Viaţa mai simplă s-a complicat semnificativ de ceva vreme - cred că ar fi material grozav pentru secţiunea "rateuri".
Cum ar fi plăcinta pe care am făcut-o aseară (first ever - cu aluat şi brânză şi tot tacâmul): după ce am meşterit la aluat, am făcut umplutură cu simţul răspunderii, pentru o tavă mare, apoi am constatat că aluatul ajunge pentru cea mai mică tavă pe care o avem în casă. Acel aluat care nu a rămas lipit de masă după ce l-am terminat de întins :))
Sau cum ar fi intenţia de a participa la linky party cu meniul săptămânal. Măcar am făcut meniul timp de trei săptămâni, chiar dacă nu am apucat să îl postez, aşa că am decis acum că meniul săptămânal este obiceiul lunii ianuarie :)) Ştiu ca nu funcţionează aşa toată treaba cu obiceiul lunii (mi-a plăcut tare mult iniţiativa asta), dar fac ce pot. Poate luna viitoare o sa fie mai bine.
Sau cum e intenţia de a scrie cu diacritice. Mi-a plăcut mult articolul Iulianei despre diacritice, aşa că am decis să fac şi eu la fel. Sau cel puţin să încerc, atunci când nu uit, aşa că vă rog să aveţi răbdare cu mine...
În rest muncim, nu mai organizăm, facem exerciţii de supravietuire în haos şi visăm la vremuri mai bune. Şi cântăm Mika. Maria e mare fan Mika, toată ziua cântă asta:
Vă salut de pe baricade :) Să aveţi o zi călduroasă şi liniştită!