Mi-am umplut bratele, dar nu-mi ajunge. Ma uit la fiecare in parte, ma minunez si le-as lua pe toate acasa. Mai intai le-as intinde pe jos si mi-as face covor, sa fosneasca de fiecare data cand ma ridic din pat. Apoi le-as intinde pe masa si mi-as face din ele si farfurii (din cele mai mari, fireste). Le-as insira pe ata si le-as face fetelor fuste: cele mari de platan pentru Maria, cele mai mici de artar pentru Sofia si. cele mici de plop pentru Ana. Pe cele ramase le-as coase si as face perdele, apoi as astepta sa bata soarele in ele la apus.
Buna dimineata!
25 October 2016
24 October 2016
15 October 2016
Sambata, la noi la geam
Muncitorii care varuiesc in dreptul geamului nostru, pe schele, incep sa isi dea coate. La scara noastra trage o limuzina alba. Din ea coboara doi indivizi mai putin albi si-un covor rosu. Covorul se intinde pe scarile blocului, peste moloz si bucati de scart. Limuzina trebuie mutata putin, covorul nu ajunge fix pana la usa din spate. Un domn tatuat isi drege acordeonul. Fotografii sunt deja transpirati si obositi.
- Pentru Nasuuuuu Mareeeeeeeee!
Muzica saltareata se aude de sub schela. Probabil se si danseaza pe scari, pentru ca oamenii pe care ii vad in fata schelei sunt foarte entuziasti. Nasu Mare si Nasa Mare se lasa asteptati cale de cateva melodii cu versuri destul de nepotrivite pentru fetitele vecine, care s-au adunat in jurul limuzinei sa vada mireasa. Mireasa n-avem, dar cel putin primesc prajituri.
Vecinul de la 3 a incremenit in parcare, cu doua paini la subrat si o plasa de cartofi in mana. Nu are pe unde intra, dar a fost cinstit cu o sampanie. Inginerul de santier reazema in continuare gardul, plictisit, si le face semne muncitorilor de pe schele.
Maria e bucuroasa ca a vazut o printesa (Nasa Mare), eu m-am binedispus, covorul se strange, limuzina pleaca.
Muncitorii dau mai departe cu var in dreptul ferestrei noastre.
O sambata oarecare de toamna, in Berceni.
- Pentru Nasuuuuu Mareeeeeeeee!
Muzica saltareata se aude de sub schela. Probabil se si danseaza pe scari, pentru ca oamenii pe care ii vad in fata schelei sunt foarte entuziasti. Nasu Mare si Nasa Mare se lasa asteptati cale de cateva melodii cu versuri destul de nepotrivite pentru fetitele vecine, care s-au adunat in jurul limuzinei sa vada mireasa. Mireasa n-avem, dar cel putin primesc prajituri.
Vecinul de la 3 a incremenit in parcare, cu doua paini la subrat si o plasa de cartofi in mana. Nu are pe unde intra, dar a fost cinstit cu o sampanie. Inginerul de santier reazema in continuare gardul, plictisit, si le face semne muncitorilor de pe schele.
Maria e bucuroasa ca a vazut o printesa (Nasa Mare), eu m-am binedispus, covorul se strange, limuzina pleaca.
Muncitorii dau mai departe cu var in dreptul ferestrei noastre.
O sambata oarecare de toamna, in Berceni.
13 October 2016
Ce am invatat in trei zile fara gaz
In primul rand, ca gazul e utilitatea de care ne putem lipsi cel mai usor. Nu avem incalzire pe gaz, deci singurul inconvenient a fost gatitul mai... ca la camin. Nici nu vreau sa imi imaginez 3 zile fara apa sau electricitate. Sau fara internet :))
In al doilea rand, ca orice interactiune cu statul si cine l-a facut pe el e in sine o aventura absurda - daca a existat vreo defectiune, ea a fost remediata acum doua zile. Hartogaraia pentru a porni gazul nu s-a terminat nici azi, in a treia zi de la debransare.
In al treilea rand, ca fierbatorul trebuie scufundat cu totul in lichid :)) O lectie de viata pretioasa, pe care am invatat-o the hard way - arzand fierbatorul, laptele si un tocator de lemn.
