Dimineti

Toata viata mea pre-copii am fost convinsa ca nu imi plac diminetile. Cel putin nu diminetile acelea cand rasare soarele, ca 2-3 dimineata ma prindea mereu invatand sau lucrand la proiecte (sau, cel mai des, dormind cu capul pe birou, intre o sticla de Pepsi si doua caiete). Asa am crescut, convinsa ca sunt o bufnita in adancul sufletului si respingand cu dispret ideea ca exista viata inainte de 10 jumate dimineata.

De asta, cele cateva dimineti din viata (pe care le-am prins si) care mi-au placut mi-au ramas adanc intiparite in memorie.

Acum nu doar ca sunt o persoana matinala (copiii astia iti intorc si bioritmul pe dos), dar nimic nu ma bucura mai mult decat o dimineata frumoasa, inceputa - pe cat posibil - in liniste, inainte celorlalti. Linistea din casa, timpul de limpezit, soarele de dimineata, mierlele din plop, gandurile proaspete ale Mariei in drum spre gradinita.

Buna dimineata!