12 October 2012

Dilema: jocul de sortare si rabdarea

Am luat in urma cu ceva timp o cutie sortator de la Antoaneta. La inceput Maria o cara de colo-colo si zdranganea formele in ea, pana s-a plictisit. Am pus-o la pastrare in sertarul patului pana acum o saptamana.

Mariei pare sa ii placa, o cere de fiecare data cand ma vede ca vreau sa deschid sertarul respectiv. Problema e ca, dupa ce incearca sa puna o piesa si nu ii iese, arunca cu ele peste tot si tranteste galeata. Ii inteleg frustrarea si incerc sa ii arat conturul formelor si al gaurilor aferente, sa numaram colturile si sa vedem unde intra fiecare, etc fara rezultat. M-am gandit ca poate nu e momentul pentru genul asta de jucarie, dar o cere si se bucura primele 10 secunde dupa ce o primeste. Nu stiu cum sa pun problema si cum sa o ajut sa depaseasca intr-un fel sau altul frustrarea asta si trantitul cu formele de pereti. Ce ma sfatuiti?

12 comments:

  1. pai incearca sa iei jucaria din intiativa ta, si tot tu sa pui si formele. Bucuria doar sa se uite.
    daca nu merge, fa-o uitata si scoate-o peste o luna.
    reactioneaza asa la toate jocurile cu forme?
    o scoateti voi la capat, de-astea or sa fie multe :P
    poate nici nu e frustrata, poate vrea jucaria doar ca ii place sa o tranteasca :))))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ei si asta posibil. Vezi ce fac cartile astea de parenting din om :)) vezi numai frustrari peste tot :))

      Delete
  2. Ca s-o spun pe aia dreaptă, nu știu niciun copil care să se fi jucat cu plăcere cu tipul ăsta de jucărie, cel puțin nu în sensul în care a fost ea gândită. Noi avem o minge de sortat pe care Una prefera s-o rostogolească pentru că zornăia înfiorător când era plină. Petru e fascinat de ”ușița” pe unde se scot piesele introduse, o închide, o deschide, bagă în minge te miri ce...

    Eu aș lăsa jucăria asta la îndemâna Mariei fără să-i mai dai nicio importanță, fără să-i mai atăt/explic nimic. O să găsească Maria ceva de făcut cu ea, poate nu ce vrem noi să facă dar ceva ce poate ea face fără frustrare.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) eu credeam ca e un must-have si ca toti copiii sunt topiti dupa ea

      Delete
  3. Eu zic sa-i dai doar galetusa si formele, fara capac. Va fi fericita ca va putea pune cu usurinta formele in galetusa. Si eu am incercat un sortator de lemn cu fetita si chiar daca a reusit sa bage cateva forme, a fost mult mai fericita cand i-am luat capacul si a putut sa puna si sa scoata cu usurinta formele in/din cutie.

    ReplyDelete
  4. A mea a avut rezultate cu sortatul ca atare abia dupa 1 an si 9 luni. Si acum la 2 ani si un pic le mai incurca sau nu nimereste sa bage forma exact in unghiul corect si are aceeasi reactie, se maraie, se agita si acum ca mai vorbeste cat de cat urla :"mami nu merge, mami nu poti maaaamaaaa!!" Pana sa vorbeasca facea exact ca Maria ta, se umplea de nervi si arunca cu ele pe jos!Cred ca e o chestie relativ normala. Mai incearca peste vreo doua luni si vezi atunci cum sta treaba!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aha, chiar ma gandeam ca s-ar putea sa tina si de imposibilitatea de a se exprima. Multam si bine ai venit pe aici prin comentarii :)

      Delete
  5. Fetitei mele nu i-au placut astfel de jocuri pana dupa 3 ani cand a invatat formele si unde sa le puna. Cred ca fiecare copil are ritmul lui, las-o sa se joace cu ea cum doreste si cand esti si tu cu ea te poti juca tu dar fara sa-i dai senzatia ca ii arati cum se face.

    ReplyDelete
  6. Ufff, ce bine, am crezut că numai a mea face aşa! Şi ea încearcă, bagă o formă, încearcă şi pe a doua să o bage, dar în acelaşi loc, vede că nu mergeşi trânta cu ele!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dap, asta e miscarea :) Dar devine din ce in ce mai bine, cu timpul

      Delete