In al patrulea rand, ca trebuie sa imi refac stocul de alimente care necesita putina (spre deloc) gatire. Cus-cus, mi-ai lipsit enorm zilele astea! Propun ca toate magazinele de la scara blocului sa faca stocuri de cus-cus. Si de fierbatoare.
In ultimul (si cel mai important) rand, cine nu are bunici cu resouri, sa isi cumpere.
Ce am "gatit" in ultimele 3 zile:
In prima dimneata am folosit un lapte UHT pentru cerealele de dimineata ale fetelor - avem un UHT in debara pentru urgente si a picat la fix, pentru ca nu mai trebuia incalzit. La momentul respectiv nu aveam nici fierbator, nici resou, doar doua fete ragusite. La pranz am cumparat niste carne gatita de la Mega si un fierbator de la magazinul cu de toate din piata. Langa snitelele cumparate am pus o salata de fasole cu legume mi-nu-na-ta, iar seara am facut sandvisuri la aparat. Pe parcursul intregii zile am sperat ca situatia se va remedia in cateva ore. Gresit.
A doua zi am facut rost de doua resouri, dupa ce am reusit sa stric fierbatorul incalzind prea putin lapte. Am facut la resou paste (bun) si pastai cu mamaliga (total gresit), pentru ca am decis sa fim boemi (si pentru ca pastaile nu mai rezistau mult in frigider). Pastaile s-au facut in aproape doua ore, nici nu vreau sa ma gandesc cat vom plati curentul. You gotta do what you gotta do. Pe parcursul zilei de ieri inca aveam speranta ca pana seara se va rezolva. Gresit din nou.
A treia zi am avut pentru dimineata rasul de pe mamaliga (la temperatura camerei, deci bun), am putut incalzi ciorba si am gatit foarte rapid niste cotlete la tigaie si omleta. Diseara din nou sandvisuri. Deja ma astept ca toata tarasenia sa se prelungeasca si peste weekend, asa ca maine, la cumparaturile saptamanale, voi face stoc de alimente care se gatesc rapid (legume, fructe si nuci/seminte avem deja in camara):
- cus-cus - mancare calda, de post, care nu necesita fierbere, ci doar apa fierbinte
- conserve de ton si porumb
- fasole la conserva
- niste bacon pentru one pot pasta carbonara (smantana si pastele scurte le am deja)
- o cutie de gazpacho, daca gasesc - la noi se mananca ciorba/supa in fiecare zi, dar nu ma tenteaza sa fac o oala acum, pe factura de curent :)
Gatitul pe plita electrica la mare a fost un exercitiu foarte bun, am deja niste idei de mancare usor de pregatit.
In ultima jumatate de an ne-am tot invartit in jurul ideii de a cumpara o cana cu fierbator. Lipsa spatiului a fost motivul care ne-a oprit de fiecare data. Desi ar fi fost foarte utila acum, in continuare nu cred ca o vom cumpara. Fierbatorul face cam acelasi lucru si ocupa mult mai putin loc. Dar avem marele avantaj al faptului ca am putut imprumuta resou de la socri. Daca nu il aveam, probabil il cumparam acum (pe resou).
Voi cum va descurcati cand nu e gaz in aragaz?
PS Puteti citi cum o familie din Israel se pregateste pentru eventualele pene de curent si de apa, o lectura interesanta.
In al doilea rand, ca orice interactiune cu statul si cine l-a facut pe el e in sine o aventura absurda - daca a existat vreo defectiune, ea a fost remediata acum doua zile. Hartogaraia pentru a porni gazul nu s-a terminat nici azi, in a treia zi de la debransare.
In al treilea rand, ca fierbatorul trebuie scufundat cu totul in lichid :)) O lectie de viata pretioasa, pe care am invatat-o the hard way - arzand fierbatorul, laptele si un tocator de lemn.
In al patrulea rand, ca trebuie sa imi refac stocul de alimente care necesita putina (spre deloc) gatire. Cus-cus, mi-ai lipsit enorm zilele astea! Propun ca toate magazinele de la scara blocului sa faca stocuri de cus-cus. Si de fierbatoare.
In ultimul (si cel mai important) rand, cine nu are bunici cu resouri, sa isi cumpere.
