Dimineti (4)

Statusem toata noaptea sa citesc sau sa lucrez ceva. Eram prin ultimul an de facultate, deci noptile nedormite nu erau cine stie ce raritate. Ma durea capul si nu mai aveam stare, asa ca m-am imbracat si am iesit din casa.

Pe vremea aceea, casa insemna un bloc mic prin Crangasi spre Giulesti Sarbi, lipit de o zona industriala din care imi amintesc doar tipografia Ringier si niste ziduri nu foarte inalte din beton.

M-am asezat pe un leagan, in locul de joaca destul de primitiv din spatele blocului si am ramas asa, cu privirea in gol, mai multe minute.

Pana am inceput sa vad primele raze de soare rasfrante in urmele melcilor care se plimbasera pe toate aleile din parculet.

Si frunzele teilor ramasi deja fara floare.

Si modul in care cadea lumina roz pe turnul de apa dezafectat pe langa care treceam in fiecare zi cand veneam acasa.

Una din cele mai frumoase dimineti din toate timpurile, printre betoanele din Giulesti.