Asa ca, la primul voucher Carturesti pe care l-am primit de la colegele de birou (un cadou des folosit la munca si extrem de apreciat de yours truly :P) mi-am luat The Kite Runner si The Hundred Year Old Man... Am zis ca e un semn si faptul ca ambele carti au costat exact cat voucherul meu, nici un un banut mai mult sau mai putin.
Apucasem sa citesc putin pe Goodreads despre povestea lui Allan Karlsson, un batran care, in ziua in care implineste 100 de ani, fuge din azil, fura geanta plina de bani a unui mafiot si trece prin tot felul de aventuri care de care mai bizare. Retinusem din recomandarea dentistului faptul ca povestea cuprinde si tineretea lui Allan, care a cunoscut mari personalitati din istoria lumii si a fost direct implicat in evenimente care au schimbat istoria. Deci am inceput sa o citesc imediat, cu niste asteptari foarte ridicate.
Am lasat-o din mana de vreo 3 ori, am imprumutat-o unei colege care a renuntat dupa prima suta de pagini, i-am mai dat o ultima sansa si am renuntat in cele din urma pe la jumate. Da, povestea e interesanta. Umorul bate spre genul meu, dar nu e chiar acolo. Cartea e scrisa clar cu cap si e bine documentata. Dar scriitura nu mi-a spus, din pacate, nimic. Nu stiu daca e de vina traducerea din suedeza in engleza sau stilul lui Jonasson in sine, dar nu m-a prins deloc, desi mi-ar fi placut.
Pentru mine cititul e o treaba extrem de personala si o chestiune de stare. Cand citesc o carte care ma prinde, traiesc acolo, in ea, langa ea, simt, ma implic, vad totul din primul rand. Cand nu, ma simt de parca as citi un manual de biologie de clasa a VII-a - inregistrez informatiile in sine, mai observ niste combinatii interesante de cuvinte si cam atat.
Petru mine, The Hundred Year Old Man a fost ca un manual de biologie... Pentru voi? V-a placut?