Ce am "gatit" in ultimele 3 zile:
In prima dimneata am folosit un lapte UHT pentru cerealele de dimineata ale fetelor - avem un UHT in debara pentru urgente si a picat la fix, pentru ca nu mai trebuia incalzit. La momentul respectiv nu aveam nici fierbator, nici resou, doar doua fete ragusite. La pranz am cumparat niste carne gatita de la Mega si un fierbator de la magazinul cu de toate din piata. Langa snitelele cumparate am pus o salata de fasole cu legume mi-nu-na-ta, iar seara am facut sandvisuri la aparat. Pe parcursul intregii zile am sperat ca situatia se va remedia in cateva ore. Gresit.
A doua zi am facut rost de doua resouri, dupa ce am reusit sa stric fierbatorul incalzind prea putin lapte. Am facut la resou paste (bun) si pastai cu mamaliga (total gresit), pentru ca am decis sa fim boemi (si pentru ca pastaile nu mai rezistau mult in frigider). Pastaile s-au facut in aproape doua ore, nici nu vreau sa ma gandesc cat vom plati curentul. You gotta do what you gotta do. Pe parcursul zilei de ieri inca aveam speranta ca pana seara se va rezolva. Gresit din nou.
A treia zi am avut pentru dimineata rasul de pe mamaliga (la temperatura camerei, deci bun), am putut incalzi ciorba si am gatit foarte rapid niste cotlete la tigaie si omleta. Diseara din nou sandvisuri. Deja ma astept ca toata tarasenia sa se prelungeasca si peste weekend, asa ca maine, la cumparaturile saptamanale, voi face stoc de alimente care se gatesc rapid (legume, fructe si nuci/seminte avem deja in camara):
- cus-cus - mancare calda, de post, care nu necesita fierbere, ci doar apa fierbinte
- conserve de ton si porumb
- fasole la conserva
- niste bacon pentru one pot pasta carbonara (smantana si pastele scurte le am deja)
- o cutie de gazpacho, daca gasesc - la noi se mananca ciorba/supa in fiecare zi, dar nu ma tenteaza sa fac o oala acum, pe factura de curent :)
Gatitul pe plita electrica la mare a fost un exercitiu foarte bun, am deja niste idei de mancare usor de pregatit.
In ultima jumatate de an ne-am tot invartit in jurul ideii de a cumpara o cana cu fierbator. Lipsa spatiului a fost motivul care ne-a oprit de fiecare data. Desi ar fi fost foarte utila acum, in continuare nu cred ca o vom cumpara. Fierbatorul face cam acelasi lucru si ocupa mult mai putin loc. Dar avem marele avantaj al faptului ca am putut imprumuta resou de la socri. Daca nu il aveam, probabil il cumparam acum (pe resou).
Voi cum va descurcati cand nu e gaz in aragaz?
PS Puteti citi cum o familie din Israel se pregateste pentru eventualele pene de curent si de apa, o lectura interesanta.
10 October 2016
Washi tape love (sau Cea mai simpla felicitare din lume)
Se dau trei bucati de washi tape (oare cum se cheama la noi? banda adeziva de hartie? scotch colorat?), trei bucatele de hartie galbena, un marker si o foaie de hartie.
Pe bucata de hartie pliata in forma de felicitare se lipesc cele de mai sus, asa incat sa obtinem trei lumanari. Se ureaza ceva sub ele si se ureaza si mai multe in interior (urari insotite sau nu de printeste, unicorni, pirati, flori, truse medicale, plaje desenate de copii).
Pe bucata de hartie pliata in forma de felicitare se lipesc cele de mai sus, asa incat sa obtinem trei lumanari. Se ureaza ceva sub ele si se ureaza si mai multe in interior (urari insotite sau nu de printeste, unicorni, pirati, flori, truse medicale, plaje desenate de copii).
08 October 2016
Cum se intretin vasele de fonta
Iubim vasele de fonta. Nepretentioase. Solide. Grele (bine, asta nu e foarte amuzant cand esti foarte insarcinata si nu poti sa pui oala pe aragaz de una singura). Pe viata. Faine. Pur si simplu faine.
Asa ca avem la activ un ceaun nou minunat si o tigaie splendida; un grill de provenienta incerta si un gratar de o suta de ani, zestre de la mama; un disc si doua ceaune, zestrea domnului Sot. Desi le folosim, pe unele dintre ele, de zeci de ani, abia acum am invatat sa si avem grija de ele cum se cuvine.
