Tocmai m-am întors de la o întalnire pe care am aşteptat-o cu sufletul la gură toată săptămâna. Am plecat bucuroasă şi nerăbdătoare de la birou. Am ajuns în locul cu pricina, m-am aşezat cuminte şi am aşteptat. Dar persoana cu care trebuia să mă văd nu prea avea chef de socializare, aşa că s-a întors cu spatele, şi-a acoperit faţa cu mâinile şi s-a culcat. Adevărul e că, dacă aş fi putut, aş fi făcut la fel. Bebe 2 s-a prins din timp că, atunci când vine vorba de somn, la noi în familie nu se glumeşte :)
Să aveţi o primăvară frumoasă!
Wow, Ligia!!! Ce veste frumoasa de inceput de primavara!
ReplyDeleteFelicitari pentru micul somnoros! Sa va traiasca si sa fie sanatos :)
Hai ca mi-ai inseninat ziua! :)
Multam!
DeleteInseamna ca suntem chit, ca si tu mi-ai facut ziua cu postarea despre prima dragoste :)
Haha, chiar ca veste faina si frumos spusa! Felicitari! Cam pe cand faceti cunostinta cu el/ea?
ReplyDeleteMultumim! Daca da Dumnezeu si e totul bine, cam prin prima parte a lui august.
DeleteMulta sanatate tie si lui Bebe 2!
ReplyDeleteSi o primavara frumoasa sa aveti impreuna!
Multumim! Si voi sa aveti o primavara insorita!
DeleteCe frumos! Sa ai sarcina usoara si bebe sanatos!
ReplyDeleteSa dea Dumnezeu!
DeleteFelicitari, Ligia!!!!
ReplyDeleteSa ai o sarcina usoara!
Multumiiiiim!
Delete:))) Ce simpatică eşti! Felicitări din suflet!
ReplyDeleteMultam mult de tot!
DeleteLigia, draga, toate binecuvantarile sa se reverse peste voi!
ReplyDeleteAndreea (mama de Petru si Ana)
Amin! Ooooooo ce ma bucur sa te aud, Andreea - mama de Petru si Ana >:D<
DeleteUuuuuuu! :D In august o sa nasca si prietena mea buna-buna Corina si sora mea (o sa fiu matusaaaaa!!!). Ce aglomeratie de bebelusi!!! :D :D
ReplyDeleteVa doresc si eu multa-multa-multa sanatate, e lucrul de care cred ca aveti cel mai mult nevoie acum.
PS: Eu sunt in Suceava pana pe 11 dar poate dupa ce ma intorc - dat fiind ca e mai cald afara, in sfarsit, apucam sa ne vedem si noi!!!
PPS: De leapsa inca nu am avut timp sa ma ocup dar chiar o sa incerc zilele astea!
>:D< mare
PPPS: Ceea ce ma bucura si mai tare pe mine este ca o sa pot sa te (va!) mai scot afara la plimbare in timpul zilei toamna asta (daca o sa am suficienta vointa sa ies din casa...mr, o sa imi dau singura bataie daca nu fac asta!!!). Uiiiiiii!!!
Oooooo, perioada bebeluseasca! :D:D:D:D
DeleteTe asteptam cu mult mult drag - si dupa 11, si la toamna :D
extra >:D<
Ligia, felicitari si sa va dea Domnul prunc bun si sanatos!
ReplyDeleteAmin!
DeleteWow, Ligia, ce veste frumoasa! In timp ce citeam postarea chiar m-am enervat, ma gandeam cum poate cineva sa fie asa de neserios si sa nu vina la intalnire :))) Cand am ajuns la partea cu "bebe 2" deja eram in ceata, a trebuit sa recitesc postarea de vreo cateva ori pana mi-am dat seama despre ce e vorba :))
ReplyDeleteFelicitari, din suflet! Sa ai un bebe sanatos si o sarcina usoara! E cel mai frumos dar!
Indraznesc sa iti ofer un sfat :) Sa o pregatiti pe Maria de pe acum de sosirea bebelusului.
Multumim multumim! E un sfat foarte util. Poate ma ajuti si cu niste tips and tricks pe tema asta? In afara de sa ii explicam ca e bebe in burtica (dupa ce incepe sa se mai vada/simta), nu imi vine nimic in cap acum. Voi cum ati procedat?
DeleteAr mai fi: sa o implici in toate activitatile legate de venirea bebelusului,cum ar fi cumparaturile, sa ii ceri mereu parerea, sa povestesti cu ea despre momentul nasterii, ca vei merge la spital. Sa nu uiti sa-i spui ca bebe va fi mic si la inceput nu va putea sa vorbeasca si sa se joace cu ea, ca sa nu aiba asteptari si apoi sa fie dezamagita :) Sa va uitati impreuna la ecografiile si pozele cand era ea micuta. Sa-i povestesti ca si ea a fost bebelus si a avut nevoie de toata atentia voastra. Recomand sa nu-i spui ca dupa ce va aparea bebe o vei iubi la fel de mult, ii poti da idei la care in mod normal nu cred ca sa ve gandi singura :) Cand vine bebe sa o lasi sa te ajute sa-l ingrijesti, sa-ti aduca scutecul, servetelele,etc.
