Iaurt grecesc cu ce vreti voi

Cand am fost in (semi)luna de miere in Grecia, am mancat cel mai bun iaurt ever. Pufos si cremos cum nici in vis nu visezi, de si acum mi-a ramas mintea la el. Am aflat asa se face la ei minunatul iaurt grecesc si ca nu se poate aduce in bagaj 25 de ore pe autocar :) Am cautat apoi prin Bucuresti magazinele grecesti despre care am auzit, dar pe care nu le-am vazut nici in ziua de azi (se zvoneste ca sunt prin Obor :P), deci va dati seama cat de bun a fost iaurtul ala, de a meritat atat de mult efort pentru a-l gasi din nou.

Pana intr-o zi cand minunatul Oly a venit in viata noastra cu iaurtul grecesc 10%. A fost asa o bucurie, ca aproape am calcat stramb in relatia de lunga durata cu Napolactul (insert blush here).

Asa ca va recomand un iaurt grecesc cu ce vreti voi. Musai de incercat cu miere pur si simpu (asa am mancat in Grecia, cand m-a cucerit forever and ever). Merge si cu fructe de care va plac voua. Noi am avut niste afine proaspete de la Dorna, care s-au potrivit la fix in peisaj. Merge cu orice fel de dulceata (inclusiv cu peltea de gutui, o nebunie!). La cat de bun e, poti sa ii pui orice in el si tot e delicios. Si, fiindca e foarte consistent, cred ca merge perfect la micul dejun, pe langa o felie de paine neagra cu ceva pe ea (pasta de avocado, omleta, telemea, rosii cu usturoi, you name it)

(Disclaimer: Nici Olympus nu a platit postarea asta, desi tare mi-as fi dorit sa o fi facut. Si sa ne scalde in iaurt dintr-asta grecesc, ca miere si fructe avem noi. Vorba vorbei, sa curga iaurt si miere :P)

Joaca la tara

Am fost trei zile la tara, la bunicii mei. Anul trecut, cand Maria avea doua luni si ceva, a fost foarte simplu - ea a dormit in cosulet, rapusa de aerul tare de munte, cam 80% din timp, timp in care noi ne-am catarat in copaci, am facut treaba prin curte, am zacut in livada cu o carte in mana, am sapat la fundatia unei case, etc. De data asta, cu toddlerul din dotare, a fost ceva mai complicat, pentru ca am avut foarte multa treaba:

- am mutat cred ca mai bine de un sfert din pietrele din curte
- le-am insirat pe trepte si praguri

- le-am adunat intr-o galeata de plastic pe care am gasit-o pe acolo

- am capturat un set de carlige colorate si am facut cu ele ce am putut si noi (eu le prindeam de o brosura de la Kaufland, Maria le desprindea, apoi vroia sa le prinda si nu ii prea iesea - decat ce se vede mai jos). Asta a tinut-o intens ocupata mai bine de jumate de ora, cat noi am stat de vorba la gura sobei (din bucataria de vara, de afara)

- am terorizat gainile si curca fugarindu-le si tipand "ham" dupa ele
- l-am alergat si pe ham prin curte, atat cat i-a permis lantul
- am pictat cu apa pe treptele de la prispa
- am scos sticle dintr-o naveta si le-am pus inapoi in gaoacele lor over and over again (matusa mea are un magazin la tara, motiv pentru care am avut la dispozitie navete cu sticle)
- ne-am asezat pe si ne-am ridicat de pe toate prispele, pragurile si pietrele mai mari din curte de zeci de ori (cred ca e o faza :P)
- am mancat visine de pe jos si nuci de pe sus (si am aflat ca nucile verzi direct din copac sunt yuck)

- am vaslit (ca nu stiu cum sa spun altfel) cu niste tulpini de porumb

- si, in cele  din urma, am picat la datorie - unii dintre noi, altii dintre noi au picat sub un pom cu o carte de vara in mana.

Prima iesire constienta la tara - succes pe toata linia.

(Dati un ochi si pe colectia Little Lucky - jocuri si activitati de exterior. Abia astept sa mai creasca Maria :) )

Vederi din Slatina (SV)

Mama/buni si ultimele capsunele

Colectia Aventurile lui Pixi

Stateam in fata librariei, vorbeam la telefon, cand mi-a sarit in ochi un raftulet cu carticele mici mici, foarte frumos ilustrate. Am intrat si am luat doua dintre ele. Le-am citit in seara respectiva si a doua zi ne-am intors dupa restul colectiei.

