Se zice in popor ca doua lucruri sunt sigure in viata: moartea si taxele. Eu credeam ca-s trei: moartea, taxele si blugii mei negri de la C&A.
Deloc nu-mi place sa imi cumpar haine. Nu-mi place sa bat magazinele de haine, nu-mi place sa probez, nu imi place sa dau multi bani pe niste materiale care se fac praf dupa doua spalari, nu-mi place sa stau de fiecare data sa vad ce marime a carui magazin imi vine (aceeasi marime de la H&M pe cuvant ca nu e la fel cu cea de la C&A, de exemplu, banuiesc ca e de vina croiul hainelor), nu imi place sa sap prin sute de umerase. Ocazional imi place muzica din magazinele de haine si cam atat.
Dupa indelungi incercari cam gasit ca ma impac cu C&A - doar cu Yessica de la ei, in mod bizar aceleasi marimi de la Canda sunt altceva. Asa ca am sapat dupa blugi si am gasit perfectiunea: blugi negri Yessica, Sarah Straight Leg, regular waist, marimeaaaaa... mea :P, short.
Am avut o relatie de love-hate cu ei: erau noi si negri si ii iubeam; i-am spalat, s-au decolorat pe alocuri si i-am detestat cu tarie (pe ei si calitatea lor versus pret), i-am spalat iar si s-au decolorat mai mult; i-am purtat ca pe niste blugi negri decolorati si i-am iubit din nou. Stiam ca, when the time comes, o sa imi mai iau o pereche la fel.
I-am pupat in gand pe oamenii din magazinul asta, care au organizat totul atat de bine: blugi normali, boyfriend, alte natii? Talie inalta, normala, joasa? Drepti, evazati, slim? Lungi, medii, scurti? Uau, the land of possibilities. Toate detaliile astea apar fain-frumos scrise pe eticheta, lucrurile-s colour coded sa le vezi din avion. Probezi o singura data, sa gasesti ce combinatie ti se potriveste, si data viitoare te duci direct la raft, stii exact ce marime, ce lungime, ce model si tzac! cu blugii la casa. Pentru mine asta e un gand extrem de linistitor.
Ieri seara am purces, prin urmare, sa imi iau blugii mei negri Sarah Straight Leg, regular waist, marimeaaaaa... mea :P, short. In doua minute am rezolvat, zic. Intru in magazin, ma duc la peretele cu blugi si... era plin de tricouri. Don't panic! Trage aer in piept! I-au mutat pe peretele celalalt. Nup, acolo erau alti blugi. Deja ma panicasem. Am vazut niste blugi pe umerase si am inceput sa sap frenetic printre ei, s-o gasesc pe Sarah. Deja nu mai recunosteam nici etichetele, nici modelele, Sarah nicaieri. Am mai luat o data raftul la mana, pana am gasit-o pe Sarah neagra evazata, marimea mea, si doua Sarah drepte mici de tot.
Pana la urma am gasit niste blugi Canda acceptabili, dar increderea mea in lume s-a facut pulbere. Asa ca revin la vorba ca numai doua lucruri sunt sigure in viata: moartea si taxele.