Pe cele care ruginisera le-am curatat bine bine cu buretele de sarma si le-am pus pe foc sa se usuce. Dupa ce s-a evaporat toata apa de pe ele, le-am uns de mai multe ori cu ulei, cam ca in filmul de mai jos:
Ceaunul nou si tigaia le avem gata asezonate de la Turnatoria MAE, deci trebuie doar intretinute dupa cum zic instructiunile pe care le-am primit in pachet:
Dupa folosire spalam cratitele doar cu apa calda si sare mare. Apoi le punem pe foc sa se usuce si le ungem cu putin ulei, intins bine pe toata suprafata cu o carpa sau cu un servet de bucatarie (foarte gros, ca frige :P). Cand incepe sa fumege uleiul, inchidem focul si lasam ceaunul sau tigaia sa se raceasca.
Va zic doar atat: sentimentul ala, dupa o zi de multa munca, cand ai terminat de spalat vasele, pui tigaia la uscat pe foc si astepti sa o dai cu ulei, stiind ca a fost o zi buna si ca urmeaza sa te culci - sentimentul ala nu se compara cu nimic. Ancestral.
Asa ca avem la activ un ceaun nou minunat si o tigaie splendida; un grill de provenienta incerta si un gratar de o suta de ani, zestre de la mama; un disc si doua ceaune, zestrea domnului Sot. Desi le folosim, pe unele dintre ele, de zeci de ani, abia acum am invatat sa si avem grija de ele cum se cuvine.
Pe cele care ruginisera le-am curatat bine bine cu buretele de sarma si le-am pus pe foc sa se usuce. Dupa ce s-a evaporat toata apa de pe ele, le-am uns de mai multe ori cu ulei, cam ca in filmul de mai jos:
Ceaunul nou si tigaia le avem gata asezonate de la Turnatoria MAE, deci trebuie doar intretinute dupa cum zic instructiunile pe care le-am primit in pachet:
Dupa folosire spalam cratitele doar cu apa calda si sare mare. Apoi le punem pe foc sa se usuce si le ungem cu putin ulei, intins bine pe toata suprafata cu o carpa sau cu un servet de bucatarie (foarte gros, ca frige :P). Cand incepe sa fumege uleiul, inchidem focul si lasam ceaunul sau tigaia sa se raceasca.
Va zic doar atat: sentimentul ala, dupa o zi de multa munca, cand ai terminat de spalat vasele, pui tigaia la uscat pe foc si astepti sa o dai cu ulei, stiind ca a fost o zi buna si ca urmeaza sa te culci - sentimentul ala nu se compara cu nimic. Ancestral.
06 October 2016
Glob de zapada
Ma uit pe geam. Buline dese si albe plutesc in bataia soarelui piezis de toamna. Ma simt ca intr-un glob cu zapada, lasat pe o banca, la soare, sub un artar ingalbenit.
Un glob de sticla cu zapada deasa si galeti de mortar si bocanci de muncitori. Si cu melodie de scart taiat si bormasina. Si multi multi multi fulgi albi.
Un glob de sticla cu zapada deasa si galeti de mortar si bocanci de muncitori. Si cu melodie de scart taiat si bormasina. Si multi multi multi fulgi albi.
03 October 2016
Ardei umpluti cu bunatati - o reteta ilustrata
Varianta scurta:
Varianta lunga:
Avem nevoie de:
- ardei cu coaja mai groasa
- rosii cherry
- mozarella/branza feta
- bacon/prosciutto
- crutoane/cuburi de paine
- cimbru
- ulei de masline
- sare&piper
Pornim cuptorul la foc mediu.
In tava de la cuptor, pe o foaie de copt, aranjam jumatatile de ardei, ca niste barcute.
In fiecare barcuta de ardei punem una sau doua rosii cherry, bucatele de bacon, painea taiata cuburi, branza, mirodeniile.
Le stropim cu ulei de masline si le dam la cuptor pana cand ardeii se inmoaie.
Vom obtine niste chestii crocante deasupra si zeama buna buna in interior, iar painica e intre (coaja crocanta, miezul imbinat de zeama buna si aromata).
Varianta lunga:
- ardei cu coaja mai groasa
- rosii cherry
- mozarella/branza feta
- bacon/prosciutto
- crutoane/cuburi de paine
- cimbru
- ulei de masline
- sare&piper
Pornim cuptorul la foc mediu.