Aventurile lui Pixi sunt prezentate in 11 carticele cam cat o palma: ilustratii foarte foarte foarte dragute (in genul desenelor facute de mana, nu la repezeala pe calculator); povesti simpatice si de bun-simt, curatele; mai potrivite pentru copii nitel mai marisori (au cam mult text pe pagina pentru Maria noastra, asa ca le-am citit eu si i le-am povestit seara la culcare), pentru copiii mai maricei, cartile au pe ultima coperta cate un joculet legat de tema cartii respective (gaseste diferentele, cauta obiectul diferit, ghici ghicitoarea mea, etc); pret foarte ok in raport cu calitatea - 2,99 RON bucata.

Cum Maria nu le-a prea luat in vizor inca (pentru ca nu se deschid usite, nu se invarte nimic, au putin prea mult text), momentan m-am bucurat doar eu de ele (v-am spus cat de frumoase sunt ilustratiile? sunt topita dupa genul asta de desene)

Am luat inca un set si l-am facut cadou unei fetite de 3 ani - a fost teribil de entuziasmata, ne-a acoperit de pupici. Le-am gasit in librarie, dar pot fi comandate si de pe site-ul Libris. Mi-a placut tare tare mult de Libris, au avut o promotie cu transport gratuit si am comandat de la ei, sunt foarte de treaba. E prima data cand sun sa dau comanda de ceva si ma suna ei inapoi pentru ca erau liniile ocupate. Uau!

Pentru mai multe idei de carti pentru copii, musai dati un ochi pe colectia Carti pentru copii 2 de la Little Lucky

Dilema: Copiii si obiectele mici

Eram ieri cu mama in Kaufland si vroiam sa iau niste bilute colorate, sa ne jucam cu Maria cu ele (aveam pe acasa diverse cutiute, deci era ceva potential de a o tine pe Maria ocupata). Doar ca mama mi-a atras destul de vehement atentia ca e foarte deosebit de periculos sa fac asa ceva cu Maria, ca poate sa le inghita.

Acum va intreb pe voi, mame de toddleri si fost toddleri :) cum procedati. Va jucati cu ei doar cu jucarii/obiecte pentru 3+ ani (care nu pot fi inghitite)? Sau le dati si piese mai mici (mai ales pentru sortat), dar stati langa copil si le strangeti bine dupa ce terminati? Ar trebui sa stiu ceva inainte de a ma apuca de treaba asta? (Just in case, am vazut filmuletele de prim-ajutor in cazuri de inec cu corpuri straine). Maria a cam depasit etapa in care baga totul in gura, dar nu se stie niciodata.

Multam de ajutor!

Viata se complica

Fix in momentul asta viata e mai simpla doar in titlul blogului, pentru ca la noi acasa e o complicaciune totala :)) In afara de copil mic si haos, mai bifam:

- incercare de a pune gresie si faianta incepand de luni, motiv pentru care am alergat in mod mai mult sau mai putin organizat prin magazine dupa cele necesare, care maine vor fi depozitate strategic pe hol, respectiv pe hol si pe orice alt centimetru nefolosit din restul casei (Maria o sa fie intr-un party continuu printre materialele de constructii)
- demolat mobila de bucatarie cu tot ce e in ea (de preferat pus farfuriile si paharele in cutii inainte de demolat)
- pregatit de plecare la Suceava sa poata mesterul sa se apuce de demolat
- tot ce trebuie facut inainte de plecare si de renovare (mers la posta pentru a trimite mai departe cartea calatoare de la All, despre care sper sa va spun mai multe in curand, spalat rufe, strans cat mai multe lucruri din calea fortelor creator-distrugatoare ale renovarii, gatit in avans pentru Nea Nelu zidaru' si alte cele)
- proiecte cu deadline-uri mai stranse decat capacele de la dulceata facuta de mama

Acestea fiind spuse, sper sa ne auzim cu viata cu adevarat mai simpla saptamana viitoare din Suceava, unde lucrurile au cu totul alt ritm (si nu numai pentru ca gateste mama si se ajunge de oriunde oriunde in jumate de ora pe jos :)) )

Mult spor!

Daca va streseaza telefonul de serviciu...

Schimbati soneria :) Am pus o melodie mai vesela si acum parca nu e asa tragic cand suna :P

Am trecut de la

O melodie tare faina, de altfel,  la

Mult mai bine :) cel putin pana ma obisnuiesc si cu asta si devine lipsita de sens. Pana atunci, yeeey!