimental.
Insa sunt si acele obiecte care imi amintesc de o anumita perioada, de un anumit loc unde mi-a placut foarte mult, de cineva drag. De acelea mi-a venit mai greu sa ma despart, pana sa citesc cartea Donnei Smallin. Ea mi-a dat o idee care nu imi trecuse prin cap pana atunci: POZE SI MAI DEPARTE! Adica fotografiezi lucrurile respective, eventual le printezi si le folosesti intr-un proiect de scrapbooking, ca sa iti amintesti mereu de ele si de persoana de la care le-ai primit, dar apoi le donezi/vinzi/depozitezi/arunci. Bineinteles ca pe cele cu adevarat importante le pastrezi (drept dovada ursuletul Moli, cumparat de mama cand a aflat ca e insarcinata, inca asteapta sa fie luat in primire de Maria).
Insa cum faci selectia? Prea Sfintitul Iustinian Chira spunea ca el a pastrat absolut toate lucrurile care i-au fost oferite vreodata (inclusiv scrisori sau carti postale) pentru ca acele lucruri sunt dovada dragostei celorlalti pentru el. Un gand frumos de la un om frumos, cu adevarat duhovnicesc. Insa pentru mine lucrurile nu s-au asezat asa, din pacate, si a trebuit sa fiu mult mai selectiva cu obiectele pe care le pastrez. Din acest motiv ideea de a le fotografia inainte mi s-a parut un compromis excelent.
Asa ca, fara alte adaugiri, spunem "Pa-pa...
Ceas-cu-curea-facuta-de-mine-atunci-cand-a-ta-s-a-rupt. A fost o bucurie sa lucrez la tine! Si sa te dau cu acrilic argintiu cand ai ruginit!"
Ceas-prea-flashy-pentru-mine. Nu te-am purtat decat o singura data pentru ca nu esti genul meu. Sorry! Sper sa gasesti pe cineva care sa te aprecieze la adevarata ta valoare :)"
Asadar, puteti sa luati in calcul si varianta cu Poze&Out, daca vi se potriveste. Si, daca va face cu ochiul ceasul albastru, dati o strigare. Nu mai are baterie (si asta se poate rezolva usor), in rest e neatins :)
Si daca vreti sa gasiti o casa pentru lucrusoarele care nu va mai trebuie, dar sa si gasiti lucruri interesante la mana a doua (gratuite), dati un ochi si pe Freecycle Bucuresti. M-am abonat si din cand in cand apar chestii interesante.
Buna!Imi plac ceasurile tale.Deci...ambele sunt de dat?si le mai ai?Daca da,le-as vrea eu...
ReplyDeleteBuna! Bine ai venit pe aici. Pe principiul primul venit primul servit, ceasul albastru e al tau, daca imi dai mail la adresa de la profil cu adresa ta. Asa cum ziceam, nu are baterie. Din pacate, pe celalalt l-am aruncat pentru ca era stricat si julit :)
ReplyDelete