In tava de la cuptor, pe o foaie de copt, aranjam jumatatile de ardei, ca niste barcute.
In fiecare barcuta de ardei punem una sau doua rosii cherry, bucatele de bacon, painea taiata cuburi, branza, mirodeniile.
Le stropim cu ulei de masline si le dam la cuptor pana cand ardeii se inmoaie.
Vom obtine niste chestii crocante deasupra si zeama buna buna in interior, iar painica e intre (coaja crocanta, miezul imbinat de zeama buna si aromata).
01 October 2016
Despre pizza si marketing
Sau despre cum m-am jucat o jumate de ora cu o cutie de pizza.
Din cand in cand mai povestesc aici despre idei de marketing care mi-au placut, pentru ca mi-e drag subiectul si ma bucur mereu cand vad oameni de comunicare faini.
Si, cand o idee buna de marketing se impleteste cu un doodle fain (alta pasiune zdravana), sunt swept off my feet.
Am observat doodle-ul asta urias pe o cladire de pe linia lui 77 (cred ca e un punct de livrare acolo) si l-am tot cautat pe net, in speranta ca voi reusi sa ma uit la el mai bine. Asa am aflat ca e capacul nou al cutiei de pizza de la Trenta.
Nu stiu nimic despre compania Trenta - doar ca e romaneasca si ca a avut o idee geniala de logo. Adica Pizza Vesela, dupa cum o recunosc copiii mei, respectiv Pizza Murdara (logoul vechi de pe servetelele lor umede). In ultima vreme, insa, comunicarea lor a devenit mai activa si foarte vesela, iar combinatia cu grafica doodle-ish m-a cucerit.
E una din ideile care mi-ar si placut sa imi fi venit mie :)) un vizual atat de simplu si atat de puternic, pe care sa il poti recunoaste oricand si oriunde.
Dupa ce am dat gata pizza (traditia noastra cand ne intoarcem de la mare si figiderul e gol-golut), am decupat capacul cutiei si am jucat I Spy pe el jumate de ora. Maria cu lupa, noi cu ochii incordati, pentru ca detaliile sunt destul de mici.
Daca vreti sa va jucati cu noi si comandati de obicei de la Trenta, va propun sa gasiti urmatoarele:
- o familie care face plaja
- un caine care latra la o pisica
- un loc de joaca
- un ananas
- un om care da cu grebla
- trei felii vesele de pizza
- un hotel
- un omulet cu palarie
Din cand in cand mai povestesc aici despre idei de marketing care mi-au placut, pentru ca mi-e drag subiectul si ma bucur mereu cand vad oameni de comunicare faini.
Si, cand o idee buna de marketing se impleteste cu un doodle fain (alta pasiune zdravana), sunt swept off my feet.
Am observat doodle-ul asta urias pe o cladire de pe linia lui 77 (cred ca e un punct de livrare acolo) si l-am tot cautat pe net, in speranta ca voi reusi sa ma uit la el mai bine. Asa am aflat ca e capacul nou al cutiei de pizza de la Trenta.
Nu stiu nimic despre compania Trenta - doar ca e romaneasca si ca a avut o idee geniala de logo. Adica Pizza Vesela, dupa cum o recunosc copiii mei, respectiv Pizza Murdara (logoul vechi de pe servetelele lor umede). In ultima vreme, insa, comunicarea lor a devenit mai activa si foarte vesela, iar combinatia cu grafica doodle-ish m-a cucerit.
E una din ideile care mi-ar si placut sa imi fi venit mie :)) un vizual atat de simplu si atat de puternic, pe care sa il poti recunoaste oricand si oriunde.
Dupa ce am dat gata pizza (traditia noastra cand ne intoarcem de la mare si figiderul e gol-golut), am decupat capacul cutiei si am jucat I Spy pe el jumate de ora. Maria cu lupa, noi cu ochii incordati, pentru ca detaliile sunt destul de mici.
Daca vreti sa va jucati cu noi si comandati de obicei de la Trenta, va propun sa gasiti urmatoarele:
- o familie care face plaja
- un caine care latra la o pisica
- un loc de joaca
- un ananas
- un om care da cu grebla
- trei felii vesele de pizza
- un hotel
- un omulet cu palarie
Subscribe to:
Posts (Atom)