DeleteUn alt truc e ca bebe cand vine de la spital sa-i aduca un cadou. Perfect ar fi o jucarie bebelus, asa va fi si ea mamica :) Fetitele au simtul maternitatii foarte dezvoltat. Cand va trebui sa te ocupi de bebelus, puteti sa o faceti impreuna, fiecare cu bebelusul ei, sa ii arati cum trebuie schimbat, hranit, etc.
Cam astea ar fi ideile, in mare, ce noi le-am aplicat si au functionat.
Multam mult, Roxana! Am inceput sa ne uitam dupa bebelusi deja - e o idee foarte buna!
DeleteFelicitari, sa fiti sanatosi!
ReplyDeleteAa.
Multumim mult!
DeleteLegat de pre-educarea primului copil intru acceptarea celui care urmeaza sa vina, lui Petru i-am povestit inca de la inceput ca e un bebe in burta la mama, ca trebuie sa urce singur scarile (avea doar un an si 3-4 luni la inceput de sarcina, iar noi stam la etajul 2). Recunosc, la refuzul de a-l mai duce in brate am fost foarte stricta (am avut si ceva probleme in primele luni) si uneori, chiar de stiam ca e obosit, aproape ca l-am fortat sa urce singur scarile. Dupa un timp, a acceptat, devenind grijuliu si protector cu mine, caci de prea multe ori pe zi auzea replica "Mama nu poate face asta, mama nu poate face aia... pentru ca o doare burtica si ii face rau lui bebe". Au fost zile cand, epuizata, ma intindeam in patul lui urmarindu-i jocul si, fara sa vreau adormeam cate 10-15 minute, trezindu-ma speriata ca am lasat copilul de un an singur slobod prin casa. El acea liniste (nu stiu de unde invatase grija asta), ba chiar isi gasea o activitate pasnica si nepericuloasa in alta camera, ca sa nu ma deranjeze.
ReplyDeleteApoi, cand burta a inceput sa creasca, am cumparat o minunata carte (http://www.amazon.de/Wieso-Weshalb-Warum-junior-Sachbuchreihe/dp/3473327417/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1362942894&sr=8-1) exact pentru scopul asta (o citeste si acum, e fascinat de ilustratiile din ea, e o sursa inepuizabila de informatii la care se raporteaza usor, dar care totusi construiesc o lume noua, la care simte ca nu are acces in totalitate). Cartea infatiseaza experienta unui baietel care urmareste sarcina mamei lui (face cunostinta cu surioara in "pozele" de la ecograf) si se bucura de nasterea surioarei. Germanii sunt foarte "open-minded" si prezinta, deloc inspaimantator sau dezgustator, efectiv scena nasterii. De acolo, Petru stie pana in ziua de azi ca bebelusii au un cordon ombilical prin care primesc mancare si ca, atunci cand vor sa se nasca, se asaza cu capul in jos. Stie ca bebelusii mici mananca lapte de la san, ca e important sa evite sa le dea din mancarea lui inainte de a o intreba pe mama, ca bebelusii plang mult, ca imita (de aceea, responsabilitatea lui de frate mai mare este sa ofere un exemplu pozitiv - si nu o data se intampla sa aiba comportamente care ma conving ca si-a inteles rolul: "Anuta, mananca tot, ca sa te faci mare, sa poti merge si vorbi asa ca mine!" sau "Anuta, nu mai tropai la masa! Nu au voie cu jucarii. La masa mancam, nu ne jucam! Fa liniste la rugaciune!"... toate, de cele mai multe ori, spuse pe un ton bland, dar... haios de serios :) ).
In concluzie, ca sa nu te plictisesc, ma gandesc ca un material informativ foarte vizual si interactiv (cartea noastra are ferestre/clape care se deschid) la care sa puteti reveni (la inceput, va trebui sa propui mereu tu, probabil) e cheia.
Inca ceva. Am nascut noaptea si am lipsit de acasa pana a doua zi spre dupa-amiaza. Ii repetasem de zeci de ori, de fiecare data cand treceam pe langa spital sau auzeam o ambulanta, ca intr-o zi voi pleca la spital sa il aduc acasa pe bebe. A schimbat doua "bone" in noaptea si ziua aceea. Sotul meu a trebuit sa ramana cu mine la spital. Una dintre prietenele noastre l-a intampinat in dimineata aceea, cand s-a trezit, in loc de mama si tata. N-a plans, nu s-a speriat. Ea i-a spus ca mama si tata sunt la spital sa il aduca pe bebe acasa, iar el a raspuns prompt: "S-o aduca pe Ana!", desi nu stia nimeni daca e fetita sau baiat. Si pe Ana am adus-o :)
Ce simpatic e! A stiut el ca despre Ana e vorba :) E bine ca nu au inceput pe picior gresit.
DeleteMultam de sfaturi!
Ligia, ce veste frumoasa! Felicitari!!!
ReplyDeleteMultumiiiiiim!
Delete