24 February 2014

Tarta cu fructe de padure

Unul din obiectivele lunii februariea a fost diversificarea meniului saptamanal. Motiv pentru care am scos de la naftalina colectia de reviste si de linkuri si am purces la bucatareala, cu drag, dar nu cu la fel de mult spor.

Ideea de tarta mi se invarte obsesiv prin minte de ceva vreme, asa ca saptamana trecuta am decis ca nu mai putem trai fara tarta. Asa ca am mers la Mazi, am citit reteta, am vazut ca nu mai am 3 oua in casa si ca amidonul e expirat de un an si ceva (il luasem sa ne jucam cu el, nu sa il mancam), dar asta nu m-a oprit. Tarta trebuie sa continue :)

Pentru blat aveti nevoie de:
- 125g faina
- 25g zahar
- 110g unt rece
- 1 lingura lapte sau apa

Am taiat untul in cubulete si l-am framantat cu zaharul, cu laptele si cu faina, pana a iesit un aluat fain de tot. L-am dat la frigider pentru o jumatate de ora, timp in care am facut crema.

Daca vreti o crema ca la carte, reteta originala va ajuta sa faceti asta. Eu nu aveam ce imi trebuia, dar am gasit in debara un plic de budinca de vanilie de la DM (fara dubiosenii in ea). Am fiert-o dupa cum zicea pe plic, in jumate de litru de lapte, apoi i-am trantit un cub generos de unt, ca nici fara unt viata nu mai are sens :) Am amestecat untul in crema si am scos oala pe balcon la racit.

Acu, distractia maxima s-a intamplat la intinsul foii. Zicea acolo ca e musai cu multa faina, ceea ce am indeplinit, dar tot nu am reusit sa rulez treaba aia intr-un cerc frumos. Cred ca trebuie sa lucrez mai mult cu plastilina Mariei, sa invat sa turtesc chestiile in mod uniform :)

In orice caz, m-am chinuit de mi-au sarit capacele, mi s-a rupt aluatul, l-am carpit, mi-a fost practic imposibil sa il mut in tava de tarta unsa cu unt. Mi-am amintit vag ca vazusem candva la Paprika o smecherie cu rulatul foii pe sucitor si dez-rulatul foii in tava. Mi-a iesit pe jumatate, adica am rulat jumate de foaie, iar cealalta jumatate s-a rupt :)) Asa ca am pus in tava ce am putut, restul am carpacit cu aluatul ramas. I-am dat gauri cu furculita si am bagat tava la cuptorul incins la... mic (cuptorul meu e independent - reperele de temperatura sau treapta sunt teritorii neexplorate pentru el).

Dupa jumate de ora am scos de la  cuptor asta:
Mda, aluatul s-a strans de pe peretii tavii, ca si asa nu era intins foarte bine, si aratata nu-foarte-estetic. L-am lasat sa se raceasca, i-am facut un masaj cu suficient de multa crema, i-am dat ras niste ciocolata si i-am cocotat in cap vreo 200g de fructe de padure decongelate.

In final a iesit asa:
De aproape, pe lumina zilei, era foarte draguta. Si, pe cuvant, a fost si tare tare buna, motiv pentru care nu a mai prins si lumina serii.

Ca de obicei, gospodina ratata zice:
- pana la urma, tot trebuie facuta smecheria cu fasolele :)) adica inainte de a pune blatul la copt se acopera cu niste foaie de copt, pe care se pun niste fasole (sau alte chestii grele si uniforme), sa nu creasca blatul si sa nu se stranga la fel de tare spre centru
- daca vreti margini aratoase la tarta, intindeti bine aluatul pe peretii tavii si inca putin peste pereti;
- daca faceti ca mine si carpaciti blatul, o sa se taie in valuri; sau, mai bine spus, o sa se faca firmituri in valuri :) cand am bagat cutitul in el, s-a rupt exact pe liniile pe care il carpacisem eu. Nu am avut o problema in a-l manca asa, diform si foarte gustos, dar zic
- merita merita merita sa mai incerc pana imi iese aluatul bine, ca rezultatul e o bucurie yumm yumm

Voi cum stati cu tartele?

4 comments:

  1. De cand zic ca fac o tartaaaaa....poate ma mobilizez acum :))
    Sunt in plin proces de debarasare a locuintei....prea multe haine, jucarii si..oale :) Mi-ar fi de ajutor un articol despre cate oale/farfurii/castroane/cani etc sunt suficiente intr-o bucatarie...S-au strans o gramada si nu stiu cum...Felicitari pt tarta! Important e ca s-a mancat :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. s-a mancat si tare buna a fost, deci e musai sa incerci. mai ales ca nici nu murdareste multe vase :) m-ai pus pe ganduri cu vesela - noi nu avem foarte multa, dar nici nu gatesc in cantitati mari. mama isi aduce oalele de acasa cand vine de Sarbatori la noi :))

      Delete
  2. Tarte n-am mai facut pentru ca retetele stiute de mine se lasa cu multe vase de spalat. Am cautat retete mai simple.

    Cheful meu de experimentat s-a diminuat odata cu rateul de prajitura dupa reteta Adrianei - http://www.stilulmeudeviata.ro/2014/02/prajitura-simpla-cu-fructe.html
    A fost mult de munca si o ditamai tava cu o multime de ingrediente si tare mi-a fost de ciuda ca nu a iesit. Eu am mancat doar cateva bucatele, la fel si fetita. Restul am dat sotului la pachet, care a mancat tot, mai mult si de foame, impreuna cu cativa colegi.

    Azi mi-am facut curaj si am incercat reteta asta - http://alexjuncu.ro/2012/04/clafoutis.html
    Am stat in stres continuu. Dupa cele 20 de minute de tinut la cuptor, prajitura era departe de a arata facuta. Am intrat pe site-ul de unde e preluata reteta si am vazut ca acolo cuptorul trebuia sa fie incalzit la 220, nu la 200 grade. Asa ca am dat focul mai tare. Dupa o ora, am scos prajitura. Buna-buna! Iti recomand reteta. Mai ales ca totul se amesteca intr-un singur bol. :D Prajitura am pus-o intr-o tava cu hartie de copt, asa ca la final m-am declarat extrem de multumita de economia de timp facuta la preparare.

    Irina

    ReplyDelete
    Replies
    1. Uf, imi pare rau ca n-a iesit prajitura... Si eu ma necajesc cand le nenorocesc, dar ce sa-i faci. Tocmai am carbonizat saptamana asta o prajitura mi-nu-na-ta, pentru ca era cuptorul dat la mult prea tare. Inca miroase in casa a lapte condensat ars :))

      Clafoutis era printre urmatoarele de pe lista, gand la gand cu bucurie :)

      Delete